Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 18
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Romi, declarat împotriva sentinței civile nr. 2867/PI/4.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta C " " SRL T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-recurent personal și asistat de avocat și avocat în reprezentarea pârâtei-intimate.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 486/17.12.2008, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, iar în subsidiar anularea deciziei de concediere nr. 26/27.02.2008 emisă de pârâtă și casarea cu trimitere spre rejudecare.
Mai arată că măsura concedierii este lovită de nulitate absolută, întrucât emiterea deciziei s-a făcut în lipsa efectuării cercetării prealabile, și fără ca reclamantul să fie convocat, așa cum cer dispozițiile Codului muncii.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată, întrucât s-au analizat susținerile reclamantului, concluzionându-se că decizia de concediere a fost emisă în condițiile legii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Timiș, reclamantul Romi a solicitat în contradictoriu cu pârâta C " " SRL T ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie anulată decizia de concediere nr. 26/27.02.2008 emisă de pârâtă; reintegrarea în muncă, obligarea societății la plata drepturilor salariale, începând cu data desfacerii contractului de muncă 27.02.2008 și până la reintegrare.
În motivare, a arătat că a fost acuzat că ar fi sustras din incinta fabricii mai multe lingouri de materie primă și de asemenea că nu s-a prezentat la serviciu, însă de pe data de 04.02.2008 și până în data de 08.02.2008 a avut concediu medical, iar în data de 08.02.2008 când s-a prezentat la serviciu nu i s-a mai dat voie să intre pe poartă.
Contestatorul a mai arătat că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă, încălcându-se prevederile art.63 pct.(1) și art.267 pct. (1) din Legea 53/2003 și că nu a primit nici o convocare în scris pentru cercetarea prealabilă, nefiindu-i primit certificatul medical.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 63, 77, 263 și 267 din Legea nr. 53/2003.
La fila 15 dosar, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită și anularea deciziei de concediere nr.1/18.03.2008 cu obligarea societății la plata drepturilor salariale, începând cu data desfacerii contractului de muncă 08.02.2008.
În precizare, reclamantul a arătat că a primit și cea de-a doua decizie în data de 25.04.2008.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în ce privește afirmația contestatorului cum că s-a prezentat la lucru în data de 08.02.2008, dar acesta nu a fost lăsat de către portar să intre, nu are nici o relevanță, întrucât în data de 08.02.2008, a anunțat conducerea că nu se va prezenta la lucru.
De asemenea, în mod greșit susține contestatorul că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă, întrucât potrivit confirmării de primire, acesta a primit în data de 25.02.2008 adresa de cercetare disciplinară prealabilă nr. 21/22.02.2008 prin care era convocat pentru data de 26.02.2008 să se prezinte la sediul societății în vederea cercetării disciplinare.
Prin sentința civilă nr. 2867/PI/4.09.2008 a Tribunalului Timișs -a respins acțiunea precizată, formulată de reclamant, cu obligarea acestuia la plata către pârâtă a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sustragerea de materiale din societatea pârâtă constituie o faptă gravă a cărei sancționare a condus la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, ea fiind prevăzută atât în Regulamentul intern al societății, coroborată cu dispozițiile art. 61 lit. a din Codul muncii, raportat la art. 264 lit. f din Codul muncii.
În ce privește cea de-a doua acuzație, și anume lipsa de la serviciu începând cu data de 4.02.2008 s-a reținut că a fost dovedită parțial, dat fiind faptul că pe perioada 4.02.2008 - 8.02.2008, reclamantul a făcut dovada lipsei de la serviciu, prin certificatul de concediu medical existent la fila 7 de la dosar.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, arătând că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată, iar din probele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea faptelor imputate, întrucât i s-a interzis să intre la lucru, iar sustragerea nu a fost dovedită cu nimic.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 11 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta C " " SRL Tas olicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că probele administrate, constând în referatele nr. 11/01.02.2008 și nr. 15/6.02.2008, precum și camerele de luat vederi, confirmă sustragerea lingourilor din incinta societății, de către contestator, modul de operare fiind cel descris de martora.
În ce privește afirmația contestatorului că s-a prezentat la lucru, dar nu a fost lăsat să intre în incinta societății, s-a arătat că acesta avea obligația de a anunța conducerea societății despre orice motiv referitor la imposibilitatea prezentării la serviciu, putând informa prin orice mijloc de comunicare.
Cum acest lucru nu s-a întâmplat, s-au încălcat dispozițiile art. 4 pct. 24 din Regulamentul intern al societății, art. 22 lit. d coroborat cu art. 19 lit. e, dar și art. 20 pct. 14 și 15 din același regulament.
Analizând recursul formulat, în raport cu actele și lucrările dosarului, cât i cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 76 din Codul muncii "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută".
În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. a - ca în speța de față - angajatorul trebuia să emită decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 263 - 268 raportat la dispozițiile art. 75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Conform dispozițiilor art. 75 (1) din Contractul colectiv de muncă mai sus amintit"sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile", comisia constituită pentru această cercetare disciplinară, convocându-l în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, indicându-se motivul, data, ora și locul întrevederii.
Rațiunea pentru care legiuitorul a inserat aceste cuvinte, menționate în dispozițiile legale mai sus arătate, a fost aceea de a da posibilitate salariatului de a-și pregăti apărările și probele, în cunoștință de cauză față de fapta care i se impută.
În speță, convocarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor textelor de lege mai sus invocate.
Se va observa în acest sens că prin adresa nr. 21/22.02.2008, reclamantul a fost convocat la cercetare disciplinară, pentru data de 26.02.2008, convocarea fiind trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și fiind înmânată destinatarului la data de 25.02.2008, conform mențiunii inserate în acest înscris.
La instanța de fond, reclamantul a contestat primirea acestei recomandate, arătând, în subsidiar faptul că pe data de 26.02.2008 a fost la Poliția rutieră a municipiului D din județul C, unde a fost convocat ca martor la un accident rutier.
Susținerile reclamantului se confirmă, potrivit dovezii existente la fila 12 dosar fond, emisă de Poliția rutieră a municipiului D, reprezentând și o motivație a acestuia de la locul de muncă.
Date fiind aspectele semnalate, decizia de concediere emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale textelor de lege invocate este lovită de nulitate absolută.
Măsura concedierii fiind lovită de nulitate absolută, potrivit art. 78 din Codul muncii, instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării pe postul deținut anterior.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul declarat, va modifica în parte sentința civilă atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată.
Se va anula decizia de concediere, cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, conform art. 78 alin. 2 din Codul muncii, și cu obligația angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă.
Se va menține dispoziția din sentință referitoare la respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect, cu privire la desființarea și a deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 1/18.03.2008, observându-se că prin decizia nr. 45/19.05.2008, unitatea a anulat decizia de concediere nr. 1/18.03.2008.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului Romi, declarat împotriva sentinței civile nr. 2867/PI/4.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta C " " SRL
Modifică în parte sentința civilă atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată.
Anulează decizia de concediere nr. 26/27.02.2008 emisă de C " " SRL.
Repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, în sensul reintegrării reclamantului pe postul deținut.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexat, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului individual de muncă.
Menține dispoziția de respingere a acțiunii față de decizia nr. 1/18.03.2008.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, din ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /19.01. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./19.01. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
