Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 132/2010-
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC SRL, cu sediul în O- județul B și cu sediul procedural ales în O str. -. R nr. 9. 3 județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant LIBERȚ, cu domiciliul în O- -A etaj 3. 93 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1177/LM/2009 din 09 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentei pârâte SC SRL O - av. în baza împuternicirii avocațială din 25.01.2010 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată. Se arată că instanța de fond nu a depus diligențele necesare în vederea stabilirii stării de fapt și a soluționat cauza doar pe baza celor solicitate de reclamant în cererea de chemare în judecată.
După strigarea cauzei, înainte de închiderea dezbaterilor, s-a prezentat în instanță reprezentantul intimatului reclamant, av. - în baza împuternicirii avocațială nr. 5/2010 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, depunând la dosar delegația de reprezentare și concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 1177/LM/2009 din 09 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 10.170 lei reprezentând drepturi salariale brute aferente perioadei octombrie 2006 - septembrie 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul individual de muncă încheiat între reclamantul și pârâta SC SRL în septembrie 2006 și înregistrat la ITM B la 02.10.2006, primul având profesia de șofer de camion s-a obligat să efectueze în favoarea angajatorului curse externe, acesta din urmă obligându-se să-i plătească suma de 95 lei reprezentând salariul de bază lunar brut, fără alte sporuri, indemnizații, adausuri cu excepția orelor suplimentare prestate în afara orelor de program.
Din interogatoriul luat părților rezultă evident că reclamantul primea pentru fiecare cursă efectuată, o diurnă în cuantum de 300 Euro.
Art.45 lit.b din contract colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că salariații unitarilor trimiși în delegație în țara sau în străinătate, vor beneficia de diurna de deplasare al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unități sau unitate, iar nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la instituțiile publice.
Art.155 muncii prevăd că salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri, dispoziții care se regăsesc în art.42 din contract colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010, iar art.161 alin. 1 din muncii prevede că salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună.
Din interpretarea textelor menționate mai sus rezultă că, raportat la interogatoriul luat ambelor părți, contractul individual de muncă al reclamantului a fost modificat prin includerea alături de salariul de bază a diurnei în cuantum de 300 Euro/cursă externă.
Apărarea pârâtei în sensul că diurna includea și salariul de încadrare al reclamantului nu poate fi primită, întrucât pe de o parte nu există vreun înscris care să probeze contrariul, iar pe de altă parte salariul de bază al oricărui angajat constituie elementul principal, obligatoriu, esențial al salariului propriu-zis, spre deosebire de indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care au un caracter accesoriu, facultativ.
Într-o altă ordine de idei, se apreciază că întotdeauna salariul de bază poate absorbi-prin includere-celelalte venituri ori adausuri salariale nu și invers ca o consecință și a principiului accesoriul urmează soarta principalului. În cauză însă pârâta a afirmat eronat că diurna includea și salariul de încadrare al reclamantului.
Art.163 muncii prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plații către salariatul îndreptățit.
Drept urmare, apărarea pârâtei în sensul că în actul intitulat demisie reclamantul a recunoscut plata salariului este neîntemeiată, din moment ce acesta din urmă a declarat expres că nu este de acord să plătească diferența de combustibil din banii primiți pentru diurnă, subliniindu-se încă odată diferența care trebuie să existe între salariu și diurnă.
Totodată, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă ca părțile să fi schimbat convențional semnificația cuvântului,diurnă", prin înlocuirea lui cu termenul de "salariu"
Cum în speță nu s-au produs dovezi în sensul includerii salariul de bază în diurna acordată și a plății primului, rezultă fără îndoială că reclamantul era îndrituit la acordarea respectivului drept salarial.
Chiar dacă în contractul individual de muncă este prevăzut un salariu de bază brut sub salariul minim pe economie, respectiv 95 lei, instanța urmează să acorde salariul de bază minim brut pe țară conform art. 159 alin.2 care prevede că angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Soluția adoptată în prezenta cauză este una legală și echitabilă care respectă dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 CEDO, reclamantul bucurându-se de un adevărat drept de proprietate asupra salariului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta SC SRL O, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, deși instanța de fond a constatat că reclamantul a beneficiat de sume de bani lunar, 1200 euro, prin administrarea unui probatoriu sumar a stabilit că acestea sunt numai sume de bani cu titlu de diurnă. Deși a arătat că a fost o înțelegere verbală cu privire la componența acestei sume, instanța nu a încuviințat proba cu martori pentru a dovedi aceste aspecte, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, motivat de articolul 163 Codul muncii conform căruia plata salariului se dovedește prin semnarea statului de plată sau alte documente justificatoare.
Nu sunt incidente în speță alte dispoziții, deoarece a dorit a proba nu plata, neplata salariului, ci susținerile referitoare la înțelegerea pe perioada angajării, intimatul refuzând a semna atât statele de plată cât și alte documente. A fost soluționată cauza doar pe baza răspunsurilor la interogatoriu, fiind încălcat rolul activ, principiul contradictorialității.
Deși a arătat că de fapt a fost vorba de un salariu plus diurnă, nu a avut posibilitatea de a dovedi acest lucru, valoarea diurnei zilnice minime fiind de 35 euro (și deci lunar 560 euro), adunată la salariu era de 800 euro, ori, ea a plătit chiar 1200 euro, nefiind de rea credință.
În drept s-au invocat dispozițiile articolelor 299, 304 Cod de procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului și păstrarea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatul a fost angajat conform contractului individual de muncă, înregistrat la INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B sub nr. -/20.10.2006, încheiat de recurentă, în calitate de șofer autocamioane, începând cu luna septembrie 2006 - filele 8-9 dosar fond, cu un salariu brut de 95 lei lunar, iar potrivit actului sub semnătură privată - fila 5 dosar fond, la data de 01.10.2008 și-a înaintat cererea de demisie ca urmare a neplății salariului și a imposibilității încadrării în parametrii consumului de combustibil.
Din analiza copiilor statelor de plată emise de recurentă începând cu luna septembrie 2006 - filele 16-40 dosar fond, se reține faptul că intimatul ar fi refuzat să semneze statul de plată, mențiune operată de angajator.
Potrivit răspunsurilor date de recurentă la interogatoriul luat ca urmare a formulării întrebărilor de către intimatul reclamant - fila 56 dosar fond, lunar îi achita acestuia 300 euro cu titlu de diurnă.
Cererea prin care recurenta a solicitat a-i fi încuviințată o probă testimonială prin care a dorit a dovedi refuzul semnării statelor de plată și că în diurnă s-a inclus și salariul, conform convenției părților, a fost respinsă de instanța de fond în mod justificat, ca urmare a prevederilor articolului 163 aliniatul 1 Codul muncii, conform cărora plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată și orice acte doveditoare justificative ce demonstrează efectuarea plății către salariat. Aceste state de plată, documente, conform articolului 163 aliniatul 2 Codul muncii se arhivează de către angajator, la fel ca celelalte acte contabile, astfel că, întrucât textul legal menționează expres prin ce mijloace de probă se poate face dovada plății, proba cu martori solicitată în mod corect a fost respinsă, criticile nefiind temeinice, dreptul la apărare fiind asigurat prin faptul că părții i s-a acordat posibilitatea de a face dovada susținerilor conform dispozițiilor legale, faptul că nu le deține nu înseamnă o încălcare a acestui drept.
Era obligația angajatorului ca la încheierea contractului de muncă sau pe parcursul derulării lui să înscrie clauzele ce s-au impus, inclusiv ceea ce se susține - includerea în diurnă a salarului lunar - în caz contrar proba solicitată - testimonială - fiind contrară dispozițiilor legale în materie.
Se poate pune de altfel și problema răspunderii angajatorului, din alt punct de vedere, dispozițiile legii în măsura în care acordă salariu mai mare decât figurează în actele contabile, la INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, etc. În speță, soluționarea cauzei nu s-a bazat doar pe răspunsurile la interogatoriu, ci pe lipsa dovezilor care să confirme că în perioada în care reclamantul a fost angajat, i-ar fi fost achitat salariul ce-i revenea conform contractului individual de muncă încheiat între părți, criticile fiind nefondate.
Referitor la cuantumul diurnei ce s-a achitat intimatului reclamant, din răspunsul la întrebarea 3 la interogatoriu (fila 56) se reține o sumă de 300 euro/cursă, deci prin motivele de recurs recurenta își combate propriile răspunsuri în care nu s-a specificat o sumă de 35 euro/zi.
Astfel cum s-a arătat mai sus, din probațiunea administrată nu se poate reține că s-ar fi achitat intimatului reclamant salariul ce-i revenea, conform contractului individual de muncă, diurna nu reprezintă decât un adaos la salariul de bază, având un caracter accesoriu, sporadic, în funcție de numărul de curse efectuat, conform propriilor susțineri ale angajatorului.
Chiar în cererea de demisie, intimatul a arătat ca motiv al acestui demers, neplata salariului de la data angajării și în consecință, nu este de acord cu plata din banii de diurnă a diferenței de combustibil, actele aflate în dosar neconfirmând că părțile au convenit ca salariul să facă parte din diurna stabilită și achitată.
Față de considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat derecurenta pârâtă SC SRL, cu sediul în O- județul B și cu sediul procedural ales în O str. -. R nr. 9. 3 județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant LIBERȚ, cu domiciliul în O- -A etaj 3. 93 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1177/LM/2009 din 09 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- --- - - -
decizie: /29.01.2010
Complet fond:, Antik
în 2 ex.: ID /03.02.2010
3 comunicări
SC SRL
cu sediul în O- județul Bcu sediul procedural ales în O str. -. R nr. 9. 3 județulLIBERȚ- O- -A etaj 3. 93 județulPreședinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
