Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 722/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 722
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR "SA, împotriva sentinței civile nr. 1037 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ COMERCIAL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentant, pentru intimata reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ COMERCIAL, lipsind recurentul pârât COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR "SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR "SA, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
Reprezentant, pentru intimata reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ COMERCIAL, pune concluzii de respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr.1037 de la 22 octombrie 2009 admis cererea formulată de reclamanta Federația Națională Comercial București, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, astfel cum a fost precizată.
A omologat raportul de expertiză tehnică contabilă realizat de expert, a obligat pârâta să achite reprezentaților sumele reprezentând valoarea actualizată a primei pentru ziua "" pentru anii 2006 - 2008, potrivit raportului de expertiză, care face parte integrantă din prezenta, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6000 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reprezentații sunt salariații pârâtei Sucursala Regională C, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, înregistrate conform dispozițiilor art.25 din Legea nr.130/1996 și ar fi trebuit să beneficieze de acordarea ajutorului material cu ocazia Zilei, conform art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006 și art.65 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, ajutor al cărui cuantum să fie de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, acordarea acestui ajutor fiind condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii în intervalul de un an anterior acordării acestuia.
În anul 2006 reprezentații trebuiau să beneficieze de un ajutor material pentru Ziua în cuantum de 310 lei, pentru anul 2007 s-a acordat, potrivit recunoașterii reclamantei din precizarea din data de 05.10.2009, doar 100 lei pentru fiecare salariat, deși suma ce trebuia acordată era de 407 lei, conform anexei I la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008, iar pentru anul 2008 suma ce trebuia acordată pentru Ziua era de 500 lei, conform actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 1752/2008 la.
Sumele nu au fost acordate reprezentaților, după cum reiese din raportul de expertiză realizat de expert, ce va fi omologat de către instanță.
Față de această situație și dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, coroborate cu dispozițiile art. 236 alin. 4 Codul muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata ajutorului reprezentând prima de Ziua pe perioada anilor 2006, 2007 și 2008, astfel cum s-a precizat, respectiv diferențele neacordate cu acest titlu, pe anii 2006-2008, în raport de perioada lucrată de fiecare membru de sindicat reprezentat, potrivit raportului de expertiză, ce face parte integrantă din prezenta, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective.
În baza art. 274. proc. Civ. fost obligată pârâta și la plata sumei de 6000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de expert ( 117), întrucât se află în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA, întemeiat pe dispoz. art. 304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă, arătând în esență că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe în speța de față competența de judecare aparținând Tribunalului București, întrucât nu salariații reclamanți cu domiciliul pe raza de activitate a Tribunalului Olt au calitate procesuală activă, ci această calitate o are Federația Națională Feroviară Comercial, care prin cererea adresată a solicitat drepturi bănești pentru membrii de sindicat.
S-a mai arătat în motivarea recursului că nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale companiei și la prevederile legale.
Obligația contractuală asumată de angajator numai este susceptibilă de executare întrucât împrejurările în care trebuia executată, o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Legal citată intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Privitor la primul motiv de recurs și anume necompetența teritorială a Tribunalului O l t, se reține că nu este fondat întrucât art. 28 alin.2 din legea nr. 54/2003 arată că sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii săi, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatorii lor, situație în care sindicatul nu are calitate procesuală, ci numai calitatea de reprezentant a membrilor săi.
Astfel, în aplicarea prevederilor art. 284 alin.2 Codul muncii care reglementează competența teritorială exclusivă în materia conflictelor de muncă, determinant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau reședința membrilor de sindicat în numele cărora sindicatul s-a adresat în justiție, cei din urmă având calitate procesuală activă exercitată prin sindicat.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că art. 40 alin.2 lit.c raportat la art. 243 Codul muncii, art. 41 din Constituție, art. 30 din Legea 130/1996, privind negocierile colective, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În speță, recurenta - pârâtă nu a respectat prevederile art. 65 alin.2 din CCM 2005-2006, respectiv art. 64 alin.2 din CCM 2007-2008 prelungite prin acte adiționale.
Potrivit art. 287 Codul muncii - sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Se reține că recurenta - pârâtă nu a făcut dovada efectuării plăților către salariații săi, respectiv a primei aferente zilei feroviarului.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți conform art. 243 Codul muncii, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părții vinovată de aceasta.
Potrivit art. 155 Codul muncii între organizația sindicală reprezentativă semnatară a CCM la nivel de unitate și recurenta - pârâtă s-a stabilit de comun acord ca aceste drepturi salariale cu titlu de adaosuri vor fi plătite salariaților cu ocazia zilei feroviarului.
Existența sau inexistența resurselor financiare ale recurentei - pârâte nu are nici o influență asupra stabilirii ori recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în CCM.
În legătură cu teoria impreviziunii invocată de recurenta - pârâtă, se reține că aceasta este recunoscută doar în măsura în care obligația contractuală numai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată prin contract. Aceasta permite debitorului, care se află într-o situație determinată de schimbarea drastică și imprevizibilă a împrejurărilor economice din momentul executării contractului față de momentul încheierii acordului de voință a părților contractante, să prevină postura economică dificilă în care s-ar putea afla sau chiar falimentul care ar putea interveni, în cazul în care el ar fi ținut să execute această obligație.
În cazul de față recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor teoriei impreviziunii, respectiv nici condiția imposibilității achitării drepturilor salariale solicitate sau a onerozității excesive a acestora și nici condiția și nici condiția ca schimbarea circumstanțelor să nu fi putut fi, în mod rezonabil, avută în vedere la data încheierii contractului.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este întemeiat, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR "SA B, împotriva sentinței civile nr. 1037 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ COMERCIAL București.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
17.02.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
