Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.729/
Ședința publică din 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, domiciliat în B,-,. 10,.2,.3,.33 și -, domiciliat în B,-, - 1,.3,. 30, împotriva sentinței civile nr.385/28.05.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C, cu sediul în C,-, - 7,.C,. 58.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta - C și pe - administratorul societății pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale pentru lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie 2007, precum și indemnizația de străinătate aferentă acelorași luni.
Ulterior, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece cu societatea, nu cu administratorul societății ca persoană fizică, iar drepturile salariale le pretind până la data de 10 ianuarie 2008.
Reclamanții au susțin și în acțiune că, deși au prestat muncă în folosul societății pârâte pe baza contractelor individuale de muncă încheiate, nu au primit drepturile bănești pentru care au promovat litigiul de față.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât drepturile pretinse au fost plătite, asemenea tuturor drepturilor prevăzute în contractul individual de muncă al fiecărui reclamant.
Prin sentința civilă nr.385/28 mai 2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și - împotriva pârâtei SRL
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului salariul cuvenit pentru perioada 1.11.2007 - 10.01.2008 și reclamantului salariul neplătit pentru luna august 2007 și salariul cuvenit pentru perioada 1.10.2007-10.01.2008.
Tribunalul, analizând susținerile reclamanților și apărările pârâtei pe baza probelor administrate reține cele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanții au fost angajați cu contract individual de muncă la - C, după cum urmează:, începând cu data de 16.07.2007 în calitate de timonier, iar, începând cu data de 29.06.2007, ca șef mecanic.
Coroborând datele din statele de plată pentru perioada în litigiu (august 2007 - 10 ianuarie 2008) de la filele 25-27 și cele din foile de vărsământ (filele 30-34) și respectiv cu chitanțele de la filele 36-37, tribunalul a constatat că drepturile salariale ale lui au fost achitate până la 1 noiembrie 2007 și pentru reclamantul numai pentru luna septembrie 2007. Pe cale de consecință, tribunalul în baza art. 161 din codul muncii și a prevederilor din contractul individual de muncă al reclamanților, a obligat pe pârâtă să le plătească drepturile salariale astfel: pentru pentru perioada 1 noiembrie 2007 - 10 ianuarie 2008, iar pentru - ceea ce nu s-a plătit pe luna august și toate drepturile aferente din 1 octombrie 2007 până la 10 ianuarie 2008.
Cu privire la indemnizația de străinătate s-a reținut că reclamanții nu au indicat temeiul de drept pe care se sprijină, (o prevedere a contractului individual sau colectiv de muncă).
Declarația martorului nu este concludentă în cauză, întrucât deși relatează că știe despre reclamantul că negociat, pe lângă salariu și o indemnizație de străinătate de 1200 EURO lunar, această declarație nu se coroborează cu clauzele contractului individual de muncă.
Actele aflate la filele 5-11 care atestă timpii de navigație și țările în care nava reclamanților a efectuat transporturi nu sunt edificatoare în lipsa numelui celui care a efectuat deplasarea și în lipsa prevederilor contractuale care să dea dreptul reclamanților să încaseze aceste indemnizații de străinătate.
Pentru aceste motive, capătul de cerere referitor la indemnizația de străinătate nu este fondat acțiunea fiind admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct.5,7,9,10 cod procedură civilă.
Astfel, au susținut recurenții că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității atunci când nu a analizat temeinicia capătului de cerere privind indemnizația de străinătate și nu a soluționat pe fond această cerere.
Totodată, de vreme ce în fond nu s-a putut face apărări în privința cauzei deduse judecății în raport de care instanța s-ar fi pronunțat asupra fondului, s-au încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare.
În dezvoltarea temeiului juridic prev. de art.304 pct.7 Cod procedură civilă recurenții au arătat că hotărârea instanței nu s-a bazat pe studiul probelor depuse la dosar.
Având în vedere că motivarea sentinței pronunțată de instanța de fond se reduce la o simplă mențiune fără trecerea în revistă a probelor.
În temeiul art. 304 pct.10 Cod procedură civilă au susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare - statele de plată în valută.
Pentru aceste motive au solicitat admiterea capătului de cerere privind acordarea indemnizației de străinătate precum și acordarea salariului pe luna septembrie 2007.
Intimata prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece, potrivit art. 71 alin. 1 și 2 din OUG nr. 42/1997, republicată, privind transportul naval, indemnizația de străinătate trebuie prevăzut prin contractul individual de ambarcare, iar contractul recurenților nu are inclusă nici o clauză referitoare la această indemnizație.
Mai mult, în conformitate cu art. 5 lit.A din Hotărârea nr. 518/10.07.2005, diurna reprezintă o indemnizație zilnică în valută în vederea acoperirii dreptului de hrană, ceea ce societatea a și făcut, expediind prin sume de bani la bordul navei pe numele căpitanului navei, sume ce urmau să fie cheltuite de reclamanți cu titlu de alocație de hrană.
Pe parcursul procesului, recurenții au depus precizări cu privire la sumele de bani solicitate în prima instanță, arătând că au mai primit de la intimată anumite sume de bani rămânând neplătite următoarele drepturi salariale: - indemnizația de străinătate din voiajul 2 totul (2097 EURO) și parțial din voiajul 1 (475 EURO). parțial din voiajul 1 intimata și-a recunoscut datoriile către recurenți precum și faptul că datorează indemnizația de străinătate; salariile pe lunile septembrie 2007 (1500 RON), octombrie 2007(1500 RON), noiembrie 2007 (1500 RON), decembrie 2007 (1500 RON) și ianuarie 2008 (700 RON).
, din indemnizația de străinătate din voiajul 1 au mai rămas de4 plată 570 RON iar din voiajul al doilea, 2097 Euro; salariile pe lunile septembrie 2007 (1500 RON), octombrie 2007(1500 RON), noiembrie 2007 (1500 RON), decembrie 2007 (1500 RON) și ianuarie 2008 (700 RON).
Restul drepturilor salariale au fost plătite în timpul procesului la fond.
Intimata, de asemenea a făcut precizări, susținând că pentru recurenți au fost întocmite statele de plată conform contractelor individuale de muncă iar în ceea ce privește plățile în valută, acestea au fost efectuate la bordul navei prin căpitanul navei, nava aflându-se în acel moment într-un voiaj internațional, conform mandatelor existente la dosar.
Examinând recursurile pe baza motivelor arătate de recurenți și sub aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt fondate recursurile pentru următoarele considerente:
Cu privire la cererea privind indemnizația de străinătate, este adevărat că reclamanții nu au indicat temeiul de drept însă acest lucru, nu poate duce la respingerea cererii.
Potrivit art.71 alin.1 și 2 din OG42/1997, republicată, privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare, pe perioada în care se află ambarcat, personalul care formează echipajul navei are dreptul la cazare și la hrană gratuită pe navă sau la alocație de hrană zilnică, care se acordă în cuantumul și condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă și/sau prin contractul individual de ambarcare, pentru societățile comerciale, ori prin hotărâre a guvernului, pentru instituțiile publice sau regiile autonome.
În cazul în care o navă care arborează pavilionul românesc efectuează voiaj internațional, membrii echipajului au dreptul la o diurnă în valută pe perioada voiajului, din care se reține contravaloarea hranei asigurate la bord. Nivelul diurnei și moneda în care se plătește, precum și nivelul contravalorii hranei se stabilesc prin contractul colectiv și prin contractul individual de ambarcare.
Este adevărat că în contractele individuale de muncă ale reclamanților nu este stipulat dreptul de diurnă în valută pe perioada voiajului.
Însă, reclamanții au susținut că acest drept a fost stabilit prin înțelegere verbală la 1000 euro lunar cu administratorul firmei, la data angajării, aspect confirmat atât de căpitanul vasului, martorul (potrivit declarației sale) dar și de afirmațiile reclamanților că au încasat parte din aceste diurne cât și din poziția unității care a confirmat că sumele în valută erau achitate reclamanților prin căpitanul de care primea valută de la unitate.
Pornind de la faptul că potrivit art. 16 alin.1 codul muncii obligația de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă îi revine angajatorului și că potrivit art.1197 cod civil plata parțială a acestei diurne poate fi interpretată ca un început de dovadă, Curtea reține că, dreptul la diurnă pe timpul voiajului internațional a fost negociată de către părți la începutul angajării și că ea reprezenta suma de 1000 Euro/lună.
Așadar, cererea reclamanților este justificată.
Cât privește cuantumul acestor drepturi, Curtea, urmează a face aplicarea disp. art. 71 alin.2 din nr.OG 42/1997 potrivit căruia din această diurnă se reține contravaloarea hranei asigurate la bord și va ține seama și de durata voiajelor și de sumele încasate deja cu titlu de diurnă de voiaj și bilete de călătorie.
În concluzie, în conformitate cu disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursurile reclamanților și va modifica sentința în parte în sensul că va obliga pârâta și la plata diferenței indemnizației de străinătate (denumită diurnă de voiaj potrivit OG nr.42/1997) în cuantum de câte 1097 Euro pentru fiecare în echivalent lei la data efectuării plății.
În ceea ce privește salariul pe luna septembrie din actele dosarului rezultă că acesta a fost virat pe cardul reclamanților astfel că acest motiv nu poate fi reținut.
Nu poate fi reținută nici disp. art. 304 pct.5 deoarece respingerea unui capăt de cerere nu înseamnă încălcarea formelor de procedură prev. de art. 105 alin.2 Cod procedură civilă și nici încălcarea principiului disponibilității, sau al contradictorialității.
Motivul invocat de recurenți în sensul nepronunțării asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi hotărâtoare și încadrat în prev. art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă nu poate fi analizat deoarece în prezent acest temei de drept a fost abrogat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții, domiciliat în B,-,. 10,.2,.3,.33 și -, domiciliat în B,-, - 1,.3,. 30, împotriva sentinței civile nr.385/28.05.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 385/28.05.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că:
Obligă pe pârâta C, cu sediul în C,-, - 7,.C,. 58, jud. C, să plătească reclamanților câte 1079 Euro în echivalent lei la data efectuării plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
IREVOCABILE.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /27.11.2008
:DC/ 2 ex/ 28.11.2008
Fond:A-M /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Anica Ioan, Marioara Coinacel
