Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7076/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7076
Ședința publică de la 04 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 5680/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, prin Sindicatul Energetic, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentul-pârât consilier juridic, cu delegație la dosar, și pentru intimații-reclamanți - avocat substituent, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru comunicare înscrisuri depuse în ședință.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Avocat substituent pentru intimații-reclamanți depune la dosar concluzii scrise și cere respingerea recursului potrivit acestora.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 5680 din 28 octombrie 2008 respins excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului E, invocata de intimata Energetic a
A admis acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de petent Sindicatul în numele și pentru salariatii membrii săi de sindicat, An în contradictoriu cu intimata Energetic
A fost obligată intimata la plata catre reclamantii, membrii de sindicat ai petentei, a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pe anul 2005, 2006, 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Excepția privind lipsa calității de reprezentant a Sindicatului a fost respinsă, deoarece petentul a depus la dosar sentința privind constatarea reprezentativității sindicatului și adeverințele privind apartenența salariaților la acest sindicat.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată pe motiv că CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007 nu mai este în vigoare, precum și faptul că reclamanții nu au promovat, pe durata valabilității acestuia, o acțiune în anularea clauzelor contrare contractului încheiat la nivel de ramură nu a fost reținută, deoarece s-ar fi încălcat dispozițiile art. 5 cod civil și ar fi reprezentat denegare de justiție, s-ar fi încălcat libertatea dreptului la acces în justiție, nefiind vorba de nici retroactivitate a legii, ci doar de respectarea principiului tempus regit actum.
Cu privire la excepția prescripției parțiale a acțiunii instanța a considerat că este nefondată și a respins- în raport de art.124 alin.1din CCM la nivel de ramură care prevede că,indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc, de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu.
Prevederea nu este imperativă dând posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, astfel încât acțiunea este formulată în interiorul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Pe fondul cauzei, s-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul Muncii, care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin drepturile prevăzute de art.123 din CCM la nivel de ramură pe anul 2005, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu s-a putut reține afirmația intimatei în sensul că drepturile solicitate de reclamantă în numele membrilor ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154. care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Energetic criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs susține că în mod greșit instanța respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii, întrucât CCM la nivel de ramură pentru perioada 2005 - 2007 nu mai este în vigoare și nu poate retroactiva.
Se mai susține că hotărârea primei instanțe este nelegal, în mod greșit Tribunalul Gorj admițând acțiunea formulată de reclamant, în condițiile în care, în contractele colective încheiate la nivel de unitate pe anul 2005-2007 nu există nici o clauză expresă privind obligativitatea plății primelor de vacanță, astfel încât s- încălcat principiul libertății de voință care presupune libertatea părților în ceea ce privește condițiile încheierii ace
Referitor la excepția invocată, privind prescripția parțială a acțiunii în ceea ce privește drepturile bănești, respectiv prima de vacanță aferentă anului 2005, 2006 s- susținut că a fost soluționată în mod greșit de către prima instanță, întrucât dreptul la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anului respectiv s-a născut la data intrării în concediu, fiind prescrisă acțiunea pentru membrii de sindicat care au efectuat concediul de odihnă.
Recursul declarat de societatea comercială pârâtă este nefondat.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2005, Curtea reține că în mod corect a fost respinsă, reținându-se că, din modul de redactare art. 124 alin. 1 din CCM la nivel de ramură se desprinde ideea că obligația de plată a primei de vacanță înainte de plecarea în concediu nu este una imperativă.
Cu alte cuvinte, plata primei de vacanță se poate realiza și ulterior efectuării concediului de odihnă, iar data plecării în concediu nu reprezintă momentul nașterii dreptului de creanță al salariatului.
În consecință,în raport și de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii,instanța de fond a apreciat corect că acțiunea a fost formulată în termenul de prescripție de 3 ani.
Sunt neîntemeiate și motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, singura apărare a unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, motivele de recurs fiind neîntemeiate si sub acest aspect, recursul urmând a fi respins.
În ceea ce privește cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată,Curtea va face aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă,considerând că, raportat la mărimea pretențiilor,natura și complexitatea cauzei,caracteristicile speței (aparținând unui lot),activitatea depusă de avocat,în cadrul raportului juridic procesual civil,cheltuielile de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții sunt în sumă de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 5680/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, prin Sindicatul Energetic, având ca obiect drepturi bănești.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă recurenta către intimat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/04 01 2010
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
