Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 878/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 613,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 878
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu Alexandru
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 3 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliată în V de M,-, -.16,.A,.3,.10, județul P, domiciliată în P, str. - -, -.8,.33, județul P, domiciliată în V de M,-, -2,.A,.2, județul P, domiciliată în comuna, sat nr. 144, județul P și domiciliată în comuna, sat Pori,-, județul P, intimații pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 3 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, constată următoarele:
Reclamanții, și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâților la recunoașterea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu luna noiembrie 2000 și în continuare, respectiv obligarea pârâților la plata drepturilor salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării silite prin plată efectivă, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, în esență, că le sunt aplicabile disp.art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâtul CNCD a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât în condițiile în care se solicită acordarea unor drepturi, inclusiv ca urmare a încălcării principiului nediscriminării. Se mai susține de CNCD că, potrivit disp. art.16-20 din OUG 137/2000 este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor ordonanței în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. De asemenea, potrivit art.27 din același act normativ persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului în calitate de expert, iar nu de pârât.
De asemenea, a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Justiției care a susținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 581 Cod pr.civilă privind ordonanța președințială față de natura cauzei și art. 286 din Codul muncii, invocându-se totodată și prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile pretinse de către reclamanți, față de data formulării acțiunii.
Totodată, se mai arată că reclamantele s-au pensionat, astfel că nu mai dețin actualmente calitatea de personal auxiliar de specialitate, situație în care acestea nu mai pot beneficia de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de la data pensionării.
Prin întâmpinare, Curtea de APEL PLOIEȘTI solicită admiterea acțiunii în parte față de dispozițiile deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cu privire la solicitările reclamantelor în sensul obligării la plata drepturilor salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu anul 2000, luna noiembrie, invocă excepția dreptului la acțiune având în vedere că drepturile se pot solicita pe trei ani în urmă de la data introducerii acțiunii.
După administrarea probatoriilor, Curtea de APEL PLOIEȘTI prin sentința sus-menționată a admis în parte acțiunea, a bligat pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru suprasolicitare neuropsihică începând cu 25 iunie 2005 și în continuare. A admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea față de acesta și de asemenea, a admis excepția invocată de Ministerul Justiției de prescripție a acțiunii pe care o respinge ca prescrisă pentru perioada noiembrie 2000 - 24 iunie 2005.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că n privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, curtea a reținut că aceasta este întemeiată întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
De asemenea, a apreciat instanța ca întemeiată parțial și excepția prescripției dreptului la acțiune față de prevederile exprese ale art. III din Decretul nr. 167/1958, care împiedică promovarea unei acțiuni peste termenul de 3 ani, ținând seama de data introducerii acțiunii de către reclamanți, respectiv 25 iunie 2008, astfel că anterior datei de 25 iunie 2005, drepturile salariale menționate în acțiune pentru perioada anterioară nu mai pot fi acordate, pentru perioada noiembrie 2000 - 25 iunie 2005.
Potrivit disp. art.16-20 din OUG 137/2000 CNCD este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor ordonanței în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Conform art.27 din OUG 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Este adevărat că se prevede faptul că judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, dar acesta nu poate avea, în spețe similare cu cea de față, calitate de pârât ci numai pe aceea de expert, chemat să exprime un punct de vedere față de o eventuală situație de discriminare.
De asemenea, Curtea a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, curtea a constatat că acțiunea este întemeiată, în raport cu ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța aceasta soluție a reținut că rin p. decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, curtea a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Justiție a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în primul rând reclamantele sunt pensionate și în consecință acestea nu mai dețin calitatea de personal auxiliar de specialitate, așa încât nu mai au dreptul la acordarea sporului de risc de 50% și în continuare.
În al doilea rând, a invocat recurentul că sporul de 50% nu mai subzistă deoarece începând cu februarie 2007, ca urmare a apariției nr.OG 8/2007, care prevede în art. 30 abrogarea expresă a Legii nr. 50/1996.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, invocate de cei trei recurenți, curtea va constata că toate criticile formulate sunt nefondate.
Prin decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceaștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Sub acest aspect este de remarcat faptul că susținerile recurentului în sensul că reclamanții- intimați nu mai au calitatea de personal auxiliar de specialitate la instanțele judecătorești, aceștia pensionându-se la diferite date, nu sunt de natură a conduce la pronunțarea unei alte soluții, în condițiile în care este evident că aceste drepturi, având o natură salarială, vor putea fi pretinse doar pe perioada în care desfășurau activitatea specifică, acesta este și sensul noțiunii în continuare menționate în decizie.
Cea de-a doua critică care vizează abrogarea prin expresă a Legii nr. 50/1996 prin art. 30 din OG8/2007 nu poate fi primită, în condițiile în care decizia în interesul legii menționată anterior a fost pronunțată ulterior apariției ordonanței menționate, la pronunțarea acesteia avându-se în vedere și noul act normativ intervenit.
Față de aceste considerente, curtea văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate în prezenta cauză ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 3 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliată în V de M,-, -.16,.A,.3,.10, județul P, domiciliată în P, str. - -, -.8,.33, județul P, domiciliată în V de M,-, -2,.A,.2, județul P, domiciliată în comuna, sat nr. 144, județul P și domiciliată în comuna, sat Pori,-, județul P, intimații pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
Irevocabilă.
Pronunțară în ședință publică astăzi 28.04.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Fiind pensionat, se
semnează de președintele
instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.
2 ex./27.05.2009
f-
-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Dan Andrei Enescu Alexandru
