Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 672/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 672
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta L împotriva sentinței civile nr. 1349/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-pârâtă avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură unitatea pârâtă a depus întâmpinare (2 exemplare).
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului și de menținere drept temeinică și legală a sentinței criticate potrivit întâmpinării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 1349 din 27 octombrie 2009, Tribunalul Mehedinția respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
S-a respins excepția de necompetență teritorială a instanței invocată de pârâta SC. SA -.
S-a respins acțiunea reclamantei, împotriva pârâtei SC. SA -.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la cererea formulată de pârâta SC SA de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.286, art.287 și art.288 din Codul Muncii, a art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 și a art.164 civ Cod Penal, instanța a respins pentru următoarele considerente:
Natura juridică a prezentei cauze este de dreptul muncii, iar art.286 din Codul Muncii prevede că, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență. Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile. Procedura de citare a părților se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 de ore înainte de termenul de judecată.
Pe de altă parte, dispozițiile art.74 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă prevăd că cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgență. Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. Părțile sunt legal citate dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea judecării,
In temeiul dispozițiilor art.298 alin.2, ultima liniuță din Codul Muncii pe data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă orice alte dispoziții contrare.
Verificând, conform art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în art.1,2 și 3 ale aceluiași articol, instanța a constatat neîndeplinirea condiției care impune ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Astfel, modalitatea de soluționare a excepției invocate nu aduce atingere soluționării litigiului legat de fondul cauzei.
Pe de altă parte, prin invocarea excepției susmenționate de către pârâtă, nu se critică prevederea legală, ci se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, ceea ce este altceva decât constituționalitatea sa, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
Prin urmare, excepția nu vizează neconstituționalitatea textelor invocate, ci modul de aplicare al acestora.
Față de cele arătate mai sus și examinând excepția de neconstituționalitate invocată și din perspectiva dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său, contrar Constituției, instanța a constatat că, nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în sensul că cererea este formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de art.283 lit e, Codul muncii, instanța a constatat că este neîntemeiată.
Astfel acțiunea reclamantei are ca obiect plata unor despăgubiri cu titlu de suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamna - iarnă, situație în care acestea pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 283 (1) lit. c din Codul Muncii.
De asemenea, chiar pârâta a susținut că suplimentările privind aprovizionarea de toamna - iarnă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind deci drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei s-a constatat că este nefondată.
Din cuprinsul carnetului de muncă al reclamantei, reiese că, reclamanta a fost salariata societății pârâte, până la data de 28.03.2006, iar drepturile bănești solicitate de reclamantă reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art. 176. la Nivel de de care beneficiază salariații cu ocazia aprovizionării de toamnă - iarnă.
Pentru munca prestată, reclamanta a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă.
Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, că salariații, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Prin CCM din anul 1997 la nivel de unitate s-a prevăzut urmare a negocierii dintre sindicat și unitate că acest venit va fi introdus în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la acel contract. Acest fapt s-a materializat prin modificarea contractelor colective de muncă din anii succesivi, astfel în CCM pe anii 1998-2001 s-a prevăzut că suplimentările respective se acordă în condițiile în care prin acte adiționale nu s-a prevăzut includerea lor în salariul de bază.
Conform adresei nr.2412/1998, suplimentarea pentru toamna- iarnă a fost introdusă în salariul de bază, salariile fiind astfel majorate cu 10%, 7% și 5%.
Aceste modificări sunt consemnate și în carnetul de muncă al reclamantei, iar inexistența negocierilor cu privire la aceste drepturi ca și necuprinderea lor în CCM la nivel de unitate ulterioare dovedește că aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază și deci nu i se mai cuvine reclamantei.
Potrivit art 176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: "Cu ocazia unor evenimente anuale; Paști, ziua meseriei C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adausurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
Prin alin.6 se prevede: " Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Pârâta a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală Ba S NP,iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a prevăzut prin art.168 alin.2 "Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază" conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin 3 din contractul colectiv de muncă.
In condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art. 176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
S-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
S-a respins excepția de necompetență teritorială a instituției invocată de pârâta SC SA - întrucât potrivit art. 284 alin 2 din Codul Muncii, competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta,
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că drepturile prevăzute de art. 170 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră au fost incluse în salariul de bază conform telexului 2412/1998.
Recurenta susține că, în lipsa încheierii unui act adițional la contractul colectiv de muncă nu se poate reține includerea acestui drept în salariu. Recurenta susține că obligația de acordare a acestui adaos este anuală, astfel că în opinia sa, era firesc și necesar ca includerea în salariu să fie prevăzută expres în fiecare contract colectiv de muncă încheiat anual, având în vedere că în fiecare an cuantumul acestui adaos este diferit.
Recurenta susține că prevederile incluse în art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 1998 nu au nicio relevanță și nici un efect asupra perioadei ulterioare aflate în litigiu 2005-2007.
datorat pentru anul 1998 și calculat pe telexul 2412/1998 aflat la nivelul salariului minim pe unitate din 1998 este vădit mai mic decât adaosul datorat pe anii 2005-2007. dacă societatea pârâtă ar fi dorit să includă acest adaos în salariul de bază, ar fi trebuit să îl calculeze la valoarea anului în curs, să fi negociat și convenit includerea acestuia printr-o clauză sau act adițional la contractul colectiv de muncă, în mod anual și în formă solemnă.
Mai susține recurenta că prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior sunt direct și prioritar aplicabile salariaților, salvgardând drepturile acestora în pofida prevederilor din contractul colectiv de muncă de la nivel inferior.
Mai susține că instanța de fond nu s-a pronunțat în privința expertizei efectuate și nici nu a înlăturat motivat concluziile expertului.
În drept, invocă dispozițiile art. 312 și 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Este nefondată susținerea recurenttei în sensul că includerea în salariul de bază trebuia să se realizeze anual, câtă vreme adaosul, din element distinct de salariu a devenit parte din salariul de bază, majorând astfel pentru viitor baza de calcul pentru toate celelalte sporuri salariale acordate. Dacă intenția părților ar fi fost ca introducerea adaosului în salariul de bază să se realizeze anual, ar fi precizat expres acest lucru.
Este nefondată și susținerea recurentei referitoare la obligativitatea încheierii unui act adițional la contractul colectiv de muncă, în condițiile în care introducerea adaosului în salariul de bază a fost menționată în cuprinsul contractului colectiv de muncă pe anul 1998.
Acestea sunt argumentele pentru care cererea de chemare în judecată este nefondată. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă reținând că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază începând cu data de 01.03.2009.
Criticile recurentei sunt nefondate, deoarece instanța de fond nu a reținut că negocierea drepturilor la nivelul unității reprezenta o condiție pentru acordarea acestora, ci, dimpotrivă, că negocierea nu a mai fost necesară în condițiile includerii acestor drepturi în salariul de bază.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat si în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta L împotriva sentinței civile nr. 1349/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex. /16.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
