Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 409
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 729 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect ieșire din indiviziune.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s- dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 729/31.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de reclamanta apelantă și de pârâtul apelant împotriva sentinței civile nr. 12025/29.11.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 12025/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul și acțiunea civilă conexata înregistrată sub nr.3670/10.03.2005 formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
S-a constatat că, sub durata căsătoriei, părțile au dobândit, cu titlu de bun comun imobilul înscris în CF 3535 sub nr. top.1207/b/2/28 constând în loc de casa de 250 mp cu casa în- și următoarele construcții nenotate în evidențele de publicitate imobiliară: un atelier de tâmplărie, o magazie cu fosa, un WC tip latrina, un pentru păsări, o cocina pentru porci și un patul pentru porumb (șopron).
S-a constatat că, la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului - construcții, reclamanta a avut o contribuție de 39,4075%, iar pârâtul de 60,5925% și că ambele părți au o cota de cate 50% parte fiecare din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250mp.
S-a constatat că, sub durata căsătoriei, părțile au dobândit, cu titlu de bun comun și cu contribuție egala, terenul în suprafață de 0,40 ha înscris în Titlul de proprietate nr.19935/96 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T la data de 29.08.1994.
S-a stabilit starea de coproprietate forțată asupra terenului construit și neconstruit înscris în CF 3535, a gardurilor de împrejmuire, platformei betonate, șopronului, magaziei cu fosa, Wc-ul tip latrina, fântânilor din curte și racordurilor stradale.
S-a dispus transformarea CF 3535 într-o carte funciara colectiva și înscrierea la foaia A și a părților comune indivize, mai sus menționate.
S-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului din,-, înscris în CF 3535, prin apartamentarea imobilului-casa în două apartamente și formarea a doua loturi, respectiv LOTUL I, compus din apartamentul nr.1, cu nr. top. nou 1207/b/2/28/I, compus din antreu - 4,49 mp, camera C1- 16,48 mp, camera C2 - 16,89 mp, bucătăria (antreu) 1 - 6,52 mp, B 1 - 3,44 mp. și magazia atelier - 11,90 mp, cu o suprafață totală construită de 59,72 mp. cu 60,5925% i și125/250 teren, cu o valoare de 143.130,5 lei, respectiv 42.396,50 Euro care a fost atribuit pârâtului și LOTUL II, compus din apartamentul nr.2, cu nr. top. nou 1207/b/2/28/II, compus din antreu 2 - 4,45 mp, bucătăria 2 - 6,33 mp, alimente - 3,72 mp, camera 3 - 21,27 mp și cocina și cotețul -3,14 mp cu o suprafață totala de 38,91 mp. cu 39,4075% i și125/250 teren, cu o valoare de 106.593,5 lei, respectiv 31.574,5 Euro care a fost atribuit reclamantei.
S-a dispus înscrierea acestor apartamente în doua cărți funciare individuale noi, în favoarea proprietarilor anterior menționați, cu titlu de sistare stare de devălmășie.
S-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra parcelei de teren extravilan /6 în suprafață de 0,4 ha, înscris în Titlul de proprietate nr.19935/96 eliberat la data de 29.08.1994, prin subparcelarea acesteia în parcelele a 501/6/a și A 501/6/b, conform raportului de expertiza întocmit de expert, ce face parte integranta din prezenta expertiza.
A fost atribuit parcela A 501/6/a reclamantei și parcela A 501/6/b pârâtului în Lotul I și s-a dispus înscrierea acestora în cartea funciara conform raportului de expertiza întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta expertiza.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 615 lei, cu titlu de sulta, în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A fost respinsă cererea formulata de parat având ca obiect modificarea cuantumului onorariului definitiv pentru contraexpertiza efectuata în cauză de experții, G șiT..
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.401, 876 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
S-a reținut că prima instanță a constatat că, Comisia locala a propus atribuirea suprafeței de 0,40 ha și înscrierea pârâtului cu aceasta suprafață în tabelul anexa nr.12 a din HG nr.131/1991, pentru aprobarea Regulamentului privind atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
Propunerea a fost validată de Comisia Județeană T prin Hotărârea nr.78 din 27.09.1991 care ulterior a fost modificata prin Hotărârea 78/3 din 7.11.1991, dispunându-se înscrierea pârâtului pe tabelul anexa 12 b, în acest sens fiind eliberata și adeverința de punere în posesie nr.781/22.11.1991 și prin Hotărârea nr.78/9/26.05.1994 a fost validata o noua modificare și s-a dispus trecerea petentului cu suprafața de 0,40 ha pe tabelul anexa 12 al comunei, în același sens fiind și mențiunile înscrise pe Titlul de proprietate nr.19935/96 eliberat la 29.08.1994.
S-a reținut astfel că raportat la dispozițiile art. 30 Codul familiei, terenul în suprafață de 0,40 ha situat pe teritoriul satului înscris în titlul de proprietate nr. 19935/96, este bunul comun al acestora.
Prima instanță a reținut că dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea 18/1991 în vigoare la data constituirii dreptului de proprietate în litigiu și art.25 din HG 131/1991 stabilesc că în tabelul anexa nr.12 a se înscriu familiile cu suprafețele stabilite cărora urmează să li se atribuie teren în localitățile cu excedent de suprafață agricola și cu deficit de forță de munca și că atât la data formulării cererii, cât și la data eliberării titlului de proprietate nr. 19935/96-29.08.1994, părțile erau căsătorite, astfel că terenul în suprafață de 0,40 ha situat pe teritoriul satului înscris în acest titlu este bun comun al părților.
Mai mult, se reține de prima instanță că dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 cu privire la care art. 25 din HG131/1991 face trimitere la anexa 12b, nu este aplicabil în speță, întrucât părțile locuiesc în din 1976, iar condiția impusă de lege este de renunțare la terenul din extravilanul localității din care ar fi urmat să se mute.
Instanța a reținut contribuția egală a părților la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr. 19935/96, teren cu privire la care expertul C-tin a stabilit că are o valoare de circulație de 12,22 lei/mp, că este partajabil în natură, sens în care a propus formarea a două loturi, a câte 2000 mp.
În raport de concluziile expertului, instanța a atribuit reclamantei parcela A 501/6/a în suprafață de 2000 mp, iar pârâtului parcela A 501/6/b, în suprafață de 2000 mp și a dispus astfel intabularea acestora în cartea funciară.
În ceea ce privește sistarea stării de coproprietate a părților asupra imobilului în litigiu, instanța de fond a apreciat că partajarea în natură a construcției casă, prin crearea a doua unități locative, nu reprezintă o împărțire excesiva și corespunde nevoilor economice ale părților, iar împrejurarea susținută de pârât cu privire la starea tehnica a casei și anexelor ce impune modificări funcționale este irelevanta din punct de vedere juridic în soluționarea prezentei cereri, câtă vreme sistarea stării de coproprietate în sensul art.728 cod civil este condiționată exclusiv de existenta stării de coproprietate obișnuita asupra bunurilor cu privire la care s-a cerut partajul, de asemenea, instanța de fond a apreciat și că propunerea experților de menținere în indiviziune forțată a terenului construit și neconstruit nu constituie un impediment în împărțirea în natura a casei de locuit.
Raportat la concluziile experților, la dispozițiile art. 741 Cod civil și cotele părți din dreptul de proprietate al părților, respectiv cota de 39,4075 parte din drept al reclamantei și de 60,5925 parte al pârâtului, precum și destinația construcțiilor anexă, instanța de fond a dispus rămânerea în indiviziune forțată a terenului construit și neconstruit, gardurilor de împrejmuire, paltformei betonate, șopronului, magaziei cu fosa, Wc-ul tip latrina, podul și intrarea la pod, fântânile din curte și racordurile stradale, urmând a fi atribuite în proprietatea exclusiva a uneia din părți magazia tip atelier, cocina și cotețul.
Pentru a asigura echilibrarea celor doua loturi, ca întindere și valoare și reținând totodată și modalitatea în care părțile au partajat folosința bunurilor comune, materializata în scriptul de la fila 151, vol.I, instanța de fond a omologat în parte propunerea cuprinsa în raportul de contraexpertiza, în privința componentei loturilor și a atribuirii acestora și a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului din,- prin apartamentarea casei și formarea a doua loturi, respectiv Lotul I, pe care l-a atribuit pârâtului și Lotul II atribuit reclamantei, conform lotizării mai sus menționată.
Prima instanță a dispus și transformarea CF 3535 într-o carte funciara colectiva și înscrierea la foaia A și a părților comune indivize, mai sus menționate și a procedat la apartamentarea imobilului - casa în doua apartamente: apartamentul 1 cu nr. top. nou 1207/b/2/28/I, compus din antreu, 2 camere, antreu, baie și în curte magazia atelier, cu 60% i și125/250 teren - proprietar și apartamentul 2 cu nr. top. nou 1207/b/2/28/II, compus din antreu, bucătărie, alimente și în curte o cocina și un, cu 40% i și125/250 teren - proprietar și înscrierea acestor apartamente în doua cărți funciare individuale noi, în favoarea proprietarilor anterior menționați, cu titlu de sistare stare de devălmășie.
În ceea ce privește terenul extravilan cu privire la care expertul a concluzionat că este partajabil în natură, instanța a atribuit reclamantei parcela /6/a, cu suprafață de 2.000 mp. iar pârâtului parcela A 501/6/b, cu suprafață de 2.000 mp. și a dispus intabularea acestora în cartea funciara conform propunerii de intabulare cuprinsa în raportul de expertiza întocmit de expert, pe care instanța de fond l-a omologat, acesta făcând parte integranta din hotărâre.
În ceea ce privește onorariul definitiv pentru expertiza tehnica judiciara, instanța de fond a reținut că, potrivit art.22 și23, alin.1 din OG 2/2000, se stabilește în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului, pe baza notei de evaluare a onorariului care, împreuna cu decontul cheltuielilor necesare pentru efectuarea expertizei, însoțesc raportul de expertiza.
Prin încheierile din 07.06.2007 și14.06.2007, instanța de fond a stabilit că onorariul definitiv pentru fiecare din cei trei experți care au efectuat contraexpertiza este de 1.073 lei și a dispus pârâtului să achite fiecărui expert suma de 573 lei, cu titlu de onorariu, reprezentând diferența dintre suma stabilita mai sus cu acest titlu și suma de 1500 lei, achitata cu titlu de onorariu provizoriu.
Având în vedere adresa emisă de Tribunalul Timiș, Biroul Local de expertize judiciare și contabile, din care reiese ca onorariul brut calculat de experții, și G este corect și a fost vizat în data de 19.03.2007, instanța de fond a respins cererea pârâtului de revenire asupra cuantumului onorariului definitiv pentru contraexpertiza și a menținut dispoziția data la termenul de judecata din 14.06.2007, reținând că cheltuielile invocate de experți sunt reale și se regăsesc în lucrarea prezentata instanței de fond.
în baza art.276 Cod pr. civila, reținând că reclamanta a efectuat cheltuieli cu purtarea prezentului proces în suma de 1120 lei, iar pârâtul în suma de 2.521, 876 lei, instanța de fond a procedat la compensarea parțială a acestora și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.401, 876 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile nr. 12025/29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoaraa declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul.
Reclamanta a susținut în motivarea apelului că prima instanță a realizat partajul după propria apreciere fără a ține cont de varianta unitară propusă de către experți și că nu pot fi echivalate suprafața magaziei, cu cele ale cocinei și cotețului, că ea nu are baie, că încăperile ce i s-au atribuit în acest scop au o placă de beton între ele și înălțări de sub un metru, iar accesul se face de pe un teren învecinat ce nu este proprietatea părților.
Pârâtul a solicitat modificarea hotărârii în sensul de a se reține și pentru terenul aferent construcțiilor aceleași cote ce au fost determinate pentru aceste edificate întrucât au avut aceeași contribuție la achiziționarea lui de la numitul G și că în mod greșit s-a reținut contribuția egală la dobândirea terenului de 0,40 ha (deși reclamanta nu a avut nici o contribuție, în timp ce el a pus la dispoziția comisiilor din județul S și județul T, terenul său de 0,99 ha situat în cel dintâi județ) și modalitatea de partajare a terenului.
A susținut că apartamentarea imobilului s-a realizat în mod forțat, cu nerespectarea prevederilor legale, că cele două apartamente nu au dotări minime și nici pe viitor, acestea nu pot fi amenajate pentru a fi asigurat un trai decent, criticând și soluția primei instanțe de respingere cererii sale de modificare a onorariului de expert.
De asemenea, a solicitat să-i fie atribuit Lotul 1, iar pârâtei Lotul 2 și a precizat că nu este posibil ca anexele să fie folosite în comun, pentru că în acest mod se vor crea stări conflictuale și se vor impune periodic lucrări de întreținere și reparații.
Tribunalul a respins ambele apeluri, cu motivarea că prima instanță a stabilit componența loturilor, în esență, pe baza lucrării de contraexpertiză tehnică efectuată în cauză, iar modificările aduse variantei propuse de experți au fost generate de necesitatea respectării cotelor ce s-a constatat că părțile le dețin asupra construcțiilor, precum și a principiului egalității părților cu ocazia partajului.
În privința apelului declarat de pârât a constatat că în mod corect prima instanță a reținut cote egale de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor înscris în CF nr. 3535 motivat de faptul că acesta a fost atribuit în mod gratuit prin efectul Legii 18/1991 foștilor soți proprietari devălmași ai construcțiilor, fără vreo contribuție de ordin material a acestora.
Și cu privire la terenul în suprafață de 0,40 ha cu temei prima instanță a constatat caracterul de bun comun al acestuia, având în vedere că acesta a fost atribuit în baza art. 20 ( actual 21) din Legea nr. 18/1991, text de lege care se referă la familii, astfel că părțile fiind căsătorite constituirea dreptului de proprietate făcându-se în considerarea familiei, conferă bunului această calitate și prin urmare și părților drepturi egale asupra acestuia.
S-a reținut că nu este întemeiată nici susținerea pârâtului în sensul că partajarea în natură a construcțiilor s-a realizat în mod forțat, întrucât prin raportul de contraexpertiză s-a constatat că formarea loturilor este comodă și practică, partajarea existând faptic de 3 ani, fiind asigurate condițiile de funcționalitate pentru o persoană sau familie, iar cu privire la părțile comune indivize prin aceeași lucrare a reținut că acestea sunt normale și logice și că nu sunt necesare lucrări de construcții majore, putându-se conviețui în mod civilizat în imobil, având ca spațiu comun intrarea din stradă și curte.
În termen împotriva deciziei civile nr. 729 din 31.10.2008 au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reținerea cauzei spre rejudecare, să se dispună conform expertizelor efectuate în cauză apartamentarea conform propunerilor formulate de experți, sau aprecierea variantei care ar putea satisface cel mai bine necesitățile locative ale părților.
În motivare a arătat că hotărârea primei instanțe și a instanței de apel nu a ținut cont de opinia experților în cauză, prima instanță efectuând un calcul eronat cu privire la lotul I atribuit pârâtului, însumând suprafața magaziei, a cocinii de porci și a cotețului de păsări și de asemenea, instanța nu a dispus asupra anexei gospodărești evidențiată în expertiza sub numele de afumătorie.
Reclamanta mai arată că și-a exprimat disponibilitatea de a renunța la anexele gospodărești în schimbul atribuirii lotului
Recursul reclamantei nu este motivat în drept.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate de Judecătoria Timișoara și respectiv de Tribunalul Timiș, rejudecarea cauzei în fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prima instanță a greșit când au stabilit că ambele părți au o cotă de contribuție de câte 50% parte fiecare din dreptul de proprietate asupra terenului casei în suprafață de 250 mp, întrucât părțile au cumpărat în aceeași dată, atât construcțiile, cât și terenul și că a depus în acest sens două extrase CF la dosar.
Arată că deși a depus la dosar aceste înscrisuri (filele 28 și 29), instanța nu s-a pronunțat asupra acestor probe.
Un alt motiv de recurs invocat de pârât, constituie faptul că instanța a greșit dispunând parcelarea terenului de 0,40 ha, deoarece propunerea de parcelare făcută de expertul C-tin contravine prevederilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 30 alin. (2) lit. "a" din nr. 525 din 27 iunie 1966, unde se arată că frontul minim al unei parcele va avea cel puțin 8 ; ori cele două subparcele atribuite de prima instanță părților, au fiecare câte 6,20, astfel că expertul a încălcat cu bună știință prevederile OG2/2000 art. 22 și 33, în sensul că nu a depus raportul de expertiză la Biroul Local pentru Expertize Tehnice de pe lângă Tribunalul Timiș pentru a fi verificat și vizat.
Pârâtul arată de asemenea că prima instanță în mod nejustificat nu a introdus în cele două loturi magazia, wc-ul, șopronul, fântâna forată în comun a acestora edificate nu este benefică pentru părți.
Susție că deși a formulat cererea pentru introducerea lor în cele două loturi și reclamanta nu s-a opus instanța nu a dat curs cererii sale și nu s-a pronunțat asupra cesteia.
Un alt motiv de apel îl constituie faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra probei depusă de pârât (fila 411 dosar apel) respectiv adeverința emisă de Primăria comunei județ
Susține că prima instanță a greșit respingând cererea formulată de pârât având ca obiect modificarea cuantumului onorariului definitiv pentru contraexpertiza efectuată în cauză de cei trei experți.
Artă că în conformitate cu dispozițiile art.22 din OG 2/2000 raportul de expertiză trebuia să fie însoțit de decontul de cheltuieli care conform art.33 lit.d din OG nr.2/2000, trebuiau să fie verificate și vizate spre a fi trimise organului care a dispus efectuarea expertizei, adică instanței de judecată.
Instanța de judecată a admis raportul de contraexpertiză fără ca acesta să îndeplinească aceste cerințe și că onorariul celor trei experți nu este justificat cu facturi și bonuri fiscale în vigoare.
Arată că în mod greșit a reținut instanța de apel că pârâtul a depus un înscris intitulat "tranzacție" solicitând instanței să ia act de aceasta, întrucât în realitate tranzacția a fost semnată de ambele părți și reprezintă voința lor, iar instanța avea obligația să ia act de această învoială.
Pârâtul susține că instanța de fond a greșit calculul cheltuielilor de judecată întrucât nu a inclus în cheltuielile efectuate de pârât suma de 1719 lei ( 573x3), or, instanța de fond a obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre experți suma de 573 lei cu titlu de onorariu de expert.
În drept invocă dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat constatarea nulității recursului declarat de reclamantă întrucât nu a fost motivat în termenul prevăzut de art.303 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de pârât cu motivarea că în ceea ce privește contestarea cotei de proprietate de 50% asupra terenului aferent casei, în mod corect s-a reținut cota de 50 %,acesta fiind atribuit părților în timpul căsătoriei în temeiul Legii 18/1991 fără contribuție materială.
Privitor la dreptul de proprietate comună supra magaziei și a fântânilor consideră că experții în mod corect au considerat că acestea sunt bunuri comune.
Arată că pârâtul a mai solicitat să se ia act de actul intitulat "Tranzacție" însă acesta nu a întrunit condițiile cerute art.1704 Cod civil și art.271-273 Cod procedură civilă și nu s-a realizat învoiala părților.
Examinând recursurile declarate de părți, în raport de motivele invocate precum și din oficiu, raportat la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă Curtea constată că recursul reclamantei este nul iar cel al pârâtului este întemeiat pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art.303 Cod procedură civilă prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În cauză, reclamantei i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 21.01.2009 iar motivele de recurs le-a depus la data de 13.03.2009, peste termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este nul.
Referitor la recursul declarat de pârât, acesta este întemeiat doar în privința cheltuielilor de judecată.
Se susține astfel că pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 4252 lei iar reclamanta în sumă de 1120 lei, pârâtul achitând astfel suma de 3132 lei la care se adaugă 1724 lei reprezentând diferență onorariu experți (conform chitanței depuse în recurs).
În raport de cotele de contribuție de părți, reținute corect de cele două instanțe, Curtea va dispune astfel obligarea reclamantei la plata sumei de 1566 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
În calculul sumei datorate de reclamantă nu se va include taxa de timbru achitată de pârât în apel, întrucât decizia atacată nu cuprinde motive de nelegalitate, culpa procesuală a reclamantei nefiind dovedită.
Prima critică a deciziei atacate vizează stabilirea greșită a contribuției egale părților la dobândirea în proprietate a terenului aferent casei, în suprafață de 250 mp.
Este adevărat că la dosarul de apel (filele 28 și 29) sunt depuse două CF-uri cu nr.3535, unul din 20.10.1997 și celălalt din 7.08.2009 în ambele cărți funciare sunt trecuți ca și proprietari reclamanta cu pârâtul însă, în prima carte funciară nu se menționează că și au dobândit imobilul (loc de casă cu casă cu 250 mp), prim cumpărare "construcție și teren" mențiuni ce apar doar în cartea funciară eliberată în 2007.
Susținerea pârâtului că în anul 1976 când a cumpărat imobilul casă a cumpărat și terenul de 250 mp - nu este întemeiată întrucât dispozițiile art.30 din Legea 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale (în vigoare la data cumpărării imobilului) permiteau atribuirea doar în folosință a terenului aferent construcției și ca atare numai după apariția Legii 18/1991- în baza art.35 (aliniat ultim în forma inițială) se putea dobândi în proprietate terenul aferent.
În consecință, în mod corect a fost atribuit terenul în cote egale părților, întrucât acesta a fost dobândit prin efectul Legii 18/1991 - lege specială - de ambele părți fără vreo contribuție materială a acestora.
Referitor la atribuirea suprafeței de teren de 0,40 ha dobândit conform titlului de proprietate nr.19935/1996 - se constată că și acesta are caracterul de bun comun, întrucât așa cum rezultă din titlul de proprietate (fila 233 dosar fond) - constituirea dreptului de proprietate s-a făcut conform anexei 12, anexă ce are în vedere familiile cu pământ puțin din localitățile cu excedent de terenuri care solicită atribuirea de terenuri în proprietate.
Susținerea pârâtului în sensul că parcelarea terenului în suprafață de 0,40 ha s-a făcut în baza unei expertize tehnice nelegale, nu este întemeiată și nu s-a făcut dovada că modalitatea de parcelare a terenului în două suprafețe egale, ar încălca prevederile HG nr.525/1996 de aprobare a regulamentului general de urbanism.
Mai mult, nu s-a solicitat de pârât în fața instanței de apel efectuarea unei expertize topo contrarie.
În mod corect nu au fost introduse în masa bunurilor partajabile, respectiv în loturile rezultate în urma partajării, a edificatelor: magazie, WC-ul tip latrină, șopronul, fântânile - întrucât din raportul de contraexpertiză a rezultat că pentru respectarea destinației construcțiile anexă se impune rămânerea în indiviziune forțată a acestora.
În ceea ce privește "tranzacția" la care pârâtul face referire în motivele de recurs, se constată că aceasta nu a întrunit condițiile cerute de dispozițiile art.1704 Cod civil și respectiv art.271-273 Cod procedură civilă, astfel că nerealizându-se voința părților, în mod corect cele două instanțe nu au luat act de acest script.
Nici critica referitoare la modificarea cuantumului onorariului experților ce au întocmit raportul de contraexpertiză - nu este întemeiat, întrucât așa cum rezultă din adresa emisă de Tribunalul Timiș - Biroul Local de expertize judiciare (fila 29 dosar primă instanță) onorariul calculat de experți este corect și a fost vizat la 19.03.2007.
Față de considerentele arătate Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă va constata nul recursul declarat de reclamantă și va admite recursul pârâtului în sensul că va modifica în parte decizia civilă atacată și sentința civilă nr. 12025 din 29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și în consecință va obliga pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 1566 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 729 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași decizii civile, în sensul că:
Modifică în parte decizia civilă atacată și sentința civilă nr. 12025 din 29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și în consecință:
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 1566 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.05.2009
Tehnored. 2 ex./15.05.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Erica Nistor, Maria Lăpădat
