Drepturi salariale (banesti). Decizia 7079/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7079
Ședința publică de la 04 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D împotriva sentinței civile nr. 2487/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intervenientul în interes propriu și intimații-pârâți Tribunalul București, Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2487 din 19 iunie 2009, admis în parte acțiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu parații Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea De Apel București, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției, să plătească reclamantei suma de 7640 lei reprezentând sporul de 50 % din indemnizația de bază brută lunară, prevăzută de art. 47 din Legea 50/1996, și sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 04.07.2005 - 01.12.2006 sume nete actualizate la data de 31.05.2009 și care vor fi actualizate în continuare până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
A respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 10% pentru perioada 04.07.2005 -01.- și cel privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
A disjuns cererea de intervenție formulată de și a acordat termen la 10.07.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanta indeplineste functia de grefier in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova incepand cu data de 15 noiembrie 2006, anterior acestei date, in perioada 04.07.2005-15.11.2006 a indeplinit functia de grefier treapta III la Judecatoria Sectorului 6
Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei, avand in vedere ca reclamanta face parte din personalul auxiliar al Parchetului, instanta respins-o, deoarece in perioada 04.07.2005-15.11.2006 reclamanta a indeplinit functia de grefier treapta III la Judecatoria Sectorului 6
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a CNCD instanta nu s-a pronuntat, aceasta institutie fiind citata nu in calitate de, ci in calitate de autoritate consultativa potrivit disp. OG 137/2007.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice, instanta a constatat ca ministerul a fost chemat in judecata pentru a fi obligat sa aloce fondurile necesare achitarii drepturi banesti solicitate de reclamanta si nu pentru a plati direct drepturile salariale reclamantei, astfel ca acesta are calitate procesuala pasiva si in consecinta va fi repinsa exceptia invocata.
Instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei cu privire la capatul de cerere privind efectuarea mentiunilor in carnetul de munca, aceasta obligatie revenind angajatorului si nu ministerului.
In ceea ce priveste sporul de 50%, in art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța a constatat că prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr. 24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 (art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
Având în vedere decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001, faptul că până în prezent nu există o prevedere legală clară, care să nu lase loc de interpretare prin care să se acorde reclamaților sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe care pârâții să o respecte efectiv, faptul că dreptul reclamanților este recunoscut în baza deciziei în recurs în interesul legii care face o interpretare unitară a unor prevederi legale, instanța va obliga pârâții să acorde sporul de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 și în continuare, în viitor.
Pentru aceste considerente, instanța admis acest capăt de cerere si a dispus obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru perioada 04.07.2005 - 01.12.2006 sume nete actualizate la data de 31.05.2009, actualizate în continuare până la data plății efective.
In ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate de 15%, instanța a constatat ca obligația de confidențialitate a magistraților si a personalului auxiliar rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de magistrat, să păstreze lucrurile cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor
Acestei obligații profesionale de confidențialitate a reclamanților îi corespunde, implicit, un drept salarial, asigurându-se astfel, respectarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție și art. 5, art. 6 și art. 154 din Codul Muncii.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ care, prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Așa cum am menționat mai sus dezlegarea dată problemelor de drept de ÎCCJ prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3 pr.civilă.
In consecința, s- admis si acest capăt de cerere si au fost obligați pârâții sa plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 04.07.2005 - 01.12.2006, in cuantumul calculat prin raportul de expertiza.
In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea sporului de 10 % instanța a reținut că neacordarea acestui spor contravine O:nr.137/2000, instanța a constatat că este nefondată atâta timp cât Curtea Constituțională, prin decizia nr.818/03 07 2008 statuat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG.nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a la substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, prin Decizia nr. 24 din 12 mai 2008 ICCJ s-a stabilit ca dispozițiile art. 19 alin.3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin.8 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Cum reclamanta nu a făcut parte din categoriile de grefieri prevăzute expres de textul de lege menționat, instanța a respins acest capat de cerere.
Instanța a respins si capătul de cerere privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei, întrucât potrivit dispozițiilor Decretului 92/1976 carnetul de munca se completează de câtre angajatorul care deține carnetul de munca.
In cea ce privește cererea de intervenție formulata de intervenientul, instanța, văzând disp. art 165 Cpc a dispus disjungerea acesteia.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în lipsa raporturilor de muncă cu acest personal, astfel că nu poate plăti drepturi salariale pentru alt personal și potrivit legii are alte atribuții, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Motivându-și recursul, Ministerul Justiției susține că pronunțând sentința atacată, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare prin consacrarea unui drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, dovadă fiind decizia Curții Constituționale din 27.05.2009 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească și Parlamentul și Guvernul României.
Un alt motiv de recurs incident în cauză este că, deși reclamanta solicită acordarea sporului de confidențialitate și a sporului de stres și solicitare neuropsihică pentru perioada 04.07.2005-15.11.2006, tribunalul acordă drepturile cerute pentru perioada 04.07.2005-01.12.2006, încălcând astfel principiul disponibilității.
Arată, totodată, că în speță nu există nici un act normativ în vigoare ce să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau categoriei personalului auxiliar de specialitate, confidențialitatea apărând ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
Ca ultim motiv de recurs, Ministerul Justiției consideră că având în vedere că instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între părți și pentru viitor, cum de altfel nu se poate pronunța nici în raport de reglementările legale ce vor apărea în materie pentru viitor, luând în considerare și faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale, se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.4 și 5 Cod procedură civilă.
Intimata,deși legal citată,nu a depus întâmpinare în cauză.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 108, alin. 3 din Constituția României, ordonanțele se emit, de către Guvernul României, în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu privire la abrogarea unor dispoziții.
Or, prin OG nr. 83/2000 au fost abrogate unele dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din prevederile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000 privind prevederile de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă, în temeiul legii de abilitare, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interesul legii, că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000,vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Raționamentul este același și pentru sporul de confidențialitate de 15 %,în acest sens pronunțându-se ÎCCJ care, prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru instanța inferioară, criticile sub acest aspect formulate în recurs sunt nefondate.
Susținerea recurentului Ministerului Justiției în sensul că acordarea sporului de 50% după data de 3 februarie 2007 nu se mai impune este neîntemeiată deoarece,pe de o parte instanța în prezenta cauză a acordat sporul doar până la 15 11 2006,iar, pe de altă parte, prin decizia nr. 21/2008, nu s-a stabilit un termen până la care aceste drepturi se acordă ci doar faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la acest spor și " după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000". astfel că obligare pârâților la acordarea acestuia și în continuare este legală.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă -instanța a acordat mai mult decât s-a cerut,ori ceea ce nu s-a cerut,este nefondat deoarece instanța doar a menționat data de 01 12 2006 în dispozitivul sentinței dar drepturile salariale acordate sunt determinate,fiind prevăzută suma, iar expertul a efectuat calculul sporului de 50 % și al sporului de 15 % doar până la data de 15 noiembrie 2006,după cum rezultă din concluziile raportul de expertiză (fila 51,dosar fond) și din anexele acestuia (filele 52-55,dosar fond).
În consecință instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut ci este vorba de o eroare materială care poate fi îndreptată pe calea reglementată expres de art.281 și următoarele Cod procedură civilă.
Și ultimul motiv de recurs este nefondat,instanța a obligat pârâtul la acordarea sporurilor pentru o perioadă determinată,motivat de faptul că începând cu data de 15 11 2006 s-a transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și astfel nu mai are Ministerul Justiției calitatea de ordonator principal de credite,fără să facă nicio mențiune că va fi obligat la plata acestor sporuri și în continuare.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În consecință,Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite,și nici de a administra aceste bugete,rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind,pe lângă altele,de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG. 37 din 26 martie 2008 rivind p. reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial Nr. 276 din 8 aprilie 2008, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Așa fiind Curtea va admite acest recurs și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Ministerului Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 2487/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți Tribunalul București, Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul Ministerului Economiei și Finanțelor declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/04 01 2010
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
