Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 16
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtul-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței civile nr. 1048 pronunțată la data de 3.09.2008 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, G, și G și pârâta-intimată Curtea de Conturi a României, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții-intimași lipsă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților-intimați depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamanților-intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată, arătând că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în speță.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 1048/3.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, și a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și G împotriva pârâților Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe care i-a obligat să aloce și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizație de 75%, aplicată la nivelul retribuției de bază, începând cu data de 1 mai 2005 și până la încetarea discriminării, în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre aceștia, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată, deoarece, potrivit Legii nr. 500/2002, G nr. 208/2005 și G nr. 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Prin urmare, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Pe de altă parte, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor este justificată și de dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Reclamanții dețin calitatea de controlori financiari la Camera de Conturi a Județului C-
Prin Legea nr.200/2005 de aprobare a nr.OUG22/2005 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi pe lângă această instituție a fost înființată Autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare.
Reclamanții, deși ocupă aceleași funcții ca și controlorii de la Autoritatea de audit și își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții, iar reglementările legale sunt aceleași, sunt privați de acordarea indemnizației de 75%, prevăzuta de HG170/09 martie 2005. Criteriul pe baza căruia s-a făcut această distincție în acordarea drepturilor salariale reprezentându-l doar luarea în considerare a naturii unor obiective pe care o parte dintre controlorii financiari erau desemnați să le verifice pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu are justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari în întregul lor necesită aceeași pregătire de specialitate, experiență și responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Între auditori si controlori, care aparțin aceleiași categorii, nu poate exista un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite, deoarece ambii îndeplinesc o funcție similară,având atribuții similare.
Ca atare, față de principiul nediscriminării, persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratate diferit. Prin urmare, recunoașterea tuturor drepturilor salariale aferente profesiei și pentru controlorii financiari se impune cu necesitate imperativă, deoarece aceștia se află într-o situație analoagă cu auditorii de pe lângă Curtea de Conturi.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
Prin sistemul de salarizare se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor. Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Din moment ce controlorii financiari sunt într-o situație comparabilă cu auditorii, sub aspectul exercitării atribuțiilor și incompatibilităților aferente funcției, rezultă că aceștia nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de auditori, prin refuzul acordării indemnizației de 75 %.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul de bază (partea fixă a salariului), nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare.
În concluzie, prin neacordarea acestei indemnizații, controlorii financiari sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest drept salarial și pentru restul personalului.
Existența discriminării directe a controlorilor financiari reclamanți rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție, art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin.1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și f art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003, art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Or, criteriul după care s-a făcut distincția este un criteriu de diferențiere injust și discriminatoriu față de dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. 2 din G nr. 137/2000. Acest criteriu a constat în luarea în considerare a naturii unor obiective pe care o parte dintre controlorii financiari erau desemnați să le verifice pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu are justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari în întregul lor necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Având în vedere considerentele expuse anterior, precum și dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 2 pct. 1 și art. 29 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată.
Pârâtul-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a declarat recurs, în termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1048/3.09.2008 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul scoaterii din cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea cererii de recurs se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat. Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Curtea de Conturi a României, astfel încât nu poate fi obligat la plata salariaților altor instituții.
Pe de altă parte, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României nu există nicio obligație, iar art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, prevede că; "creditele bugetare aprobate unor ordonatori principali de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și nu pot fi utilizate pentru finanțarea altor ordonatori principali de credite".
În drept, se invocă dispozițiile art. 299 - art. 303, art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Reclamanții-intimați au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că pârâtul-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, conform prevederilor art. 1 din G nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, și a celor cuprinse în Legea nr. 500/2002, G nr. 208/2005 și G nr. 386/2007.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești, reprezentând indemnizație de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază, începând cu data de 1 mai 2005 și până la încetarea discriminării, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la includerea în buget a sumelor necesare plății acestor drepturi salariale.
Reclamanții sunt angajați ai pârâtei Curtea de Conturi a României, în funcția de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi C- Prin urmare, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți, în calitate de angajați și pârâta Curtea de Conturi a României, în calitate de angajator.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor C-S, cu referire la cererea de chemare în judecată, este întemeiată în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești, reprezentând indemnizație de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază, începând cu data de 1 mai 2005 și până la încetarea discriminării, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective. Reclamanții nu au calitatea de angajați ai acestui minister, astfel încât între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport juridic de muncă, în temeiul căruia pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să poată fi obligat la plata unor sume de bani către reclamanți, cu titlu de drepturilor salariale.
Ministerul Economiei și Finanțelor are însă calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere referitor obligarea acestui minister să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale sus menționate, deoarece pârâta Curtea de Conturi a României este instituție publică finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În lipsa unei rectificări bugetare, Curtea de Conturi a României este în imposibilitate de a asigura fondurile bănești necesare plății drepturilor recunoscute în favoarea reclamanților
Văzând cele expuse anterior și dispozițiile art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către pârâtul-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței civile nr. 1048 pronunțată la data de 3.09.2008 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va înlătura din dispozitivul acesteia obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând indemnizație de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază, începând cu data de 1 mai 2005 și până la încetarea discriminării, în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre aceștia, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective, urmând a menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâtul-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței civile nr. 1048 pronunțată la data de 3.09.2008 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că înlătură din dispozitivul acesteia obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând indemnizație de 75% aplicată la nivelul retribuției de bază, începând cu data de 1 mai 2005 și până la încetarea discriminării, în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre aceștia, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /22.01. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./22.01. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
