Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 922
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR cu sediul în B-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 134 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU I-VIII cu sediul în comuna, județul B, PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Bac hemat în judecată in numele membrilor de sindicat ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, județ B, PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, pentru a fi obligate să plătească sumele de bani reprezentînd deferență dintre salariul de 528 lei, 660 lei si respectiv 880 lei pe care trebuia sa-i încaseze în temeiul art.40 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul national pe anii 2007-2010 si salariul efectiv primit la această scoală în perioada 01.01.2007- 30.09.2007.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul scolar 2006- 2007 petentii personal nedidactic si cadre didactice au fost încadrati în functii cu normă întreagă la unitatile parate și că în conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 40 din - 2007-2010 ar fi trebuit să li se plătească un salariu de bază brut de 528, 660 si respectiv 880 lei, precizând că au fost plătiti cu salarii inferioare acestei sume conform adeverintelor anexate.
Pârâtele nu au formulat întîmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr.134/2.02.2009, Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit adeverințelor nr.132 - 137/26.03.2008 petentii au fost încadrati în functii de muncitor, invatator si respectiv de profesori la unitatile scolare de pe raza com în perioada 01.01.2007 - 30.09.2007 cu un salariu mai mic decat cel prevazut de.
A mai arătat instanța de fond că, deși în 2007-2010 au fost prevăzuți coeficienți minimi de ierarhizare si salarii de bază minime brute în raport de funcțiile deținute, nu se poate da eficiență juridică acestor dispoziții întrucât pentru salariații din învățământul public de stat sunt aplicabile dispozițiile art.12 alin.1 din Legea 130/1996 si art.3 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă potrivit cărora prin contractele colective de muncă încheiate pentru unitățile bugetare" nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Precizează prima instanță că, dacă ar fi obligată să aplice numai dispozitiile art.241 alin.1 lit.d din Codul Muncii si art.11.lit.d din M 2007-2010 ar trebui să constate că, măsura luată de unitățile pârâte de stabili petenților un salariu lunar mai mic de plafoanele stabilite în perioada ianuarie - septembrie 2007 este nelegală si încalcă prevederile M 2007-2010.
Instanța de fond constată însă, că în anul 2007 salarizarea personalului didactic din învățământ a fost reglementată prin Ordonanța Guvernului nr.11/31.01.2007 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.220/04.07.2007, în anexa nr.2 a ordonanței precizându-se valoarea coeficientului de multiplicare, transele de vechime si funcțiile avute în calcul la stabilirea salariilor profesorilor din învățământul preuniversitar.
Prin urmare, pentru personalul didactic drepturile salariale fiind stabilite in anul 2007 prin lege, respectiv prin G nr.11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007, acestui personal nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.40 din M 2007-2010.
Rezultă deci, că unitățile pârâte au respectat dispozițiile cuprinse în art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 si în art.3 alin.2 din M 2007-2010 stabilindu-le petenților un salariu conform nr.OG11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului formulat se susține că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar clauzele contractelor colective de muncă produc efecte,
pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din
tară. în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
In acest sens dispune si Codul Muncii la art. 241 alin. 1 lit. d: "Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: lit. d) "pentru toți
salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de
muncă la nivel național".
Consideră recurenta că instanța de fond, prin respingerea acțiunii promovate de către reclamanți, a trecut peste voința părților care au negociat contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Apreciază că art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 putea fi invocat, în respingerea acțiunii. în situația în care temeiul de drept al acțiunii s-ar fi bazat pe o dispoziție dintr-un contract colectiv încheiat la un nivel inferior.
În final precizează faptul că pe rolul Tribunalului Buzău au existat foarte multe spețe similare, ce au fost admise, fapt ce a condus la o situație de discriminare, tară precedent, prin care 90% dintre membrii noștri de sindicat, care se încadrau în condițiile acestei spețe, să beneficieze de un salariu de încadrare pentru perioada ianuarie septembrie 2007 de 880 lei. iar 10% să nu beneficieze de acest salariu.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că în conformitate cu disp.art.241 alin.1 lit.c Codul Muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național, în același sens fiind și prev.art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996 cu modificările și completările ulterioare, privind contractul colectiv de muncă.
De asemenea, așa cum a arătat și recurentul, potrivit art.3 alin.1 lit.a din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Aceste prevederi invocate de recurent în susținerea acțiunii și a recursului nu pot justifica însă admiterea recursului în sensul celor solicitate de acesta, câtă vreme în conformitate cu disp.art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, cu modificările și completările ulterioare, "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dacă prin lege se prevede că unele drepturi ale salariaților încadrați în aceste insunități se stabilesc prin negocieri colective". În consecință, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, așa cum este și cazul membrilor de sindicat reprezentanți de recurentul-reclamant în prezenta cauză, care sunt salarizați prin acte normative ce îi vizează pe aceștia.
De altfel, în acord cu aceste dispoziții legale și în CCM Unic la Nivel Național 2007-2010 invocat de recurenții-reclamanți - semnat, într-adevăr, și de Confederația Sindicatelor Democratice -, precum și de Ministerul Educației și Cercetării - s-a prevăzut expres, la art.9 alin.1, că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
De asemenea, conform art.9 alin.2 din același contract, părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare, stipulându-se la alin.3 al art.9 că pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin.1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
În raport de aceste considerente, soluția primei instanțe prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului, apare ca fiind legală și temeinică, reclamantul neputând pretinde calcularea salariilor membrilor săi, în sensul celor solicitate prin acțiune, prin raportarea la art.40 din CCM Unic la Nivel Național 2007-2010.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul reclamantului ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurent în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR cu sediul în B-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 134 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU I-VIII cu sediul în comuna, județul B, PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2009-05-20
/FA
Trib.B nr-
G
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
