Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 114/R-CM
Ședința publică din 13 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI,CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, str.G-ral, nr.28-30, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.7, județul V, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V, str. G-ral, nr.1, județul V,INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.816 din 3 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul Județean V și pentru intimatul-pârât -Președintele Consiliului Județean V și avocat pentru intimații-reclamanti, și prin Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind celelalte părți, respectiv, recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean V și intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII de -, Școala cu clasele I-VIII, Primarul Comunei și Consiliul Local al Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T au solicitat judecarea în lipsă.
Reprezentantul recurentei-pârâte DGFP V depune la dosar cerere prin care solicită amânarea cauzei, întrucât intenționează să formuleze cerere de strămutare a pricinii de față, conform art.37 alin.2 și art.40 alin.2 Cod procedură civilă.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar note de ședință. Consideră că cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentanta recurentei-pârâte DGFP V nu are nici un suport, având în vedere că cererea de strămutare a pricinii nici nu a fost formulată. Solicită respingerea cererii de amânare a cauzei.
Curtea respinge cererea de amânarea cauzei formulată de reprezentanta recurentei-pârâte DGFP V, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentantul recurentei-pârâte V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat și completat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, fiind evident că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Arată că instituția pe care o reprezintă nu este ordonator de credite, Ministerul Educației, Cercetării și T având această calitate față de intimații-reclamanți. De asemenea, precizează că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este chemat să plătească aceste sume, pretinse de intimații-reclamanți, dar se află în imposibilitatea de le achita deoarece nu au fost prinse în buget.
Cu privire la celelalte recursuri arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta recurentului-pârât Consiliul Județean V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, neavând calitate procesuală pasivă cum a reținut, în mod eronat și cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu obligarea recurenților la plata către Vac heltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr- reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților, titulari ai dreptului material la acțiune, a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII de - și Școala cu clasele I - VIII din comuna jud. V, Consiliul local al comunei, Primarul comunei, județul V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, - Președinte al Consiliului Județean V, Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației Cercetării și T solicitând instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților - Școala cu clasele I-VIII de -, Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, pentru reclamanții, educatorii și învățătorii cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, precum și obligarea tuturor pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 de către fiecare în parte, pentru perioada octombrie 2001 până la zi, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, de la data scadenței, până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr.128/1997, precum și de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ, specifice învățământului.
În acest sens au fost invocate dispozițiile art. 3 alin.1 din Legea nr. 128/1997, potrivit cărora personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, precum și dispozițiile art. 5 alin.1 din aceeași lege, potrivit cărora, funcțiile didactice sunt: în învățământul preșcolar - educator, institutor, iar în învățământul primar - învățător, institutor.
În susținerea acțiunii au fost invocate și prevederile art.42 alin.1, aer.43 alin.1, art.44 alin.3, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, nr.OG103/1998, Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1997, Ordinele Ministrului Educației și Cercetării nr.3343/11.03.2002, nr.4209/2004, nr.3541/2006.
Făcându-se referire la actele normative menționate, s-a susținut că din prevederile acestora, îndeosebi din cele ale Legii nr.128/1997, rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
În condițiile în care legiuitorul nu a făcut nici un fel de distincție, referindu-se la "personalul didactic de predare și instruire practică din învățământul preuniversitar", o categorie în care sunt incluși și educatorii, învățătorii și institutorii din învățământul preșcolar și primar, potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", nu se poate face nici o distincție, aplicându-se întregului personal didactic de predare și instruire practică.
S-a susținut că, deși dispozițiile legale acordă și personalului didactic de predare și instruire practică ce îndeplinește funcția didactică de educator, învățător sau institutor în învățământul preșcolar sau primar dreptul de a beneficia de reducerea de două ore a normei didactice, în practică, în mod netemeinic și nelegal acest drept a fost în permanență negat membrilor Uniunea Sindicatelor Învățământ V, ale căror interese le reprezintă aceasta.
S-a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că, în mod nejustificat, educatorii, învățătorii și institutorii cu gradul didactic I și vechime în învățământ de peste 25 ani au fost discriminați în raport cu celelalte categorii de cadre didactice care au beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în acest fel încălcându-se principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, consacrat de dispozițiile art.6 alin.2 din Codul Muncii.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaf ormulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod pr.civilă, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și excepția prematurității acțiunii.
În motivarea primei excepții s-a susținut că, între acest pârât și reclamanții - titulari ai dreptului material la acțiune, nu există raporturi de muncă, contractul individual de muncă al acestora fiind încheiat cu Inspectoratul Școlar V și nu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
Referitor la cea de-a doua excepție, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas usținut că acțiunea este prematură deoarece la data intrării în vigoare a nr.OUG17/2006 reclamanții - titulari ai dreptului material la acțiune nu se aflau în posesia unei hotărâri judecătorești definitive pentru a se face aplicabilitatea în cauză a disp.art. 2 din această ordonanță.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod pr.civilă, prin care a ridicat, în primul rând, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, sau față de care se poate realiza interesul respectiv.
Or, potrivit cererii, obligația de plată a celor două ore săptămânal pentru personalul didactic de predare și instruire practică nu incumbă Ministerului Educației, Cercetării și
Mai mult, referitor la aceeași excepție, pârâtul Ministerului Educației Cercetării și T arată că nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar, astfel cum dispun prevederile art.13 din nr.OUG32/2001, potrivit cărora, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, situație față de care, nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei acest pârât a arătat că, în conformitate cu art. 43 lit. a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post și nu pe normă didactică care să poată fi redusă cu două ore, astfel încât nu este posibil și legal să se reducă postul.
Arată în continuare același pârât că, pentru a exista un drept, acesta trebuie să fie prevăzut în lege, cerut și acordat, ceea ce Legea nr.128/1997 nu prevede.
În consecință, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Vaf ormulat întâmpinare prin care a ridicat, în primul rând excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând în acest sens dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pe fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/ 1997.
Pârâtul, Inspectoratul Școlar al Județului V, a susținut că personalul didactic are dreptul, potrivit legii, la reducerea normei didactice, drept căruia îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege.
În speță, niciunul dintre membrii sindicatului reclamant nu și-a exercitat acest drept nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție.
În aceste condiții, unitățile de învățământ pârâte nu aveau obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la reducerea cu două ore a normei didactice decât cel mult de la data solicitării acestui drept, respectiv, de la data introducerii acțiunii.
În consecință, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Vas usținut că acțiunea este neîntemeiată și a cerut respingerea acesteia.
Și pârâtul Consiliul județean Vaf ormulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, în ceea ce privește drepturile bănești pretinse pentru perioada 2001-2004.
Din oficiu instanța a pus în discuție excepția lipsei procesuale pasive a Consiliului Local al Comunei și a pârâtului - președintele Consiliului Județean
La dosar, reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ Vad epus tabelele nominale privind vechimea în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I al reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, copie de pe decizia nr.80/R-CM/27 februarie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, sentința civilă nr.376/8 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 11829/2005, decizia nr.796/13 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-, decizia civilă nr.294/R/9.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a în dosarul nr- (220/2007), acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005.
Prin sentința civilă nr.816 din 3 octombrie 2007, Tribunalul Vâlceaa respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației, Cercetării și T, s-a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al comunei, județul V și - președintele Consiliului Județean
A fost respinsă excepția privind prescripția parțială a dreptului la acțiune, ridicată de Inspectoratul Școlar Județean V, s-a admis în parte acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune și obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII de -, Școala cu clasele I-VIII, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, în raport de data îndeplinirii de către fiecare în parte a condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Școala cu clasele I-VIII de -, Școala cu Clasele I-VIII, jud. V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T de a asigura reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune.
A fost respins acțiunea formulată împotriva pârâților Consiliul Local al Comunei, cu sediul în Comuna, județul V, - Președintele Consiliului Județean V, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și obligați pârâții împotriva cărora s-a admis acțiune să plătească Uniunii Sindicatelor Învățământ V suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
În primul rând, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă cu motivarea că norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile acestui minister, astfel cum rezultă din dispozițiile art.12 din Legea învățământului nr.84/1995 republicată, coroborate cu dispozițiile art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Instanța urmează să respingă și excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâta Direcția Finanțelor Publice V deoarece, acestei pârâte îi revine, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 486/2006, obligația repartizării sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor.
Cu aceeași motivare se va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean V și a primarului Comunei.
Instanța va respinge excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune ridicată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V deoarece, prin acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ dar și prin dispozițiile cuprinse în OUG 17/2006, au fost recunoscute debitele constând în diferențe salariale cuvenite personalului didactic, rezultate din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției astfel încât, după data de 28 noiembrie 2005, început să curgă o nouă prescripție, mai exact, începând cu data de 28 februarie 2006 când ordonanța de urgență cu nr. de mai a fost publicată în Of. partea
Cât privește excepția prematurității formulării acțiunii ridicată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, tribunalul urmează să constate că aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1017 și art.1023 Cod Civil, acțiunea poate fi paralizată prin excepția prematurității ridicată de pârât, când cererea a fost introdusă fără ca dreptul să fie actual, ceea ce nu este cazul în speță deoarece dreptul s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice.
Instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Comunei precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în calitate de președinte al Consiliului Județean V deoarece acești doi pârâți nu au nici un fel de atribuții în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 486/2006 și OUG NR. 17/2006.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că reclamanții ocupă funcțiile didactice de învățători și educatori la Școala cu Clasele I-VIII, iar după cum rezultă din tabelul de la fila 193 din dosar, aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 în sensul că au o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic 1, situație în care personalul didactic de predare și instruire practică beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Întrucât dispozițiile textului de lege citat reglementează drepturile personalului didactic fără să facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum acestea sunt enumerate în art. 5 din Statutul Personalului Didactic, se poate concluziona că reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, se aplică tuturor funcțiilor didactice, inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care, dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice, de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă, cu efectele unei discriminări directe, în ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Pe cale de consecință, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâții Școala cu clasele I-VIII de -, Școala cu Clasele I-VIII, primarul Comunei, Inspectoratul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Consiliu Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure fondurile necesare și să plătească reclamanților - titulari ai dreptului material la acțiune, drepturile salariale neacordate, reprezentând contra-valoarea muncii prestate în plus de cât două ore săptămânal față de norma didactică, în raport de data îndeplinirii de către fiecare în parte a condițiilor prevăzute de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 pentru perioada octombrie 2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
Instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților Școala cu clasele I-VIII de -, Școala cu Clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T de a asigura reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal cu următoarea motivație:
Potrivit dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităților prevăzute la art. 42 alin.1 lit.a din lege și se stabilește pe: un post de educatoare; un post de învățător (institutor); optsprezece ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar și două zeci și patru de ore săptămânal pentru maeștrii-instructori.
În condițiile în care art. 43 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor deoarece, activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată.
Aceasta, deoarece predarea cunoștințelor și fixarea celor predate nu poate fi realizată decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr. 128/1997.
Instanța va respinge acțiunea formulată împotriva pârâților Consiliul Local al Comunei și - președinte al Consiliului Județean V ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tac riticat sentința pentru netemeinicie, după cum urmează:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul Muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2. Sentința cuprinde dispoziții contradictorii, în sensul că, pe de o parte a fost respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice de predare, iar pe de altă parte au fost totuși obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte.
1. Instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului, neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-
Astfel, deși potrivit codului muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, totuși instanța de fond a admis acțiunea și pentru perioada anterioară ultimilor 3 ani dinaintea promovării acțiunii, reținând în mod eronat că acordul din 28.11.2005 și nr.OUG17/2006 reprezintă acte de întrerupere a prescripției, deși acestea nu se referă la alte drepturi salariale și nu la cele pretinse prin acțiunea de față.
2. Hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente, deoarece reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Consiliul Județean Vaa dus sentinței de fond următoarele critici:
1. Hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii (motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă), întrucât nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut ajunge la o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților pentru a-l obliga alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În acest context recurentul a arătat că este numai consultant în legătură cu repartizarea cheltuielilor pe localități și sectoare și nu pe unități de învățământ, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul preuniversitar asigurându-se de la bugetul de stat și nu de la bugetul local al autorității administrative.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă), înlăturând punctul de vedere al recurentului referitor la prescripția dreptului la acțiune și reținând greșit recunoașterea debitorului cu privire la plata drepturilor salariale revendicate și întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 și prin nr.OUG17/2006.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu toate că este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
Potrivit art.1 din Legea nr.486/2006, are obligația de a stabili volumul veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2006, ori în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, pe de o parte, iar pe de altă parte, ordonator principal de credite este Ministerul educației, Cercetării și
Se mai arată că între aceste recurent și reclamanți nu există raporturi de muncă,
2. Ca o consecință a greșitei aprecieri a calității sale procesuale pasive, în mod eronat recurenta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
3. S-a invocat de către aceeași pârâtă că hotărârea pronunțată de prima instanță este nemotivată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs al aceluiași pârât este nefondat, deoarece în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice pentru reclamanții având calitate de învățători, respectiv educatori, cu motivarea că activitatea acestora în cadrul normei didactice definită ca "post" presupune o anumită programă ce trebuie respectată, iar prin reducerea normei nu s-ar mai putea parcurge întraga programă.
Imposibilitatea reducerii normei didactice nu vine însă în contradicție cu plata orelor pe care aceste cadre didactice le prestează în plus, dimpotrivă, este firesc ca pentru orele pe care le prestează suplimentar, cadrele didactice a căror normă didactică nu poate fi redusă, să fie plătite separat. În caz contrar s-ar produce o discriminare cu privire la egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale, așa cum corect a reținut prima instanță.
Primul motiv de recurs al pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, precum și primul motiv de recurs formulat de pârâtul Consiliul Județean V, ambele referitoare la calitatea procesuală pasivă a acestor doi recurenți pârâți, sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că ambii recurenți-pârâți au atribuții în procedura repartizării sumelor necesare destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere capătul al doilea de cerere al acțiunii dedusă judecății referitor la obligarea pârâților să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, curtea, la fel ca și tribunalul, apreciază că atât Consiliul Județean V, cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice V au calitate procesuală pasivă.
Ca atare nu are nici o relevanță că ei sunt terți față de raportul juridic de muncă analizat, considerentele pentru care le-a fost reținută calitatea procesuală pasivă fiind altele.
Primul motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V, precum și cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtului Consiliul Județean V, privind greșita respingere a excepției de prescripție, este de asemenea nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 aprilie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al doilea motiv formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamanților este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V privind greșita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată este de asemenea nefondat.
Astfel, în condițiile în care a fost reținută calitatea sa procesuală pasivă și a fost admisă acțiunea și împotriva ei, în mod corect această pârâtă a fost obligată să suporte, alături de ceilalți pârâți, cheltuielile de judecată făcute de reclamant, față de dispozițiile art. 274 cod procedură, potrivit cu care o atare obligație revine părții care a căzut în pretenții.
Nefondată este, de asemenea, și a treia critică formulată de această pârâtă, referitoare la pretinsa nemotivare a soluției pronunțată de instanța de fond, deoarece aceasta a indicat motivele de drept și de fapt pe care se sprijină hotărârea și au fost respectate dispozițiile prevăzute de art.261 Cod pr.civilă.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI,CERCETĂRII ȘI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, CONSILIUL JUDEȚEAN, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.816 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V în numele și pentru membrii săi de sindicat și pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII DE -, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și -PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN
Obligă pe recurenți la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată, către reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./18.02.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Jeana Dumitrache
