Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 699
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
GREFIER -
Pe rol fiind judecarea recursul civil declarat de pârâtul Liceul cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1183 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar cu sediul în B,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul- pârât consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 1/6.01.2009, intimatul-reclamant reprezentat de consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 256/3.03.2009.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură răspuns la întâmpinare din partea recurentului pârât.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și excepții de invocat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și excepții de invocat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond și pe fond respingerea acțiunii.
Arată că pretențiile reclamantului nu au temei juridic în acest caz deoarece petentul este angajatul Ministerului Internelor și Reformei Administrative conform contractului individual de muncă, or această instituție nu se regăsește printre părțile semnatare ale contractului invocat de reclamant, motiv pentru care efectele sale nu îi pot fi opozabile.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Arată că Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu este parte a contractului colectiv de muncă, însă clauzele contractului produc efecte pentru toți salariații din țară.
La punctul N din contractul individual de muncă sunt mențiuni privind aplicabilitatea acestuia, prevederi ce sunt completate cu dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar, în numele membrului de sindicat, a chemat în judecată pe pârâtul Liceul din B solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, pârâtul să fie obligat să plătească diferențele salariale rezultate din suma datorată conform art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, respectiv 880 lei și suma efectiv plătită pentru perioada 01.01.2007 - 30.09.2007, actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006, prin art. 40 din acest contract stabilindu-se coeficienții minimi de ierarhizare pentru diferite categorii de salariați, iar în raport de disp.art. 40 din respectivul contract, la al cărui conținut s-a făcut trimitere, s-a concluzionat că salariul de bază minim brut negociat pentru un program de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei începând cu 1.01.2007 și pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul de bază este de 880 lei.
S-a mai susținut că în conformitate cu art. 3 alin. 1 lit. a din același contract, clauzele acestuia produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, în același sens fiind și disp.art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 republicată, iar art. 101 din CCM Unic la Nivel Național statuează că drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă.
Totodată, s-a susținut de către reclamant că petentul angajat al unității de învățământ pârâte a avut pentru perioada ianuarie-septembrie 2007 un salariu de bază brut mai mic decât cel de 880 lei pentru personalul didactic cu studii superioare încălcându-se astfel disp.art. 101 din CCM Unic la Nivel Național, motiv pentru care a fost formulată acțiunea de față.
În drept, au fost invocate disp.art. 283 alin. 1 lit. c, art. 241 alin. 1 lit.d din Codul muncii,art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 2 alin.1, art. 3 alin. 1 lit. a, art. 40 și art.101 din CCM Unic la Nivel Național, precum și art. 11 alin. 1 lit.d din Legea nr. 130/1996.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât drepturile salariale ale petentului au fost și sunt plătite de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instituție care nu se regăsește printre părțile semnatare ale contractului invocat de reclamant, motiv pentru care efectele sale nu-i pot fi opozabile
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1183 pronunțată la data de 24 noiembrie 2008, Tribunalul Buzăua admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească retroactiv către petentul, pentru perioada 01.01.2007-30.09.2007, diferențele salariale rezultate din suma efectiv plătită și suma datorată, actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății, prevăzută de art. 40 din pe anii 2007 - 2010, respectiv 880 lei pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că
din adeverința depusă la dosar rezultă că petentul, pe perioada ianuarie - septembrie 2007, era încadrat cu un salariu mai mic decât cel prevăzut de art.40 din, text de lege la care s-a făcut expres referire.
S-a mai reținut că potrivit, art.2 alin.1, acesta cuprinde drepturile și obligațiile angajatorilor și ale salariaților cu privire la condițiile generale de muncă prevăzute de legislația în vigoare, precum și cele convenite în procesul de negociere, iar conform art. 3 alin1 lit.a, clauzele contractului produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social ( de stat sau privat, R sau mixt/străin), în același sens fiind și disp. art.11 alin.1 lit.d din Legea 130/1996, republicată, precum și disp art. 241 alin.1 lit.d din Codul muncii potrivit cărora clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 101 din: "Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă", iar în Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ înregistrat la cu nr. 5521/01/09.01.2004 nu se regăsesc niciun fel de clauze referitoare la salariul de bază minim brut în învățământ, astfel încât dispozițiile devin obligatorii.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâtul a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurentul că în mod greșit a fost admisă acțiunea, pretențiile intimatului-reclamant neavând temei juridic întrucât petentul este angajatul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, conform contractului individual de muncă anexat în copie, iar această instituție nu se regăsește printre părțile semnatare ale contractului invocat de reclamant, astfel încât efectele sale nu îi pot fi opozabile.
Acest lucru, susține recurentul, este garantat de principiul relativității efectelor actului juridic consacrat de art. 973 din Codul civil, conform căruia convențiile n-au efect decât între părțile contractante, astfel că actul juridic civil produce efecte numai față de autorii sau autorul lui neputând să avantajeze terții sau să dăuneze terților.
Se mai arată că potrivit art. 1 alin. 1 din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, părțile contractante, reprezentate conform anexei nr. 7, recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea CCM Unic la Nivel Național și se obligă să respecte, în totalitate, prevederile acestuia, iar în anexa nr. 7 contractului respectiv, printre părțile semnatare ale contractului nu se numără și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, astfel încât efectele acestuia nu-i pot fi opozabile.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii depunându-se la dosar, în copie, în recurs contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2/2576/18.09.2007 privindu-l pe petentul - și extras din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 având nr. 2895/2006.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr- numitul -- membru de sindicat al intimatului-reclamant, care a promovat acțiunea introductivă în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în numele membrului său de sindicat - a fost angajat în funcția de profesor, angajatorul fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative reprezentat de directorul Liceului din B, obiectul contractului constituindu-l activitatea didactică.
Faptul că în cuprinsul contractului individual de muncă sus-menționat se statuează că prevederile contractului se completează cu dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și ale Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, iar Ministerul Educației și Cercetării a semnat CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010-spre deosebire de Ministerul Internelor și Reformei Administrative- nu putea constitui un argument suficient pentru admiterea acțiunii în sensul celor dispuse de prima instanță.
Este adevărat că în conformitate cu disp.art.241 alin.1 lit.d Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național, în același sens fiind și prevederile art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996 cu modificările și completările ulterioare, privind contractul colectiv de muncă.
De asemenea, potrivit art.3 alin.1 lit.a din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Aceste prevederi invocate de intimat în susținerea acțiunii nu puteau justifica însă admiterea acesteia, câtă vreme, în conformitate cu disp.art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, cu modificările și completările ulterioare, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, așa cum este și cazul membrului de sindicat reprezentat de intimatul-reclamant din prezenta cauză.
De altfel, în acord cu aceste dispoziții legale, și în CCM Unic la Nivel Național 2007-2010 invocat de intimatul-reclamant s-a prevăzut expres, la art.9 alin.1, că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
De asemenea, conform art.9 alin.2 din același contract, părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare, stipulându-se la alin.3 al art.9 că pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin.1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
În raport de aceste considerente, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, intimatul-reclamant neputând pretinde calcularea salariului membrului său, în numele căruia a formulat prezenta acțiune, în sensul celor solicitate, iar practica judiciară invocată de intimat nu constituie izvor de drept și nu poate justifica admiterea acțiunii.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul pârâtului ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Liceul cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1183 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar cu sediul în B,-, județul B și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
Fiind pensionat
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
3 ex./06.05.2009
f--Trib.
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
