Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 671/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR -
DECIZIA CIVILĂ nr. 671
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, prin Sindicatul Democratic Învățământ A, împotriva Sentinței Civile nr. 254/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. -, în contradictoriu cu pârâta intimată Școala Generală " " Conop, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul Sindicatul Democratic Învățământ A, avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta intimată a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, la data de 13.04.2009, adresa nr. 96/07.04.2009, prin care învederează instanței că este de acord cu admiterea recursului.
Reprezentanta sindicatului recurent depune la dosar împuternicire avocațială nr-, concluzii scrise, precum și practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii de judecată, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris in conținutul cererii de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr.254/2009,pronunțată de Tribunalul Arad,in Dosarul nr. -,a fost respinsă acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la calculul și la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu pe anii 2004-2008, actualizată la data plății și la consemnarea acesteia în carnetul de muncă al reclamanților și celelalte evidențe salariale, promovată de reclamanții, N, R, -, reprezentați legal prin Sindicatul Democratic din Învățământ A în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GENERALĂ " " județ
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii și pe fond, tribunalul reține că reclamanții, membrii de sindicat, sunt angajați ai școlii pârâte, pe funcții didactice, nedidactice și didactic auxiliar, în învățământul preuniversitar și că ei au calitatea de bugetari, fiind salarizați în baza unor legi speciale de salarizare specifice doar personalului didactic, nedidactic și didactic auxiliar învățământ.
Așa fiind,salariile personalului din învățământ se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării acestui personal, sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă, decât în măsura în care nu contravin legilor speciale de salarizare ale acestui personal, în contextul în care Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic se aplică personalului didactic de predare, didactic auxiliar, precum și celorlalte categorii de personal didactic nominalizate în statut.
Este adevărat că art. 50 alin. 12) din Legea nr. 128/1997 stabilește cu valoare de principiu că personalul didactic beneficiază și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă, însă aceasta poate fi acordată numai în condițiile precis determinate de art. 35 lit.g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Județean, care, de altfel, stă la baza acțiunii de față.
Or, prevederea contractuală invocată de reclamanți (ce se regăsește identic și la art. 37 lit.g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ) stabilește fără nici un echivoc că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, cu alte cuvinte aceasta poate fi plătită în măsura în care fiecare angajator în parte identifică și dispune de atare resurse fără ca în acest scop, să poată fi grevate fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal, și de la bugetul local destinate pentru plata salariilor și altor drepturi bănești ale personalului din învățământ care sunt prevăzute de lege.
Cum,în cauză, reclamanții nu au invocat și nici nu au dovedit că angajatorul lor ar dispune de atare venituri proprii care să poată acoperi plata primelor de vacanță și nici reprezentantul lor nu a făcut vreo atare susținere în fața instanței, după cum nici pârâtul angajator nu a făcut vreo apărare sub acest aspect, Tribunalul a conchis că pretențiile reclamanților sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții, reprezentați prin Sindicatul Democratic din Învățământ A, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26.03.2009, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul admiterii cererii de chemare in judecată așa cum a fost formulată de ei in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamanților,care,in opinia lor se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea reține că acestea au vizat in esență omisiunea judecătorilor fondului de a lua in considerare prevederile art. 48 alin.2 din Legea nr. 128/1997,potrivit cărora salariul se negociază,in limitele stabilite de lege,in cadrul contractelor colective de muncă dintre administrație și sindicatele din învățământ recunoscute la nivel național.
In continuare,recurenții au mai invocat prevederile art. 50 alin.12 din Legea nr. 128/1997,potrivit cărora personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar dreptul la prima de concediu solicitată prin acțiune a fost recunoscut de art. 35 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Județului A din 2004, norme cu caracter obligatoriu potrivit art. 165 din Codul Muncii.
In fine, autorul recursului a mai susținut că pe rolul Tribunalului Arad au existat litigii aproape identice in care reclamanților -personal din învățământ le-a fost recunoscut dreptul la prime de concediu, așa încât soluția pronunțată de instanță in cazul lor presupune o interpretare și aplicare discriminatorie a prevederilor legale,cu consecința incălcării prevederilor art. 16 alin.1 din Constituție,dar și a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin adresa depuse in fața instanței de recurs la data de 13.04.2009,pârâta intimată a declarat că este de acord cu admiterea acțiunii reclamanților și că nu solicită cheltuieli de judecată.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamanților,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1 și art. 312 alin.1 /pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat,cu următoarele argumente.
Reclamanții sunt angajați ai pârâților în funcții de cadre didactice, nedidactice și didactice auxiliare, în învățământul preuniversitar, iar potrivit susținerilor lor, necombătute de către unitatățile de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2004-2008.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2008,"prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu."Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, reluat in conținutul contractelor colective de muncă pe anii ulteriori. acestui contract au convenit"ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că"prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu".Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv recunoscut de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă in mod expres vreunei modalități (condiție ori termen), apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Curtea consideră că in mod eronat judecătorii fondului,in orientarea lor spre soluția de respingere a acțiunii, au apreciat că reclamanților nu li se cuvin primele de concediu ce fac obiectul demersului judiciar supus astăzi analizei pe considerentul că acordarea lor nu este prevăzută prin Legea nr. 128/1997 care reglementează salarizarea și statutul personalului didactic,precum și că in speță și-ar găsi aplicarea norma conținută de art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Intr-adevăr, in conformitate cu art. 12 din Legea nr. 130/1996prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale,insă tot atât de real este și faptul că textul menționat trebuie interpretat in sensul că normele contractului colectiv de muncă aplicabil pot fi înlăturate doar atunci când ele contravin unor prevederi legale exprese care reglementează un anumit cuantum al unui spor salarial ori al indemnizației de bază,nu însă și atunci când conferă salariatului bugetar drepturi suplimentare,care nu sunt prevăzute de lege. Un argument in plus in sensul arătat este faptul că însăși legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare al reclamanților conferă personalului didactic prin art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 facultatea de abeneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de legeși de contractul colectiv de muncă.
In strânsă legătură cu cele mai sus menționate, Curtea reține că,in lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze in vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu, ori să statueze asupra cuantumului acestora,clauzele contractului colectiv de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate. Prevederea cuprinsă in art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu este aplicabilă in cauză, iar instanța de fond a interpretat și aplicat in mod greșit aceste norme,împrejurare de natură a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9/pr.civ.
Pentru considerentele de fapt și de drept analizate, văzând și acordul expres al intimatei la admiterea acțiunii, inclusiv pentru drepturile salariale aferente anului 2004, in baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1, Curtea va admite recursul reclamanților și va modifica sentința recurată in sensul că va admite acțiunea,obligând pârâta angajatoare să calculeze și să plătească titularilor cererii, din fondurile sale proprii, primele de vacanță aferente concediului de odihnă efectuat in perioada 2004-2008,actualizate in raport cu rata inflației,începând cu data nașterii acestor drepturi și până la plata lor efectivă.
Cererea accesorie referitoare la mențiunile corespunzătoare in cartea de muncă a reclamanților, cu care tribunalul a fost investit prin prorogare legală de competență, va fi admisă în temeiul prevederilor Decretului nr. 92/1976.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, N, R, -, prin Sindicatul Democratic Învățământ A, împotriva Sentinței Civile nr. 254/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. -, în contradictoriu cu pârâta intimată Școala Generală " " Conop
Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamanților. Obligă pârâta să calculeze și să plătească reclamanților primele de concediu aferente concediilor de odihnă efectuate în perioada 2004-2008, actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la plata lor efectivă. Obligă pârâta să facă mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților privind drepturile salariale solicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
În În
PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. / 20.05.2009
Tehnored. /20.05.2009/2 ex
Prima instanță. și - Tribunalul Arad.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
