Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 921
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR cu sediul în B-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 132 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în comuna, județul B, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în comuna, sat, județul B, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în comuna, sat, județul B, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra procesului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Buzău sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, prin reprezentanții săi legali și în numele membrilor de sindicat -, -, - și a chemat în judecată pe pârâții: Școala Cu Clasele I-VIII, Școala Cu Clasele I-VIII, Școala Cu Clasele I-VIII, Primarul Comunei, Consiliul Local pentru a fi obligați la plata retroactivă a drepturilor bănești reprezentând diferențe salariale rezultate din suma de câte 880 lei, datorată conform art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010 și suma efectiv plătită în perioada 1.01.2007-30.09.2007, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației-până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la data de 29 dec.2006 a fost înregistrat la inisterul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010, sub nr.2895 și care a fost ulterior publicat în Monitorul oficial al României din 29 ian.2007; că potrivit art.40 din acest contract au fost stabiliți coeficienții minimi de ierarhizare pentru diferite categorii de salariați precum și salariul de bază minim brut negociat pentru un program de lucru complet de 170 ore, în medie, adică 440 lei lunar.
Reclamantul a mai arătat că cei 4 membri de sindicat din această cauză sunt încadrați pe funcții la unitățile școlare pârâte, pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, astfel că în raport de coeficientul 2 de ierarhizare, aceștia erau îndreptățiți la un salariu de bază minim brut de 880 lei, ceea ce impune admiterea acțiunii și plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea clauzelor Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus înscrisuri (filele 6-8).
Toți pârâții au fost legal citați dar nu au depus întâmpinare și nu au formulat nici un fel de apărări.
Prin sentința civilă nr.132 din 2 februarie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cei 4 membri ai reclamantului Sindicatul Învățământului Preuniversitar B sunt profesori la unitățile școlare pârâte de pe raza comunei B, conform adeverințelor nr.462-465/19 nov.2008 depuse la dosar.
Pentru salariații din învățământul public de stat sunt aplicabile prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 și art.3 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă, potrivit cu care prin contractele colective de muncă încheiate cu unitățile bugetare"nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite de dispoziții legale".Aceste dispoziții legale sunt nr.11/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.220/2007 și în care sunt precizate:valoarea coeficientului de multiplicare, tranșele de vechime și funcțiile avute în calcul la stabilirea salariilor profesorilor din învățământul preuniversitar.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că dispozițiile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010 nu sunt aplicabile, unitățile școlare pârâte respectând art. 12 alin.1 din Legea nr.130/1996 și art.3 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Bae xercitat recurs (filele 4-7) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut că Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă stabilește la art.11 lit.d și art.30 că pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, clauzele contractului produc efecte iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziții prevăzute și de Constituția României.
Invocând motivul de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 deoarece indiferent de forma de capital social, aplicarea Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010 este obligatorie, iar prin acțiunea de față s-a cerut a se da eficiență unei clauze contractuale aplicabile tuturor salariaților iar nu numai salariaților instituțiilor bugetare ori din învățământul public de stat.
Dând o altă interpretare dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, prima instanță a trecut peste voința părților contractante care au negociat Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010, adică reprezentanții organizațiilor sindicale, patronale, Guvernului României și Ministerului Educației, Cercetării și
În plus, recurentul a evocat și practica judiciară a aceleiași instanțe, care în acțiuni similare a admis pretențiile cadrelor didactice astfel că soluția de respingere pronunțată de tribunal creează o situație discriminatorie săvârșită prin interpretarea diferită a acelorași acte normative.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Toți intimații-pârâți au fost legal citați însă nici unul nu s-a înfățișat la judecata recursului și nici nu a formulat vreo apărare.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Cei 4 membri ai recurentului-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, respectiv -, -, - și sunt profesori la unitățile școlare pârâte situate pe raza comunei
Potrivit art.7(2) și art.11(1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, indiferent de forma de capital, astfel cum rezultă din art.3 lit.a al Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010, depus în copie în instanța de recurs (fila 10).
Prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 12 alin.1 din Legea nr.130/1996 și art.3 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă, potrivit cu care prin contractele colective de muncă încheiate cu unitățile bugetare"nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite de dispoziții legale".Curtea reține însă că personalul didactic este salarizat printr-un act normativ special, adică Legea nr.128 din 12 iulie 1997 care se aplică personalului didactic de predare, didactic auxiliar și de conducere din întregul sistem de învățământ de stat și particular, personalului didactic care îndeplinește funcții de îndrumare și de control, precum și celorlalte categorii de personal didactic, nominalizate în statut.
Această lege reglementează:
a) funcțiile, competențele, responsabilitățile, drepturile și obligațiile specifice personalului didactic și didactic auxiliar, precum și ale celui de conducere, de îndrumare și de control;
b) condițiile și modalitățile de ocupare a posturilor și funcțiilor didactice, didactice auxiliare, a funcțiilor de conducere, de îndrumare și de control, precum și condițiile și modalitățile de eliberare din aceste posturi și funcții, de încetare a activității și de pensionare a personalului didactic și didactic auxiliar;
c) sistemul de perfecționare și de evaluare;
d) criteriile de normare și de salarizare, de acordare a distincțiilor și a premiilor, de aplicare a sancțiunilor.
În anul 2007 personalul didactic a beneficiat de creșteri salariale acordate în temeiul Ordonanței Guvernului nr.11/2007 aprobate prin Legea nr.220 /2007, așa cum legal și temeinic s-a reținut prin sentința recurată, toate aceste legi constituind cadrul legal normativ special în domeniul salarizării personalului didactic din întregul sistem de învățământ de stat și particular din România.
În consescință, atât drepturile salariale cât și cuantumul lor sunt reglementate pentru personalul din învățământ prin acte normative speciale care exclud completarea cu clauzele contractuale aplicabile tuturor salariaților cu privire la condițiile generale de muncă, deoarece chiar prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010 evocat de recurentul-reclamant, s-a prevăzut că referitor la condițiile specifice de muncă, stabilite conform legii, drepturile și obligațiile părților se vor stabili prin contracte colective de muncă, prin acorduri privind relațiile de serviciu, la nivel de ramură, grup de unități, unități și instituții.
Or în Legea nr.128/1997 salarizarea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar se stabilește diferențiat, în raport cu: funcția și norma didactică îndeplinită; cu nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, potrivit art. 7; cu gradul didactic; titlul științific; vechimea recunoscută în învățământ; calitatea activității instructiv-educative; locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea,etc.
În egală măsură, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ-toate aceste drepturi bănești de natură salarială fiind prevăzute în actul normativ special iar nu în Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, Curtea constată că recursul exercitat de reclamant nu este fondat și de aceea, în temeiul art.312 cod pr.civ. va fi respins ca atare, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței recurate care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR cu sediul în B-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 132 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în comuna, județul B, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în comuna, sat, județul B, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în comuna, sat, județul B, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 5 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - -- - - -- -
Grefier
Tehnored.
2 ex./25.05.2009
f--Trib.
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
