Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 865
Ședința publică din data 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâții-recurenți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 83/21.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, R, și pârâții-intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 83/21.10.2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea reclamanților, R și împotriva pârâților Ministerul Justiției B, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Arad și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, B astfel:
A obligat pe pârâți să le plătească reclamanților, fiecăruia separat, sporul de fidelitate reglementat în OUG nr.27/2006, începând cu data de 01.04.2006 și în continuare cât timp vor deține funcțiile pe care le au în prezent, sumele urmând a fi actualizate conform ratei inflației de la data acordării lor și până la efectuarea efectivă a plății lor și la efectuarea mențiunilor ce se cuvin în carnetele de muncă ale reclamanților, de către pârâtul deținător al acestor carnete.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut:
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor subzistă, nu având în vedere obligația acestui minister de a vira din creditele sale bugetare de personal în contul pârâtului Ministerul Justiției, pentru a fi utilizate la cheltuielile cu personalul acestuia, ci atribuțiile legale care îi revin din actele normative care îi reglementează activitatea.
Într-adevăr, fără avizele Ministerului Economiei și Finanțelor, fapt de notorietate și, deci, foarte bine știut și de acest pârât, nu pot fi luate în discuție de către legiuitor nici proiectele anuale de lege ale bugetului de stat și nici proiectele actelor normative de rectificare periodică ale acestui buget, de la care sunt finanțate și toate cheltuielile pe care le face, inclusiv acelea de personal, în executarea bugetului său, pârâtul Ministerul Justiției.
Or, așa fiind, nu mai încape nici o îndoială că acest pârât recurent are calitate procesuală pasivă, opozabilitatea unui eventual titlu executoriu fiind necesară pe parcursul executării lui, fie benevole, fie silite, un astfel de titlu executoriu referindu-se la realizarea unor creanțe ce se plătesc din bugetul de stat.
Într-o altă ordine de idei, în cauza de față fiind vorba de drepturi salariale restante a căror plată se face din bugetul Statului Român, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor rezidă în dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 25 din Decretul nr. 31 din anul 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, potrivit cărora statul este persoană juridică, și, ca subiect de drepturi și obligații, " participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
În întâmpinarea sa, pârâtul Ministerul Justiției nu este de acord cu admiterea acțiunii reclamanților, apreciind că având calitatea de asistenți judiciari, reclamanții nu au același statut ca al judecătorilor, statutul lor fiind reglementat distinct "de art.155 și art.110 și următoarele din Titlul V - asistenții judiciari din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, modificată și completată. "În acest context, s-a susținut în motivarea întâmpinării, asistenții judiciari "deși participă la soluționarea anumitor cauze, votul asistenților judiciari este unul consultativ, iar, după cum a reținut și Curtea Constituțională, atribuțiile specifice de asistenții judiciari nu sunt exercitate cu caracter de permanență, ci doar în cazurile când se judecă, în prima instanță, conflictele de muncă."
Având în vedere ce le de mai sus, pârâtul Ministrul Justiției a arătat că este evidentă lipsa discriminării dintre reclamanții asistenți judiciari și judecători, ceea ce justifică netemeinicia acțiunii.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea sporului de fidelitate (sporul pentru vechime în specialitatea funcției judiciare), instanța a cercetat situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Este incontestabilă apartenența asistenților judiciari la personalul judiciar (alături de judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate), deoarece asistenții judiciari: trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; trebuie să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecătorii de la tribunale; trebuie să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; trebuie să depună jurământul magistraților și să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători; trebuie să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor; li se aplică răspunderea disciplinară prevăzută pentru magistrați; se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor; se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații-asistenți; deliberează, la fel ca judecătorii; au dreptul la opinie separată, drept recunoscut de lege numai judecătorilor; au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate; nu pot face parte din partidele politice sau din sindicate (art. 110-113 din Legea nr.304/2004).
Această similitudine este reconfirmată și de reglementarea funcției de asistent judiciar și prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (de exemplu, prin art. 5 al acestei legi). Ceea ce este esențial și decisiv, este faptul că asistenților judiciari, asimilați și din punctul de vedere al salarizării cu judecătorii (prin OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006), legiuitorul le-a impus condiții stricte și severe, definitorii și specifice numai pentru magistrați, inclusiv aceea a respectării tuturor obligațiilor prevăzute pentru magistrați.
Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării, persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratați diferit.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la personalul judiciar, reclamanții prestând muncă alături de judecători și de personalul auxiliar de specialitate.
Toate persoanele din acest cadru al personalului judiciar, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, toate prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, acumulează o vechime în muncă și în specialitatea funcției judiciare, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută). într-adevăr, conform art. 16 alin. 3 raportat la art.1 și art. 295 alin. 2 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează munca reprezintă vechime în muncă.
O specie a vechimii în muncă o constituie vechimea în specialitate (în funcție). Vechimea în specialitatea funcției judiciare este o variantă a vechimii în specialitate aplicabilă în sistemul judiciar (așa cum, de pildă, vechimea la catedră, este o variantă a vechimii în specialitate aplicabilă în sistemul de învățământ). Ca atare, vechimea în specialitate (în funcție) constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități într-o anumită funcție, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
Deci reclamanții se află sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu celălalt personal judiciar.
Potrivit art. 4 din nr.OUG 27/2006, toate persoanele din categoria personalului judiciar de specialitate juridică din instanțele judecătorești (judecători, procurori, magistrați asistenți), ba chiar și personalul fără atribuții judiciare dar de specialitate juridică din instituțiile publice din justiție, beneficiază de un spor de fidelitate pentru vechimea în funcția judiciară sau în funcția de specialitate juridică deținută în sistemul justiției.
Mai mult, și personalul judiciar care nu este de specialitate juridică (personalul auxiliar) beneficiază de sporul de fidelitate pentru vechimea în funcția judiciară deținută în sistemul justiției ( art. 16 din nr.OG 8/2007). De același spor beneficiază și celelalte categorii de personal nejudiciar conex din sistemul justiției: consilierii de probațiune (conform art. 7 din Legea nr. 327/2006) și personalul din penitenciare (potrivit art. 6 din nr.OG 64/2006).
Concluzionând, rezultă în mod evident și indiscutabil faptul că sporul de fidelitate (sporul pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției) se acordă întregului personal de specialitate din sistemul justiției, judiciar sau doar conex, indiferent de funcția concretă deținută în acest sistem (deci indiferent de statut, recrutare, atribuții, durata funcției etc).
Acest spor recompensează alegerea făcută de titular de a munci în sistemul justiției și însuși lucrul prestat în sistemul justiției, atât timp cât acesta este prestat, deci nu recompensează doar o anumită funcție.
În al treilea rând, instanța a constatat că, deși funcția de asistent judiciar constituie atât o funcție judiciară cât și una de specialitate juridică din instanțele judecătorești (iar perioada desfășurării activității de asistent judiciar este vechime în magistratură), precum și că, deși asistenții judiciari acumulează vechimea în funcția judiciară respectând incompatibilitățile specifice sistemului justiției în mod similar cu restul personalului judiciar, totuși, prin art. 16 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, categoria socio-profesională a asistenților judiciari a fost exclusă în mod discriminatoriu de la beneficiul sporului prevăzut de art. 4 din nr.OUG 177/2002 și de art. 4 din nr.OUG 27/2006, spor ce are corespondent în cazul tuturor categoriilor de personal judiciar, a celui nejudiciar de specialitate juridică sau a celui conex fără această specialitate juridică, toate din sistemul justiției.
Cu alte cuvinte, unul și același element, constând în dreptul la vechimea în funcția judiciară și respectarea incompatibilităților legale, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului judiciar, în funcție de criteriul discriminatoriu al apartenenței la o anumită categorie socio-profesională judiciară.
În concluzie, prin neacordarea sporului de fidelitate, asistenții judiciari sunt în mod evident și grav discriminați în sensul art. 2 alin.1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de fidelitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor (condiția vechimii în funcția judiciară cu respectarea incompatibilităților), ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin.1 din OG nr. 137/2000).
Existența discriminării directe a asistenților judiciari rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin.1 lit. a, art. 40 alin.2 lit. c și f art.154 alin.3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin.1, art. 53 și art. 41 din Constituție, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ministerul Justiției invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă a criticat sentința ca nelegală susținând că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege pentru categoria din care fac parte reclamanții, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
S-a invocat și nerespectarea deciziilor 1325/4.12.2008, 818, 819, 820 și 821/3.08.2008 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la prevederile Ordonanței Guvernului 137/2000 și care au caracter obligatoriu.
S-a mai susținut că asistenții judiciari îndeplinesc această funcție temporar fiind astfel exclusă ideea de fidelizare, și nu se află în situații analoage sau comparabile cu magistrații, astfel că nu se poate reține existența unei situații discriminatorii, astfel că s-a aplicat greșit Ordonanța Guvernului 137/2000, și există motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința ca nelegală pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive și s-a invocat și aplicarea greșită a dispozițiilor Ordonanței Guvernului 137/2000, care nu sunt incidente.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare în recurs.
Examinând în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Existența unei stări de discriminare este condiționată de existența unor situații analoage sau comparabile din punctul de vedere al reglementărilor legale cu incidență în ceea ce privește conținutul concret al celor două funcții, de judecător și de asistent judiciar.
Statutul judecătorilor și procurorilor reglementat de Legea nr. 303/2004 este evident diferit de cel al asistenților judiciari reglementat de art. 55 și 110 din Titlul V al Legii nr. 304/2004 chiar dacă aceștia din urmă beneficiază de anumite drepturi de care beneficiază și magistrații și sunt supuși acelorași incompatibilități și interdicții ori acelorași sancțiuni.
Una din deosebirile de esență este reprezentată de faptul că asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă limitată de 5 ani, este adevărat cu posibilitatea reinvestirii, ceea ce exclude ideea de "fidelitate" și recompensarea acestora cu un spor ca în cazul salariaților ale căror raporturi sunt pe durată nedeterminată.
Sunt diferite condițiile de numire și recrutare, au atribuții diferite, iar eliberarea din funcție este diferită, la fel ca modul de aplicare a sancțiunilor și contestarea acestora.
Asistenții judiciari nu beneficiază de inamovibilitate și au doar rolul de secundanți ai judecătorului și au doar rol consultativ. Atribuțiile acestora nu sunt exercitate cu caracter de permanență, ci doar în cazurile când se judecă în primă instanță litigii de muncă.
Este de reținut la această analiză și poziția Curții Constituționale care pronunțând deciziile nr. 239/5.06.2003 și 362/30.09.2003, a reținut că magistrații consultanți (asistenții judiciari) se află într-o situație diferită de judecători și procurori atât în sensul prevederilor art. 16 alin. 1 din Constituție, cât și al prevederile internaționale și instituirea unui tratament diferențiat este opțiunea legiuitorului și acesta nu are obligativitatea recunoașterii pentru asistenți judiciari a tuturor drepturilor magistraților.
Prin urmare, nu se poate reține ideea de discriminare și nu sunt incidente nici prevederile art. 14 din Convenție și nici ale Protocolul nr. 12 la aceasta și nici actele normative cu caracter internațional reținute neexistând un text legal care să recunoască dreptul reclamanților la sporul de fidelitate.
Pentru aceste considerente, reținând că acțiunea reclamanților a fost admisă fără temei legal, în baza art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile și se va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 83/21.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează pentru care semnează
PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /15.07. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./15.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
