Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 845/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SecțiaLitigii de muncă și

asigurări sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 845

Ședința publică din data de 9 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea

JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan

JUDECĂTOR 3: Mihail

GREFIER:

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. nr. 636 din 31 noiembrie 2007 Tribunalului C-S, dată în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C-S și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită legal.

S-a făcut referatul cauzei, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată că prin sentința civilă nr. 636 din 31 noiembrie 2007 Tribunalului C-S s-a hotărât:

"Admite acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales în Reșița,--4, jud. C-S, împotriva pârâților Ministerul Justiției, cu sediul în mun. B,-, sector 5, Curtea de APEL TIMIȘOARA, cu sediul în T, nr. 2A, jud. T, Tribunalul C-S, cu sediul în mun. Reșița,--4, jud. C-S, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în mun. B, nr. 1-3, sector 1.

Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA,Tribunalul C-S, Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamanților câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri actualizate în raport de indicele de inflație la data plății."

Considerentele avute în vedere de instanța de fond pentru a pronunța această sentință sunt următoarele:

"Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 37/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 195alin. 9 și 10 din nr.OG 137/2000, această hotărâre putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.

Astfel, orice nemulțumiri ar avea pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu pot fi invocate în prezentul litigiu.

Puteau constitui motive într-o eventuală cale de atac pe care pârâtul trebuie să o promoveze împotriva hotărârii Consiliului, cu respectarea dispozițiilor art.195alin. 9 din nr.OG 137/2000.

, Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie titlu executoriu (art.195alin.10 din nr.OG 137/2000).

Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155).

Astfel salariul nu este reprezentat numai de partea fixă și principală - salariul de bază, ci și de adaosuri și sporuri - partea variabilă.

Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar nr.OG 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art.1 alin. 2 lit. i).

De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1.700 lei.

A avut astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și nr.OG 137/2000.

Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat, care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.

Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.

Această discriminare a fost reținută, așa cum mai sus s-a arătat, prin titlu executoriu, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consiliu care are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.

Față de aceste considerente, urmează ca instanța să admită acțiunea și să oblige pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul C-S să plătească reclamanților câte 1.700 lei cu titlu de despăgubiri.

Aceste despăgubiri vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți."

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.

În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Justiției, susține greșita aplicare a legii în primă instanță, care a analizat "în bloc pretențiile intimaților-reclamanți, calitatea de judecători, asistenți judiciari și personal, făcând uz de un raționament comun care nu își găsea aplicabilitatea și invocând o hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care nu avea relevanță în speță în raport de calitatea unora dintre reclamanți".

În ce-i privește pe reclamanții intimați, judecători, se susține că acordarea stimulentelor bănești numai pentru unii dintre aceștia este un atribut al ordonatorului principal de credite, potrivit dispozițiilor "alineatului (3) al art. 25 din Legea nr. 146/1997", aceasta ținând de "repartizarea veniturilor pe beneficiar", care "se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministerului justiției", ceea ce acest ministru a și dispus prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005.

Privindu-i pe asistenții judiciari și, reclamanți intimați, pârâtul recurent arată că aceștia nu desfășoară activitate precum judecătorii, "așadar nu s-a făcut o deosebire în cadrul aceleiași categorii profesionale, ținând cont și de faptul că asistenții judiciari nu se regăsesc printre categoriile menționate de dispozițiile legale care reglementează constituirea și modul de utilizare a stimulentelor".

În ce-i privește pe reclamanții intimați, care au calitatea de grefieri, ori care îndeplinesc funcții conexe, pârâtul reține că nici în privința lor discriminarea nu poate fi reținută, atâta vreme cât prin același ordin al ministrului justiției, indicat mai sus, a fost aprobată "repartizarea unui fond de stimulente financiare" doar anumitor categorii de personal și din cadrul instanțelor de judecătorești "printre care nu se numără și personalul auxiliar de specialitate", cu privire la care, însă, în același scop al stimulării lor materiale a fost dat Ordinul ministrului justiției nr. 1793/C/27 iulie 2006; în plus în Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Comba-terea Discriminării, pretinsa discriminare susținută în acțiunea introductivă de instanță "nu s-a raportat la această categorie profesională".

În legătură cu actualizarea sumelor conform indicelui de inflație la care acest pârât recurent a fost obligat, se susține în recurs că au fost greșit aplicate prevederile art. 1088 Cod civil, în cazul dat daunele interese pentru neexecutare neputând cuprinde o astfel de actualizare, în lipsa unei cereri față de acest pârât făcute de reclamanții intimați.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în motivarea recursului său susține lipsa calității sale procesuale active, deoarece pentru personalul său este ordonator principal de credite, precum Ministerul Justiției în resortul său și nu poate fi răspunzător de omisiunea acestui pârât recurent de a-și fi corectat periodic "indemnizațiile cuvenite de drept reclamanților".

Recursul pârâtului Ministerul Justiției este fondat numai sub aspectul greșitei admiteri a acțiunii reclamanților care nu au calitatea de judecători.

Într-adevăr, discriminarea nu poate fi constată decât în cadrul aceleiași categorii profesionale de salariați. De altfel, la aceeași categorie profesională a judecătorilor este constatată discriminarea și prin hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, avută în vedere și la motivarea sentinței recurate.

acestei discriminări și la alte categorii de salariați ai instanțelor judecătorești a fost făcută nejustificat și nemotivat de către prima instanță, sub acest aspect, pentru motivele mai sus arătate, fiind fondat recursul pârâtului Ministerul Justiției.

Motivul de recurs al aceluiași pârât, privind aplicarea legii în primă instanță, referitoare la discriminarea unor judecători față de alții, cum sunt reclamanții intimați în cauză, nu poate fi primit. Aceasta pentru că ordonatorului principal de credite, care este acest pârât recurent, legea nu îi conferă dreptul de a acorda selectiv stimulente materiale pentru aceeași categorie de salariați ai statului, cum sunt și judecătorii, deci în cadrul aceleiași profesii; într-adevăr, niciun text de lege în vigoare nu conține o reglementare în acest sens discriminatoriu, precum Ordinul ministrului justiției invocat de pârât în recurs; or, este de principiu că într-un stat de drept, democratic, printr-un ordin al unui ministru, care este un act normativ inferior legii, nu se poate nici contraveni dispozițiilor acesteia și nici adăuga la lege; supremația Constituției și a legilor este obligatorie erga omnes (art. 1 alineat 5 din Constituție).

Referitor la actualizarea fiecărei sume datorate, la care pârâții au fost obligați a le plăti judecătorilor intimați, contestată de recurentul Ministerul Justiției, prin invocarea dispozițiilor art. 1088 Cod civil, în motivarea recursului, ca greșit aplicate prin sentința recurată, nici această motivare nu poate constitui un motiv de recurs, deoarece nu excepțiile din art. 1088 cod civil sunt aplicabile în cauză, ci dispozițiile art. 1079 alineat 1, art. 1082, art. 1084 și art. 1086 din același cod.

Recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondat, întrucât acestui minister, în calitatea sa legală îndeobște cunoscută de organ de sinteză a bugetului de stat, fiind obligatoriu avizul său și la rectificările aduse legii de aprobare a acestui buget, opozabilitatea unei hotărâri judecătorești, precum aceasta de față, este necesară pentru a putea fi executată. Așa încât, calitatea sa procesuală pasivă nu poate fi exclusă,

Având în vedere cele arătate mai sus și potrivit cu dispozițiile art. 312 alineatele 1, 2 și 3 din Codul d e procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul pârâtului Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 636 din 31 noiembrie 2007 Tribunalului C-S, dată în dosar nr-, pe care o modifică parțial, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, și, împotriva pârâților.

Respinge, ca nefondat, recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. /29.04.2008

Tehnored.: M/ 2 ex./05.05.2008

Prim inst.: și

Președinte:Maria Ana Biberea
Judecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Mihail

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 845/2008. Curtea de Apel Timisoara