Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7077/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7077
Ședința publică de la 04 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 3681/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ( ), ( ), ( ), -, C, -, ( ), ( ), -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru administrare probatoriu, Tribunalul Gorj depunând precizările solicitate, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 3681 din 28 mai 2008, Tribunalul Gorjs -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de intimatul Ministerul Justiției.
S-a admis acțiunea formulată de petenții, (), (), (), -, C, -, (), (), -, și, împotriva intimaților Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice,
Au fost obligați intimații în solidar la plata către petenți a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004 și pe perioada 01.02.2007, până în prezent și pentru viitor, sume actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
A obligat intimatul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor solicitate.
A obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Petenții sunt personal auxiliar în cadrul Tribunalului Gorj, fiind salariați în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Tribunalul a reținut că art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Drepturile bănești solicitate de petenți pentru perioada 01.06.2004-01.02.2007 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar intimata nu a avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Instanța a constatat că, prin sentința nr.2198/20.11.2007, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Gorja admis acțiunea petenților privind plata sporului de suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.06.2004-01.02.2007.
Trebuie menționat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008 în soluționarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, respectiv 01.11.2000.
Având în vedere considerente expuse și dispozițiile legale evocate mai sus, tribunalul a admis acțiunea și a obligat intimații la plata către petenți a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004 și pe perioada 01.02.2007, până în prezent și pe viitor, pe toată durata funcției de personal auxiliar, ce vor fi actualizate la data plății efective.
Tribunalul Gorja fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților, iar Ministerul Finanțelor Publice și obligat să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ministerul Justiției critică sentința, susținând că dreptul la acțiune privind drepturile salariale pretinse de reclamanți este prescris în parte, iar instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată.
Invocând dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, recurentul susține că, pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004, dreptul la acțiune privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este prescris.
Mai susține recurentul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Interpretarea primei instanțe nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
În ce privește acordarea drepturilor pentru viitor, recurentul susține că reclamantul nu justifică un interes actual, iar drepturile solicitate pe viitor nu sunt creanțe certe, lichide și exigibile.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a aplicat greșit legea, iar OG nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare, cu respectarea principiilor constituționale și a normelor de tehnică legislativă, fiind ulterior aprobată de legiuitor.
Ministerul Finanțelor a invocat în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că Ministerul Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, că rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat. Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite fiecare pentru instituțiile aflate în subordinea sa. Mai susține recurentul că raporturi de muncă există între reclamanți și Ministerul Justiției, fără ca Ministerul Finanțelor să fie în vreun fel implicat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursurile ca fiind fondate și urmează să le admită, pentru următoarele considerente:
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, între reclamantă și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă și prin urmare, acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse.
Reclamanții au chemat în judecată Ministerul Finanțelor pentru a fi obligat la plata unor drepturi salariale, obligație care nu îi aparține în condițiile în care între acest minister și reclamanți nu există nici un raport juridic.
Ca urmare, instanța constată întemeiată excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și, admițând recursul, va modifica sentința și va respinge acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Nu pot fi reținute ca fiind întemeiate motivele de recurs formulate de Ministerul Justiției și Libertăților legate de depășirea atribuțiilor puterii judecătorești sau interpretarea greșită a legii, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitare.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interesul legii că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Potrivit art. 329 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, ezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune, în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a stabilit prin decizia nr.XXI din 2008:
" normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Pentru a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică din anul 2000, reclamanții și intervenienții trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, data nașterii dreptului fiind fiecare scadență lunară a drepturilor salariale.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 24.03.2008, iar drepturile solicitate de reclamanți sunt cele aferente perioadei 01.11.2000-01.05.2004, respectiv începând cu 01.02.2007 pentru viitor. Reclamanții nu au invocat intervenirea niciunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Se constată astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c Codul munciia fost depășit, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției fiind întemeiată în ceea ce privește perioada 01.11.2000-01.05.2004.
În ceea ce privește personalul conex, respectiv C, - și, deși decizia nu menționează și personalul conex în mod expres, se au în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:
Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 se prevede că - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."
Anterior șoferii nu erau incluși în categoria personalului conex, care, la acea dată cuprindea numai aprodul și agentul procedural.
OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe -8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justițieis-a introdus în Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea- astfel definit, adică personalul conex incluzând și funcția de șofer -, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.
Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă, de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din 8 octombrie 2007.
De altfel, rațiunea "asimilării" acestei categorii de personal din instanțe rezidă în chiar definiția dată de explicativ al limbii române termenului " conex", pornind de la atribuțiile de serviciu pe care această categorie de personal le au în cadrul instanțelor
-"conex- care este alăturat prin natura sa, legat prin ceva comun, adiacent, contiguu", termenul fiind folosit cu privire la caracterizarea disciplinelor și profesiilor.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege, inclusiv personalului conex, după cum s-a arătat.
Ulterior pronunțării deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost edictată nicio normă juridică de abrogare a dispozițiilor legale în discuție, astfel încât pârâților le incumbă obligația corelativă acordării acestui spor până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a dreptului reclamantului astfel constatat.
Referitor la subzistența dispozițiilor art.47 din 50/1996 - în lumina dezlegărilor de drept ale deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, nr. 21/2008 a se rețin următoarele considerente:
- dezlegarea de drept conținută de recursul în interesul legii nu cuprinde un termen limită, de stingere a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare;
- referitor la actele normative emise ulterior lui OG83/2000 privind salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, acte normative emise la un interval mare de timp de aproximativ 5 ani, urmează a fi făcute următoarele precizări:
a) prin G 177/2002 intrată în vigoare la 1 ian. 2003, prin art. 50 sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din Legea 50/1996, conținute de în capitolul I secțiunea Ial egii.
b) prin OG8/2007 intrată în vigoare la 3 feb. 2007 prin art. 30 lit. a) este abrogată legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare în forma existentă la acea dată.
- Decizia 21/2008 a este pronunțată ulterior emiterii celor două acte normative G 177/2002 și OG8/2007, împrejurare din care rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Din prezentarea modului cum s-au succedat în timp actele normative în discuție, rezultă indubitabil că, acestcaracter inoperant al abrogării dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996 referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%,prin OG83/2000, statuat de decizia - obligatorie conform art. 329 alin. 3.civ. -se menține și ulterior actelor normative de abrogare legii 50/1996, deci și ulterior datei de 3 feb. 2007.
Raționamentul se impune pornind de la ipoteza juridică potrivit căreia cele două acte normative nu puteau abroga dispoziții considerate, la data emiterii lor - 1 ian. 2003, respectiv 3 feb.2007 - ca fiind deja abrogate prin OG83/2000.
Ipoteza contrarie ar conduce la concluzia că, transpunerea în practică, aplicarea pentru viitor - a dispozițiilor deciziei 21/2008 a este paralizată prin dispozițiile unui act normativ existent chiar la data pronunțării acestei decizii împrejurare care lipsește de substanță recursul în interesul legii precum și rațiunea pentru care însuși legiuitorul a considerat că personalului din justiție i se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică - identificarea și evaluarea condițiilor în care această categorie de personal își desfășoară activitatea,condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu alte cuvinte, dacă prin recursul în interesul legii s-a considerat a fi inoperantă abrogarea explicită a art. 47 din legea 50/1996, cu atât mai mult nu poate fi primită susținerea potrivit căreia la 3 feb. 2007 dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 privind sporul de 50% au fost abrogate prin dispozițiile OG8/2007, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile acestei legi dar care nu pot fi aceleași, privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, practic, acest spor nu exista la 3 feb. 2007.
Deși obligația de plată a acestui spor îi revine prin efectul Legii nr. 50/1996- după cum s-a reținut în decizia pronunțată în recursul în interesul legii, Ministrul Justiției și Libertăților, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a emis adresa nr. 40623/2009 prin care a dispus ca "începând cu data de 1 martie 2009, personalului din cadrul instanțelor judecătorești care dețin hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, li se va acorda acest spor, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut de lege"
Aceasta exprimă poziția procesuală evidentă a ordonatorului principal de credite de a nu achita dreptul cuvenit personalului instanțelor în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996. Ca atare, se constată că pârâtul și-a exprimat în mod clar punctul de vedere privitor la executarea pe viitor a obligației legale ce îi revine.
Nu se pune in discute exigibilitatea sau lichiditatea sumelor solicitate, ci existenta dreptului legal și devalorizarea continua a leului tocmai avându-se în vedere atitudinea procesuală constantă de refuz al aplicării dispozițiilor legale atât anterior promovării prezentei cereri formulate după pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și ulterior si de luare in considerare ca datorate doar a sumelor pentru care salariații au obținut hotărâri judecătorești "pentru viitor".
În consecință, Curtea va constată că este temeinică acordarea drepturilor pe viitor până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestui drept cuvenit după cum s-a arătat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, vor fi admise recursurile, se va odifica în parte sentința, se va respinge acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, se va respinge, ca prescrisă, acțiunea pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004.
Va fi respinsă acțiunea reclamanților C, - și și pentru perioada 01.02.2007-07.10.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 3681/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ( ), ( ), ( ), -, C, -, ( ), ( ), -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința.
Respinge acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge, ca prescrisă, acțiunea pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004.
Respinge acțiunea reclamanților C, - și și pentru perioada 01.02.2007-07.10.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/16.12.2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
