Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 15
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta C Compania Locală de Termoficare "" SA, împotriva sentinței civile nr. 2365 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Exploatare - Centru T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat - în reprezentarea pârâtei-recurente și avocat G în reprezentarea reclamantului-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar concluzii scrise și copia actului adițional nr. 1 la contractul colectiv de muncă al societății înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a județului T cu nr. 580/15.12.2006, un exemplar al acestuia comunicându-se reprezentantului pârâtei-recurente.
Reprezentantul pârâtei-recurente arată că înscrisul depus la dosar este copie xerox și nu are data înregistrării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și rejudecând cauza pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2365/29 mai 2008 Tribunalului Timișs -a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul Sindicatul Exploatare - Centru T, în contradictoriu cu pârâta C Compania Locală de Termoficare "" SA T, pârâta fiind obligată la plata către membrii sindicatului reclamant la plata diferenței de primă de concediu de vacanță pentru anul 2006, datorat de pârâtă, conform expertizei efectuate în cauză de expert.
A mai fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că art. 2.29 alin. 1 din Actul adițional nr. 2 de modificare și prelungire a Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005, fost modificat cu ignorarea dispozițiilor imperative cuprinse în normele Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anul 2005, respectiv art. 1.8 alin. 2, cât și art. 2.29 alin. 1 din același Contract colectiv de muncă potrivit cu care"pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță în cuantum de 100% din indemnizația de concediu brută determinată conform prevederilor art. 2.28", și prin acest mod pârâta a diminuat drepturile cuvenite salariaților unității, membrii ai sindicatului reclamant.
De asemenea, tribunalul a reținut că pârâta a achitat salariaților o primă de vacanță în cuantum echivalent salariului de încadrare tarifar brut (echivalent nivelului stabilit în grila de salarii), ci nu în conformitate cu art. 2.29 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, această stare de fapt fiind reținută și de expertul desemnat în cauză, anume că prima de vacanță a fost acordată în anul 2006 în cuantum de 56%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C Compania Locală de Termoficare "" SA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin cererea de recurs a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor Contractului colectiv de muncă, încălcând principiul forței obligatorii a contractelor.
Astfel, a considerat recurenta că nu au fost încălcate prevederile art. 2.29 din Contractul colectiv de muncă, câtă vreme negocierea a fost făcută în spiritul și cu respectarea Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, aceste negocieri fiind rezultatul exprimării voinței libere a părților semnatare, iar prin modificarea Codului muncii prin G nr. 65/2005 prin care legiuitorul a stabilit imperativ modul de calcul al indemnizației de concediu și implicit a primei de vacanță care derivă din acesta, societatea aplicând legea, a diminuat doar cuantumul primei de vacanță prin schimbarea metodologiei de calcul a indemnizațiilor de concediu.
A mai arătat recurenta că schimbarea primei de vacanță era posibil a se face prin negocierea dintre părțile semnatare, deoarece cuantumul primei de vacanță nu este inclus în contractul individual de muncă încheiat de către salariații reclamantei, iar în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă la nivel de societate devine obligatoriu pentru toți angajații, indiferent dacă fac parte din sindicat.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dreptul la prima de concediu intră în conținutului dreptului fundamental al oricărui cetățean român, la protecția socială a muncii sale, și pe plan mai larg, în conținutul dreptului fundamental la muncă, și ca atare, restrângerea acestui drept poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție, ori, nefiind vorba de un drept care să aducă atingere siguranței naționale, ordinii, securității ori moralei publice, nu este posibilă o diminuare a drepturilor câștigate.
A mai arătat că este vorba de un abuz, întrucât în mod nelegal recurenta, prin nesocotirea voinței și a drepturilor câștigate prin contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, redus drepturile salariaților săi, în ce privește prima de vacanță, încălcând cu bună știință toate reglementările legale invocate, respectiv art. 1.7 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, rămas în vigoare conform Actului adițional nr. 2 și pe anul 2006 conform căruia "părțile s-au obligat ca în perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă să nu promoveze și să nu susțină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din prezentul contract", art. 1.8 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, rămas în vigoare prin Actul adițional nr. 2 și pentru anul 2006, potrivit cu care"dacă prin reglementări anterioare au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, acestea vor fi preluate și incluse în prezentul Contract colectiv de muncă", art. 1.8 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, art. 2.29 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 care prevede prima de vacanță în cuantum de 100% din indemnizația de concediu, calculată conform art. 2.28 din același contract colectiv de muncă.
De asemenea, a mai invocat și ignorarea dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003, conform căruia, angajatorul are obligația"să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de muncă și contractele individuale de muncă".
Examinând sentința pronunțată în raport cu actele și lucrările dosarului și motivele invocate, ce se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cât și cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat.
Astfel, obiectul cauzei pendinte, conform precizărilor făcute, îl constituie obligarea pârâtei la plata diferenței de primă de vacanță pentru anul 2006, calculată conform art. 2.29 și metodologiei din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005.
În legătură cu această primă de vacanță, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anul 2005, prevede la art. 2.29 alin. 1 că "pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță în cuantum de 100% din indemnizația de concediu brută" determinată conform prevederilor art. 2.28.
Prin Actul adițional nr. 2 s-a prelungit Contractul colectiv de muncă pe anul 2005 cu un an, începând cu data de 1.01.2006 - 31.12.2006, fiind înregistrat la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie a județului T sub nr. 567/21.12.2005.
Prin acest adițional, părțile de comun acord au negociat și clauza referitoare la prima de vacanță, prevăzând la art. 2.29 că: "pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de concediu echivalentă salariului de încadrare tarifar brut (echivalent nivelului stabilit în grila de salarii)".
În conformitate cu dispozițiile art. 244 din Codul muncii și cele ale art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele unui contract colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Reclamantul Sindicatul Exploatare - Centru T deși a fost invitat la negocieri în legătură cu modificarea contractului colectiv de muncă pe anul 2005, având un număr redus de reprezentanți (sub 5% din angajații societății), nu a dobândit reprezentativitatea necesară pentru a putea participa la negocieri, așa încât chiar în lipsa acestui sindicat, Actul adițional nr. 2 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 fiind semnat de celelalte organizații sindicale reprezentative care ființează la nivelul companiei, respectiv Sindicatul - Centru T, Sindicatul Liber Sud T și Sindicatul Liber Calor - Centru T și înregistrat la data de 15.12.2006 la Direcția Teritorială a și Solidaritate Socială și Familiei, devine aplicabil începând cu această dată, potrivit convenției părților semnatare.
Prin urmare, o asemenea modificare a contractului, fiind rezultatul negocierii colective, executarea lui devine obligatorie, conform art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996, producând efecte față de angajatorii și salariații la care se referă, și implicit toți salariații unității respective.
În considerarea dispozițiilor Actului adițional nr. 2 la Contractul colectiv de muncă al C SA/2005, înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a județului T sub nr. 567/21.12.2005, care constituie izvor de drept, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, și în conformitate cu dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii și art. 8 alin. 2 și 3 din Legea nr. 130/1996, clauza modificatoare a art. 2.29 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, privitoare la cuantumul primei de concediu, fiind rezultatul negocierii colective, devine obligatorie, începând cu data de 21.12.2005.
În discuție fiind prima de vacanță pentru anul 2006, nu devin aplicabile dispozițiile art. 2.29 din Contractul colectiv de muncă/2005 înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie - județ T cu nr. 498/22.12.2004, ci dispozițiilor Actului adițional nr. 2 la Contractul colectiv de muncă al C SA/2005, înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a județului T sub nr. 567/21.12.2005, neputând produce efecte retroactive.
În consecință, cum tribunalul a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a textelor de lege incidente în cauză, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtei, modificându-se în tot sentința civilă atacată, cu consecința respingerii acțiunii, așa cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtei la achitarea diferenței de primă de vacanță pentru anul 2006, calculată conform art. 2.29 și metodologiei din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei C Compania Locală de Termoficare "" SA, declarat împotriva sentinței civile nr. 2365/29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Exploatare - Centru
Modifică în tot sentința civilă sus-menționată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată.
Obligă reclamantul-intimat să-i plătească pârâtei-recurente suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /19.01. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./20.01. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
