Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 701
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
GREFIER -
Pe rol fiind judecarea recursul civil declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1262 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții CASA CORPULUI DIDACTIC GH. cu sediul în B,-, jud. B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII cu sediul în comuna, sat, jud. B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII cu sediul în comuna, sat, jud. B, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud.B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII NR. 1, cu sediul în comuna, jud. B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII NR. 2, cu sediul în comuna, jud. B, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul reclamant consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 253/3.03.2009, lipsind intimații- pârâți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și excepții de invocat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Arată că dreptul membrilor de sindicat la prima de vacanță este prevăzut de art. 37 lit. g din CCM unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, cât și în același contract valabil la nivelul anilor 2004-2007.
Legea nr. 130/1996 prevede la art. 1, 7, 8, 27 și 30 că acest contract colectiv de muncă este convenția prin care se stabilesc aceste drepturi salariale și este legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Contractele colective de muncă au fost înregistrate la Ministerul Muncii sub nr. 5521/9.01.2004, respectiv sub nr. 596/2.11.2007, fără a se face vreo mențiune referitoare la faptul că acestea conțin clauze care contravin dispozițiilor legale, așa cum a concluzionat instanța de fond în considerentele sentinței.
Consideră că prin sentința civilă pronunțată instanța de fond a trecut peste voința părților care au negociat și au încheiat aceste contracte colective de muncă.
Mai arată că nu au solicitat instanței să se constate dacă membrii de sindicat au ori nu dreptul de a primi prima de vacanță având în vedere și dispozițiile imperative ale art. 41 alin.5 din Constituția României potrivit cărora dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
Apreciază că dreptul la prima de vacanță este un drept câștigat și în raport de alte categorii de personal bugetar au fost discriminați și chiar și în raport cu alți colegi ai lor, din alte organizații sindicale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate acțiunii, a chemat în judecată pe pârâții CASA CORPULUI DIDACTIC GH., B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII NR. 1, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII NR. 2, PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâții să fie obligați la calcularea și plata către petenți a drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță, cuantumul unei prime fiind egal cu salariul de bază din luna anterioara plecării în concediul de odihnă, pentru anii 2005-2006, 2006 - 2007 și 2007-2008, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic sunt prevăzute, în principal, de art. 48 și art. 50 din Legea 128/1997, iar conform art.50 alin.12 din acest act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă stipulându-se, la art.146 din Legea nr.128/1997, că în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
A mai susținut reclamantul că art. 37 lit. din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ 2003-2004 și art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ 2007-2008 prevăd că personalul din învățământ beneficiază de următoarele premii: o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima acordându-se odată cu indemnizația de concediu.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art.59 alin.3 din CCM Unic la Nivel Național 2007-2010, se poate stabili ca, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță, art.241 alin.1 lit.d din Codul Muncii stipulând că CCM la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii, arătându-se totodată că potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.130/1996,clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți conform art.30 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile CCM Unic la Nivel Național pentru anii 2007-2010, ale art.37 lit.g din CCM Unic la Nivel de Învățământ pe anii 2003-2004, 2007-2008, art.139, 155-156, 162-165, 241, 269, art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii, art.6, art.48, art.50 și art.146 din Legea nr.128/1997.
Pârâții nu au formulat întâmpinare cu privire la acțiunea reclamantului.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1262 pronunțată la data de 10 decembrie 2008, Tribunalul Buzăua respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiul de drept al acțiunii îl constituie art. 50 al. 12 din Legea 128/1997 și art. 37 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ.
S-a mai reținut că potrivit art. 50 alin.12 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar în conformitate cu art. 37 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă, personalul din învățământ beneficiază de următoarele drepturi.o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, prima de vacanță acordându-se odată cu indemnizația de concediu.
De asemenea, s-a arătat că, așa cum recunoaște chiar reclamantul, Legea 128/1997 nu prevede expres acordarea dreptului la prima de vacanță, singura reglementare fiind Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național și la nivel de de Învățământ, iar art. 50 alin.12 din Legea 128/1997 prevede într-adevăr că personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, conjuncția "și" arătând, potrivit celor reținute de instanță, că drepturile trebuie să fie prevăzute atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă.
A mai arătat tribunalul că art. 37 lit. g din contractul colectiv de muncă prevede posibilitatea acordării primei de vacanță pentru personalul din învățământ care lucrează în unități școlare ce obțin fonduri din venituri proprii, iar aceste unități școlare sunt cele de cercetare, care obțin venituri proprii, lucru care nu se întâmplă în cazul pârâților din prezenta cauză.
Totodată, s-a arătat că nu are relevanță faptul că alte unități bugetare beneficiază de prima de vacanță având în vedere că pentru salariații acelor unități, dreptul respectiv, la prima de vacanță, este prevăzut prin legile lor speciale.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp. art. 304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurentul că din considerentele sentinței atacate rezultă că reclamantul în cauză este Uniunea Teritorială a Sindicatelor din Învățământul Preuniversitar Rm. S și nu Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, instanța de fond combătând în cuprinsul motivării susținerile unei persoane care nu a avut calitatea de parte în cauză, încălcându-se disp.art. 262 alin. 1 pct. 3 și 5 Cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei, se susține că în mod greșit a fost respinsă acțiunea întrucât dreptul membrilor de sindicat ai reclamantului la prima de vacanță este reglementat de art. 37 lit. g din CCM Unic la Nivel de Învățământ 2007-2008 și 2004-2007, iar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, făcându-se trimitere și la disp.art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art.8 alin. 1, 2 și 4, precum și art.27 alin. 1 și art. 30 alin.1 din același act normativ cu referire la contractul colectiv de muncă, a cărui executare este obligatorie pentru părți.
Se mai arată de către recurent că s-a procedat la înregistrarea, la Ministerul Muncii, a contractelor colective de muncă în baza a căror dispoziții s-a solicitat obligarea la plata primei de vacanță, fără a se face vreo mențiune referitoare la faptul că acestea conțin clauze care contravin dispozițiilor legale, așa cum a concluzionat instanța de fond, iar dacă Ministerul Educației nu ar fi dorit ca personalul din învățământ să beneficieze de prima de vacanță, nu ar fi fost de acord cu includerea acestui drept în contractul colectiv de muncă, prima instanță trecând peste voința părților care a negociat acest contract unic la nivel de ramură învățământ.
Se învederează în continuare că nu s-a solicitat ca instanța să constatate dacă membrii de sindicat ai reclamantului au sau nu dreptul de a primi prima de vacanță, ci s-a solicitat obligarea pârâților la plata acestui drept ce era în cuprins în " legea părților" având în vedere și dispozițiile imperative ale art. 41 alin. 5 din Constituția României, care statuează că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, astfel că dreptul la prima de vacanță este un drept câștigat.
De asemenea, se mai arată că este nelegală și interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, la care s-a făcut trimitere, și anume că drepturile trebuie să fie prevăzute atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, în condițiile în care art. 146 din Legea nr. 128/1997 statuează că în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic I se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
Totodată, se susține că pe rolul Tribunalului Buzău au existat cauze prin care s-au solicitat pentru membrii de sindicat drepturi prevăzute numai în CCM, acțiuni care au fost considerate temeinice și legale de către instanța de fond, exemplificându-se soluția dată prin sentința civilă nr. 1231/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care pârâții au fost obligați să plătească indemnizația pentru naștere copil prevăzută de art. 36 alin. 1,lit.f din CCM Unic la Nivel de Învățământ.
Cu privire la faptul că unitățile pârâte nu realizează venituri proprii pentru plata primelor de vacanță, se învederează că pârâții nu au făcut nicio dovadă în acest sens deși art. 287 din Codul Muncii dispune că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Mai susține recurentul că a arătat prin acțiune faptul că prin neacordarea primei de vacanță, salariații din învățământ sunt discriminați în raport cu alte categorii de salariați bugetari, care au beneficiat de prima de vacanță conform contractului colectiv de muncă și nu prevederilor cuprinse în diferite legi, cum este cazul salariaților din unitățile de asistență socială și de la nivelul grupului de unități al Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
De asemenea, se arată că prin pronunțarea de către prima instanță a sentinței atacate s-a ajuns la situația în care membrii de sindicat ai reclamantului sunt discriminați în raport cu colegii lor din aceeași unitate școlară, care aparțin unei alte organizații sindicale, precum și în raport cu alți angajați din cadrul altor instituții de învățământ din țară, pentru care s-au obținut drepturi de aceeași natură în instanță.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul reclamantului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Împrejurarea că în considerentele sentinței s-a reținut, la un moment dat, că acțiunea a fost formulată de Uniunea Teritorială a Sindicatelor din Învățământul Preuniversitar Rm. S și nu de Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, menționat, ca reclamant, în restul considerentelor, precum și în practicaua hotărârii și în dispozitiv, constituie în mod evident o eroare materială, în sensul art.281 Cod pr.civilă, care nu poate afecta legalitatea și temeinicia sentinței atacate.
Nu se poate reține că au fost încălcate disp.art.261 alin.1 pct.3 și 5 Cod pr.civilă, câtă vreme sentința atacată respectă aceste prevederi legale, cuprinzând obiectul cererii și susținerile, în prescurtare ale părților, cu arătarea dovezilor, precum și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ca și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Nici criticile care vizează modalitatea greșită de soluționare a fondului cauzei nu pot fi primite.
Astfel, drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, iar potrivit art.50 alin.12 din lege-invocat în susținerea acțiunii, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.Textul respectiv de lege nu creează dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată, ci stabilește numai posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, potrivit art.48 alin.2 din legea nr.128/1997, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Recurentul-reclamant a susținut că personalul din învățământul beneficiază de prima de vacanță în temeiul art.37 alin.1 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ - pe anii 2004-2007 și 2007-2008, care prevede ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Dreptul generic la prima de vacanță este condiționat, așadar, de existența de venituri proprii ale unităților școlare, precum și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale, unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare cu prefecturile, consiliile județene și locale " în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor- precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete ", așa cum se prevede expres în art.39 din același.
Prin urmare, art.37 alin.1 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ nu creează în patrimoniul personalului din învățământul un drept la prima de vacanță, ci doar o vocație la acest drept, existența dreptului fiind dublu condiționată de cerințele înscrise de părțile contractante în art.37 alin.1 lit. și art.39 din, mai sus-citate.
Interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 128/1997 coroborate cu cele două clauzele contractuale din conduce la concluzia inexistenței unui drept material subiectiv la prima de vacanță în favoarea membrilor de sindicat ai reclamantului, menționați în tabelele anexă ale acțiunii, art.48 alin.2 și art. 50 alin.12 din Legea nr.128/1997, precum și 37 alin.1 lit.g și art.39 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ stabilind numai vocația la un atare drept, pentru considerentele mai sus-arătate.
Nici pentru anul 2005 și nici pentru următorii ani nu există dovada unor demersuri din partea sindicatului reclamant în sensul celor cerute de, care țin de executarea efectivă a unor clauze ale contractului colectiv de muncă și care sunt obligatorii pentru părți, conform art.243 din Codul Muncii.
Este nerelevantă, sub acest aspect, împrejurarea că în conflictele de muncă, în conformitate cu art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, fiindcă decisiv pentru soluționarea litigiului de față era a se face proba îndeplinirii celor două condiții stabilite prin voința părților contractante pentru existența și acordarea dreptului la prima de vacanță, recurentul-reclamant având posibilitatea să demonstreze refuzul pârâților de a negocia și încheia protocoalele prevăzute la art.39 din pentru perioada în discuție în cauză, precum și existența veniturilor proprii la care se raportează în termeni clari și neechivoci art.37 alin.1 lit.g din același contract, situație în care revenea pârâților obligația de a-și justifica refuzul plății drepturilor revendicate prin acțiune.
Practica judiciară invocată de recurent nu constituie izvor de drept și nu poate justifica admiterea recursului în sensul celor solicitate de acesta, iar faptul că alte categorii de bugetari beneficiază de primă de vacanță, spre deosebire de personalul didactic, nu reprezintă o discriminare, câtă vreme nu se poate reține existența unei situații comparabile, chiar textele din cuprinsul contractelor colective de muncă invocate de recurent, pentru salariații din alte domenii, diferind de textul art.37 lit.g din CCM Învățământ, acestea consacrând dreptul salariaților din acele domenii la o "primă de vacanță, egală cu salariul de bază realizat în luna anterioară plecării în concediu".
Concluzionând, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, Curtea privește recursul de față ca nefondat, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurent în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1262 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimații-pârâți CASA CORPULUI DIDACTIC GH. cu sediul în B,-, jud. B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII cu sediul în comuna, sat, jud. B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII cu sediul în comuna, sat, jud. B, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud.B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII NR. 1, cu sediul în comuna, jud. B, ȘCOALA CU CLASELE I -VIII NR. 2, cu sediul în comuna, jud. B, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
fiind pensionat,
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
2ex./06.05.2009
f--Trib.
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
