Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9306/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9306
Ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL " " C, împotriva sentinței civile nr.3946/04.06.2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat - pentru intimata reclamantă, lipsind recurentul pârât SPITALUL CLINIC MUNICIPAL " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat - pentru intimata reclamantă, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 14.05.2008, reclamanta a chemat in judecata Spitalul Clinic Municipal C solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 01.10.2007 -la zi, la plata diferențelor dintre drepturile salariale care i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta,neclinic" în perioada 01.10. 2007- la zi, obligarea angajatorului le efectuarea înscrierilor corecte în carnetul de muncă a modificărilor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească și totodată să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este angajată a pârâtului Spitalului Clinic Municipal având funcția de medic cu locul de muncă la Policlinica
Cu toate că face parte din personalul încadrat într-o unitate sanitară publică finanțată integral din venituri proprii, realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul nu i-a acordat niciodată nici un tichet de masă, încălcând prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reclamanta precizează că a fost tratată discriminatoriu, în sensul că numai salariații cu locul de munca in secțiile cu paturi, laboratoare, servicii, compartimente funcționale sunt considerați angajați ai unei unități finanțate integral din venituri proprii in timp ce personalul cu locul de munca in cabinete medicale din grădinițe, scoli, policlinici sportive sunt considerați a fi angajați ai unei unități finanțate din bugetul de stat.
Procedând constant în acest mod, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 alin.1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, prin care se instaurează principiul și dreptul la egalitate de șanse și tratament pentru toți salariații.
În plus, în spiritul prevederilor art. 38 din Codul muncii, reclamanta nu poate renunța la dreptul recunoscut de lege de a beneficia lunar de tichete de masă, Or, angajatorul i-a creat, prin culpa sa, un prejudiciu material pe care, în spiritul art. 269 din Codul muncii, trebuie să-l acopere integral prin plata despăgubirilor.
În ce privește pct. 2 din cerere, se arată că, fiind angajat cu contract de muncă la un spital clinic, în sensul art. 8 lit. h din Legea nr. 270/2003, respectiv art. 172, lit. h din Legea nr. 95/2006, reclamanta susține că trebuia să beneficieze de salarizarea prevăzută prin lege pentru unitățile clinice. În timp ce personalul cu locul de muncă în secțiile spitalului a beneficiat pe întreg intervalul litigios de încadrarea corectă, reclamanta fost încadrată în limitele prevăzute de anexa I pct. I "unități sanitare, altele decât cele clinice".
Deși legea nu distinge, pârâtul a distins în mod nelegal și abuziv și a hotărât ca reclamanta să nu beneficieze de salarizarea pe grila prevăzută pentru unitățile clinice.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile anexelor I și II din Legea nr. 125/2005 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
În scop probator, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Protocolul cu nr.1639/23.02.2006 încheiat intre D si Uniunea Sindicatelor SANITAS D,extrase din acte normative și carnetul de munca al reclamantei.
Pârâtul a depus în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că reclamanta nu a putut beneficia de prevederile G 115/2004 întrucât locul său de muncă de la cabinetul școlar cade sub incidența legii 512/2005 și a art. 24 din Legea 379 /2006 privind bugetul de stat unde se prevede foarte clar că, "în bugetele instituțiilor publicenu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă", acest personal medical din școli fiind plătit de la bugetul de stat, neputând beneficia de acordarea tichetelor de masă conform legii.
Referitor la al doilea capăt de cerere, spitalul a arătat că, de salarizarea prevăzută în legislația în vigoare pentru unitățile clinice beneficiază numai personalul care își desfășoară activitatea în mod permanent pe lângă asistenta medicală de specialitate și activitate de învățământ superior medical precum și cercetare medicală, reclamanta fiind salarizată corect deoarece conform art. 8 lit. h din OG40/2004 "Spitalul clinic este spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare în specialități diferite, care desfășoară asistență medicală, activitate de învățământ și cercetare științifică medicală de educație medicală continuă", reclamanta nedesfășurând o astfel de activitate în cadrul cabinetului medical școlar.
Prin adresele depuse la dosarul cauzei, spitalul a dovedit care este personalul ce beneficiază de salarizarea pe grila "clinic", unde reclamanta nu se încadrează, neîndeplinind nici activitate de învățământ, nici de cercetare științifico - medicală și educație continuă.
În susținere, pârâtul a depus, în copie un set de înscrisuri constând în bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2005, 2006, 2007, CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, acte normative și carnetul de muncă al reclamantei.
Prin sentința civilă nr.3946 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în C,str. -, -.8, jud.D, împotriva pârâtului Spitalul Clinic Municipal C cu sediul în C,-, jud.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.10.2007-04.06.2008, cu indexările și majorările survenite și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit sa beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta în perioada 01.10.2007-04.06.2007, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
A fost obligat pârâtul la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
S-a reținut că reclamanta este angajată a pârâtului Spitalului Clinic Municipal în funcția de medic cu locul de Policlinica din cadrul spitalului, având încheiat contract individual de muncă.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada 01 octombrie 2007 -la zi,adică data pronunțării hotărârii judecătorești.
În acest interval, salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr. 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă, se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, și cu 6% începând cu data de 1 octombrie 2004, față de nivelul din 30 septembrie 2004.
Potrivit anexei IV/I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru nități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct. I) și nități clinice, institute și centre medicale (pct. II).
Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 care stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I-IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea nr.270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Pentru aceste considerente instanța constată întemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța consideră că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța reține următoarele:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportata integral de persoana fizică ori persoana juridică, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.
In cazul in care la nivel de ramura de unitate a fost negociat un contract colectiv de munca, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși pârâtul în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de munca in secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii si compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării intr-o unitate publică finanțată din venituri proprii.
Astfel s-a constatat că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încalcă grav dispoz. art 5 alin 1 si art 39 alin 1 lit d din Codul muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga si nici modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. - privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care în articolul 35 alin 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezulta sursa de finanțare si modul de funcționare, respectiv faptul ca sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare si de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. art 23, personalul încadrat in unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masa.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domeniul sanitar, deoarece in art 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor- sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, in articolul 139, prevede ca angajatorul este obligat sa acorde tichetele de masa potrivit Legii nr. 142/1998 si in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat si de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs pârâtul Spitalul CLINIC MUNICIPAL C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
Recurentul - pârât invocă în motivele de recurs nelegalitatea hotărârii, deoarece instanța nu a avut în vedere toate mijloacele de probă, respectiv adresele depuse prin care s-a făcut dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila " clinic" și în care recurenta - reclamantă nu se încadrează, deoarece nu îndeplinește, prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical activitate de învățământ sau cercetare științifică medicală și educație continuă, medicii si personalul medico sanitar din cabinetele școlare fiind angajați cu norma de baza la C, acordând doar asistenta medicala de specialitate in cadrul cabinetului medical din incinta scolii.
De asemenea, nu a făcut dovada desfășurării activității continue de cercetare medicale și de învățământ superior medical.
In ceea ce privește tichetele de masa se arată că având în vedere caracterul restrictiv al Ordonanței nr.115/2004, neavând alocație bugetară la capitolul tichete de masă pentru unitățile finanțate de la bugetul statului, spitalul nu poate acorda tichete de masă personalului încadrat în cabinetele școlare.
In acest sens se invocă dispozițiile 511/2004, 379/200, care exceptează de instituțiile publice de la acordarea tichetelor de masa.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate, văzând probatoriu administrat se constată că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente:
Prin acțiune reclamanta, care este angajată a pârâtului Spitalul Clinic Municipal C în funcția de medic la Policlinica C, având încheiat contract individual de muncă a solicitat plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice în perioada menționată în acțiune și în care salarizarea în Sectorul sanitar era reglementată prin OUG 123/2003, care stabilește în cuprinsul art.2 (1) că, salariile de bază prevăzute în Anexele la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilirea a salariile de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin OUG 191/2002, aprobată cu modificări prin Lg. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 01 ian. 2004 și cu 6% începând cu data de 01 oct. 2004, față de nivelul din 30 sept. 2004.
Potrivit Anexei 4/1 din OUG 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice ( pct.1) și unități clinice, institute și centre medicale (pct.2).
Prin OUG 115/2004 intrată în vigoare la 01.01.2005 s-a stabilit în art-4 că, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art.5, salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în Anexele nr. I-IV.
În Anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit.h din Lg. 270/2003 modificată prin OG40/2004, definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin 2 clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, Cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispoz. Lg. nr.95/2006.
Textele enunțate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice fără a face referire la salarizare.
În ceea ce privește tichetele de masă, acestea reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși recurentul - pârât Spitalul Clinic Municipal C în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Intimata a invocat în apărarea sa dispoz. Anexei 1 pct.11 din nr.HG529/2002 potrivit cu care cabinetele medicale din grădinițe și școli sunt finanțate de la bugetul de stat, iar recurenta a invocat în susținerile sale prevederile Anexei nr.2 din aceeași Hotărâre de Guvern, respectiv pct. II, potrivit cu care spitalele sunt unități sanitare finanțate integral din venituri extrabugetare din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Interpretând numai aceste dispoziții, se constată că recurenta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul intimat în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul muncii.
Din pct. de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.
Critica recurentului - pârât că reclamanta nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la Spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea " clinic ".
Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că, reclamanta are încheiat contract de muncă individual cu pârâta, iar salariul acesteia trebuie calculat conform grilei de salarizare a Spitalului Clinic.
Adresele invocate de către recurentul - pârât din care rezultă că este reglementată plata pe grila " clinic " a Ambulatoriului de specialitate nu poate fi primită, deoarece acestea exced textele legale anterior precedate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL " " C, împotriva sentinței civile nr.3946/04.06.2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
3.11.2008
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Daniela Vijloi, Ionela Vîlculescu
