Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 995/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 995/2008-

Ședința publică din data de 11 iunie 2008

PREȘEDINTE: Dana Cigan

- -

- JUDECĂTOR 2: Aurora Popa

- -

- JUDECĂTOR 3: Maria Galeș

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât GRUP ȘCOLAR DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ S M, cu sediul în S M,-/A, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 573/D din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:

Față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea prezentului recurs și în lipsa acestora, în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 573/D din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, în reprezentarea membrilor de sindicat:, -, -, -, -, -, -, G, -, împotriva pârâtei GRUP ȘCOLAR DE INDUSTRIE ALIMENTATĂ S

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

n conformitate cu dispozi iile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de mas " salaria ii din cadrul societ ăților comerciale, regiilor autonome i din sectorul bugetar, precum i din cadrul unit ăților cooperatiste i al celorlalte persoane juridice sau fizice care ncadreaz personal prin ncheierea unui contract individual de munc . pot primi o aloca ie individual de hran, acordată sub forma tichetelor de mas, suportat integral pe costuri de angajator". Aliniatul 2 al aceluia i articol dispune " tichetele de mas se acord n limita bugetului de stat sau, dup caz, ale bugetelor locale, pentru unit ăț ile din sectorul bugetar.

Analiz nd aceste dispozi ii legale s-a re inut angajatorul nu are obliga ia, ci doar posibilitatea de a acorda aloca ia individual de hran sub forma tichetelor de mas. Mai mult, unit ățile din sectorul bugetar - categorie din care fac parte i âț ii - pot acorda aceast aloca ie numai n limita bugetului de stat.

Analiz nd i prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclaman ii solicit sumele ce reprezint contravaloarea tichetelor de masă neacordate se poate constata preten iile acestora sunt ne ntemeiate.

Astfel art. 40 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004: dispune " n bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finan are. nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de mas, ntruc t n buget nu sunt prev zute sume cu aceast destina ie". Aceste dispozi ii au fost preluate identic n Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24.

Este adev rat prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de mas s-a instituit o anumit form de protec ie social a salaria ilor, ns se constat aceast formă de protec ie social este, prin lege, facultativ pentru angajator, nu este garantată prin Constitu ie, nefiind astfel un drept constitu ional, fundamental, ci doar o vocație.

Art. 41 alin. 2 din Legea fundamental, a rui nc lcare o invoc reclaman ii, dispune " salaria ii au dreptul la suri de protec ie social. Acestea privesc securitatea i tatea salaria ilor, regimul de munc al femeilor i al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ar, repausul pt nal, concediul de odihnă pl tit, prestarea muncii n condi ii deosebite sau speciale, formarea profesional, precum i alte situa ii specifice, stabilite de lege", n consecin ță, Constitu ia las la latitudinea legiuitorului acordarea altor suri de protec ie social i criteriile de acordare a acestora. De altfel, instan a nici nu este n drept aprecieze dac prin modul de reglementare a dreptului la tichete de mas se ncalc dispozi iile constitu ionale ntruc t ar nc lca atribu iile puterii judec tore ti. Eventual, reclaman ii ar fi putut invoca excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor legale men ionate, cu consecin a solu ion ri acestei excep ii de tre Curtea Constitu ional.

De altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV/18.02.2008, dată în interesul legii, statuează că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. Or, în cauză nu s-au adus astfel de dovezi.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, -, -, -, -, -, G, -, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței numai cu privire la fondul cauzei, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată în esență că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece instanța a interpretat greșit unele dispoziții legale reținând greșit în condițiile în care au arătat că sunt personal contractual în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M - că, angajatorul nu are obligația ci doar posibilitatea de a acorda tichete de masă în limita bugetului de stat, fără să impună această obligație în sarcina angajatorului.

Consideră că în condițiile în care sunt salariați în sectorul bugetar și alți salariați din acest sector primesc tichete de masă, acest fapt constituie discriminare din punct de vedere al dreptului la protecție socială încălcându-se dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituție, precum și dispozițiile Codului muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate, lăsarea la aprecierea angajatorului a aplicării unor norme de protecție socială fiind nejustificată.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este legală și temeinică astfel că în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.

Corect a reținut instanța de fond că protecția socială intervenită prin Legea nr. 142/1998, prin acordarea tichetelor de masă salariaților este facultativă pentru angajatori și nu este garantată prin Constituție, nefiind un drept fundamental și nici un drept salarial în sensul prevăzut de art. 39 din codul muncii.

Măsurile de protecție socială instituite de art. 41 alin. 2 din Constituție privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale formarea profesională precum și alte situații specifice stabilite de lege.

De altfel, reclamanții în calitate de personal contractual au posibilitatea să negocieze fie prin contractul individual de muncă fie prin contractul colectiv de muncă asigurarea de către angajator a măsurilor de protecție socială prin acordarea tichetelor de masă pretinse.

Susținerile recurenților cu privire la discriminarea lor față de alți salariați bugetari prin neacordarea tichetelor de masă este nefondată întrucât Legea 142/1998 nu instituie o obligație de acordare a tichetelor de masă ci o posibilitate de acordare facultativă atât pentru angajatori cât și pentru salariații din sectorul bugetar.

De altfel, cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă prin Decizia nr. 14/18 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit că " Dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele de muncă.

Ori, aceste dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, iar situația reclamanților în calitate de personal contractual în cadrul unei instituții publice - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală SMe ste similară cu a personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 14 din Convenția privind interzicerea discriminării în mod corect a reținut instanța de fond că neacordarea tichetelor de masă funcționarilor și salariaților contractuali din sectorul bugetar nu poate fi considerată discriminare, în sensul prevăzut de textul legal mai sus invocat, în acest context fiind și practica CEDO care a apreciat în soluțiile pronunțate, că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Este evident că pentru a analiza și a aprecia existența discriminării, situația reclamanților trebuie analizată în raport cu alte persoane aflate în situații comparabile, dar care au fost tratate în mod diferit, respectiv cu persoane din aceeași ramură a sectorului bugetar.

Ori, așa cum s-a reținut reclamanții nu au făcut dovada nici la instanța de fond și nici în recurs că în cadrul ramurii de bugetari din care fac parte, există categorii de persoane cărora li s-au acordat tichete de masă.

Față de cele reținute în contextul considerentelor ce preced, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M,-, județul S M,în reprezentarea reclamanților, -, -, -, -, -, -, G, -, ,în contradictoriu cu intimatul pârât GRUP ȘCOLAR DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ S M, cu sediul în S M,-/A, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 573/D din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

- judecători fond -

- redactat decizie - judecător -01.07.2008

- dactilografiat grefier - 01.07.2008-2 ex.

Președinte:Dana Cigan
Judecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 995/2008. Curtea de Apel Oradea