Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6518/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6518
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
*********************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, împotriva sentinței nr. nr.1314 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA GENERALĂ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de recurentă, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința nr.1314 de la 2 martie 2009 respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ TG C, împotriva pârâților Consiliul Local si Școala Generala.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că embrii reclama ntului sunt salariati în calitate de cadre didactice in cadrul Scolii Generale.
Potrivit art.1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar alin.2 prevede că "ichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Sumele alocate pentru tichetele de masă sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajat, nici pentru angajator, la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană.
in analiza textului de lege invocat reiese, cu claritate, faptul că nu se stabilește în sarcina unității o obligație, ci doar o posibilitate care se poate realiza sau nu, în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat. Întrucât nu au fost prevăzute fonduri pentru acordarea tichetelor cadou în legile bugetelor de stat aferente perioadei invocate de petent, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
Așadar, ceste tichete de masa se pot acorda la limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile legii 142/1998, în conformitate cu care "tichetele de masa se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003, " în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Aceleași considerente sunt reiterate de legiuitor și în dispozițiile art. 40 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament nu exclud, ci dimpotrivă presupun un tratament juridic identic, în situații egale, iar situațiile obiectiv diferite justifică, chiar și din punct de vedere constituțional un tratament juridic diferit.
În speță, este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că, Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar, de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat.
Cum intimații nu fac dovada ca in bugetul unității au fost sau nu prevăzute fondurile necesare acordării acestor drepturi, instanța a respins acțiunea reclamantului ca nefondata. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din legea nr. 142/1998, întrucât salariații din sectorul bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană acordate sub forma tichetelor de masă suportate integral de angajator, iar cadrele didactice se încadrează în dispozițiile legale pentru a beneficia de plata tichetelor de masă.
S-a mai arătat că sumele necesare acordării acestor tichete există doar pentru anumită categorie de salariați, respectiv cei ai Consiliului local, astfel încât se creează o discriminare între salariații plătiți de același ordonator principal de credite, existând o discriminare între cadrele didactice la nivel de județe, deoarece unele consilii locale plătesc aceste tichete de masă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, concluzionând că textul reglementează doar vocația salariaților de a beneficia de alocații de hrană, în condițiile prevăzute expres de lege, iar în cazul de față nu sunt îndeplinite condițiile legale.
Prevederea în bugetul de venituri și cheltuieli a unor sume cu destinația de tichete de masă în perioada 27.11.2005-27.11.2008 nu era posibilă, fiind reglementate expres interdicții legale în acest sens.
Astfel, au fost aplicabile dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2005-2006, respectiv art. 40 din Legea nr. 511 /2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 care prevăd că n bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Pentru anul 2007, OUG nr. 88/2006 prevede aceeași interdicție:
Art. III - Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Pentru anul 2008, OUG nr. 90/2007 prevede aceeași interdicție:
Art. II - Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prinLegea nr. 273/2006privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora.
Este nefondată susținerea recurentei în sensul că acordarea tichetelor de masă este necondiționată și că însăși existența raportului de muncă determină existența dreptului oricărui salariat la tichete de masă. Această susținere este nefondată pe de o parte pentru că Legea nr. 142/1998 creează doar o vocație a salariaților la acordarea alocației de hrană, în condițiile enumerate de lege, iar pe de altă parte existența unor interdicții legale imperative de acordare a tichetelor de masă face ca dreptul salariaților din instituțiile publice la tichetele de masă să nu existe pe durata acestor interdicții.
Va fi respins ca nefondat și motivul de recurs privind existența discriminării între ceilalți salariați ai Consiliului local și cadrele didactice având în vedere că, în speță, așa cum a reținut instanța de fond, este vorba de situații juridice diferite și nu de aplicarea discriminatorie a dispozițiilor Legii nr.142/1998.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, împotriva sentinței nr. nr.1314 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA GENERALĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
2 ex/08.12.2009.
.
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
