Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 984/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 984/2008-
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Florica Roman | |
- | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în, nr. 39, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți ORTODOXĂ, cu sediul în, nr. 51, județul B, domiciliat în O,-, - 12,. 17, județul B, -prin afișare la instanței, domiciliat în, nr. 11, județul B și, domiciliată în O,-, - 33,.8, județul B și prin afișare la instanței, împotriva deciziei civile nr. 954/A din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2815 din 12 decembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1949/2001, având ca obiect: prestația tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă în reprezentarea recurentei reclamante --personal, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 8/15.01.2008, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 73 lei achitată prin chitanța seria - nr. 114-1-35/23.04.2008 emisă de Primăria Municipiului B și timbre judiciare în valoare de 3 lei, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul recurentei reclamante arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului promovat, modificarea în parte hotărârii atacate, în sensul înlăturării dispozițiilor privind obligarea recurentei la plata sumei de 1.750 lei reprezentând onorariu expert, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2815/21 decembrie 2001 Judecătoria Beiuș a admis acțiunea civilă introdusă de reclamanta - împotriva pârâților, și ORTODOXĂ și a dispus dezmembrarea imobilelor cu nr. top. 451/3, 452/4 din CF 44 în parcelele cu nr. top. 451/6 în suprafață de 2892 mp. 451/7 în suprafață de 2137 mp., 451/8 în suprafață de 1945 mp. 451/9 în suprafață de 589 mp. 452/7 în suprafață de 679 mp. 452/8 în suprafață de 1104 mp. 452/9 în suprafață de 1138 mp. și 452/10 în suprafață de 10691 mp.; a stabilit în favoarea pârâtelor și dreptul de proprietate cu titlul de succesiune, partaj și uzucapiune asupra parcelelor cu nr.451/8, 452/9, dispunând înscrierea dreptului în cartea funciară; a constatat că reclamanta a dobândit un drept de proprietate cu titlu de drept cumpărare asupra imobilelor cu nr. top. 451/8 și 452/9, hotărârea urmând să țină loc de act autentic de înstrăinare în vederea înscrierii dreptului în cartea funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilele din litigiu sunt înscrise în CF ca formând proprietatea Parohiei Ortodoxe, cu titlul de posesie faptică din anul 1911 iar din recunoașterile pârâtei cât și din declarațiile martorilor audiați, rezultă că aceste imobile au fost folosite din anul 1945 de antecesorul pârâtelor și, iar din 1990 au intrat ca urmare a unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată în folosința reclamantei. A apreciat că reclamanta și-a pierdut dreptul asupra terenului prin neuz, iar reclamanta și cei care îl dețin au exercitat o folosință pașnică, publică și sub nume de proprietar din anul 1945 până în prezent, fiind îndeplinite dispozițiile art.1847, 1890, 1897 cod civil în ceea ce privește uzucapiunea.
În temeiul dispozițiilor art.1295 Cod civil, art.24 și 15 din Legea ne.115/1938 a constatat că reclamanta a dobândit un drept de proprietate cu titlul de cumpărare asupra acestor imobile.
Prin decizia civilă nr. 954/A din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta ORTODOXĂ, în contradictoriu cu intimatele -, și, împotriva sentinței civile nr.2815 din 12 decembrie 20021, pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost păstrată în totalitate.
S-a respins cererea apelantei privind reducerea onorariului de expert.
Intimata a fost obligată să plătească suma de 1.750 RON în favoarea Biroului Local de Expertize O pentru lucrările de expertiză întocmite de expert.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit extrasului de Carte funciară cu nr.44, asupra terenului în suprafață de 7.563 mp. cu nr. top, 451/3 și a terenului în suprafață de 13.612 mp. cu nr. top. 454/4, este înscris dreptul de proprietate al Parohiei Ortodoxe sub 1, cu titlu de posesie faptică din anul 1911.
Astfel, cum s-a reținut din conținutul adresei nr.2357/22 septembrie 2007, emisă de Primăria comunei și a listei anexate, terenul în litigiu înscris în Cf 44 nu a fost niciodată cooperativizat, ci a fost atribuit unor cetățeni, printre care și antecesorilor în drepturi ai reclamantei, în anul 1945, dată de la care persoanele astfel împroprietărite respectiv succesorii lor au folosit netulburați până în prezent terenul, plătind impozitele aferente și întemeindu-și gospodării.
Din adresa sus menționată, coroborată cu declarațiile martorilor HG, și sentința civilă nr.4266/1966, s-a reținut că posesia antecesorilor în drepturi ai reclamantei asupra terenului în litigiu a început în anul 1945, prin urmare, înainte de intrarea în vigoare a Decretului 115/1938.
Legeanr. 241/1947 de punere în aplicare a Decretului 115/1938 a prevăzut că prescripțiile începute înainte de punerea în aplicare a acestei legi să fie cârmuite în ceea ce privește natura, durata și efectele lor de dispozițiile legii sub care au început.
Or, în anul 1945, dată la care a început posesia antecesorilor în drepturi ai reclamantei asupra imobilului în litigiu prescripția era guvernată de Codul civil extins, iar din probele administrate în cauză, sus evocate, rezultă că până în prezent antecesorul pârâtelor și a reclamantei a exercitat o posesie utilă, pașnică și sub nume de proprietar, posesie ce îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art.1846 - 1847, 1890 și 1897 Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu prin uzucapiune asupra imobilului în litigiu.
Sub acest aspect tribunalul a reținut că reclamanta și-a edificat casa de locuit pe terenul în litigiu, iar până în prezent nu a fost conturbată în posesie de către apelantă, care deși pretinde că este proprietară asupra imobilului nu și-a revendicat dreptul nici în baza Legii nr. 18/1991, și nici nu a formulat vreo acțiune în revendicare începând din anul 1945.
Susținerea apelantei în sensul că imobilele nu puteau fi dobândite prin uzucapiune s-a apreciat că este nefondată, întrucât în cartea funciară apare întabulat dreptul său de proprietate, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1895 și următoarele Cod civil, chiar apelanta recunoscând folosința neîntreruptă exercitată de antecesorii în drepturi ai reclamantei.
Față de cele reținute mai sus, s-a apreciat că în mod corect a constatat instanța de fond că în baza contractului provizoriu din 28 ianuarie 1990 reclamanta a dobândit în proprietate imobilele cu nr. top. 451/9 și 452/9 prin cumpărare de la fiicele numitului, iar conform art. 1295 Cod civil și art.24 și 25 din Legea 115/1958 hotărârea ține loc de act autentic de înstrăinare în vederea întabulării dreptului astfel dobândit în cartea funciară.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de apelantă hotărârii atacate s-a apreciat a fi nefondate, motiv pentru care în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă apelul a fost respinge ca atare.
Față de dispozițiile art.274 pct. 2 Cod procedură civilă și complexitatea lucrării de expertiză întocmită de expert în cauză, s-a respins cererea privind reducerea onorariului de expert și întrucât intimata nu a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată s-a dispus obligarea acestei intimate la plata sumei de 1.750 RON în favoarea Biroului Local de Expertize, pentru lucrările de expertiză întocmite în cauză de expertul.
Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea în parte a acesteia doar sub aspectul înlăturării obligației stabilite în sarcina sa de a achita suma de 1.750 RON în favoarea Biroului Local de Expertize O, în contul expertului .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală sub aspectul criticat de reclamantă, deoarece expertiza despre a cărei plată este vorba a fost efectuată în urma admiterii recursului formulat de Ortodoxă prin decizia civilă nr. 1445/16.12.2002 a Curții de APEL ORADEA, instanța de casare statuând obligativitatea administrării probei.
Este adevărat că în ședința din 2 octombrie 2003 (fila 28 dosar apel) față de refuzul apelantei Ortodoxă de a solicita proba impusă de instanța de recurs, ca urmare a admiterii recursului acestei părți, recurenta a fost cea care a solicitat proba și căreia i s-a încuviințat efectuarea expertizei și a și achitat avansul de 200 RON la 8.12.2003 (fila 38 dosar fond), soluția legală este ca diferența de 1.750 RON să fie suportată de apelanta intimată, deoarece ea este partea care a căzut în pretenții, apelul fiind respins.
Instanța a interpretat greșit poziția intimatei recurente, care a declarat cu ocazia dezbaterii în apel, că nu înțelege să solicite cheltuieli de judecată, deoarece această declarație privea onorariul avocațial și avansul pentru expertiză, suportate de aceasta, în nici un caz recurenta nedeclarând că este de acord să suporte diferența de 1.750 RON pentru o probă dispusă ca urmare a admiterii recursului apelantei și care a fost neconcludentă deoarece apelul a fost respins.
În aceste condiții făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica decizia tribunalului, înlăturând obligația recurentei de a achita diferența de 1.750 RON, obligație ce va fi stabilită în sarcina Parohiei Ortodoxe, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
În recurs, intimata va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DEC ID E:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta reclamantă -, domiciliată în, nr. 39, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți ORTODOXĂ, cu sediul în, nr. 51, județul B, domiciliat în O,-, - 12,. 17, județul B, -prin afișare la instanței, domiciliat în, nr. 11, județul B și, domiciliată în O,-, - 33,.8, județul B și prin afișare la instanței, împotriva deciziei civile nr. 954/A din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în sensul că:
Înlătură obligația reclamantei de a achita 1.750 RON, diferență expertiză, și stabilește această obligație în sarcina Parohiei Ortodoxe.
Obligă Ortodoxă la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -03.07.2008
- dactilografiat grefier -03.07.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Florica Roman
