Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1383/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ și ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1383
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
GREFIER -
Pe rol fiind judecarea recursul civil declarat de reclamanții, G, G, G, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocatură -comuna, sat, nr. 772, județul P, împotriva sentinței civile nr. 331 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții-reclamanți avocat din cadrul Baroului P, intimata-pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât s-a încălcat flagrant dreptul la apărare menționând că într-o situație asemănătoare au fost pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI și dosarele nr- și nr- ce au fost casate.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la ribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, G, G, G și au chemat in judecata SC SA B solicitând obligarea acesteia la plata beneficiului reprezentând cota de participare la profitul anual aferent anilor 2004-2007, sume ce trebuie actualizate cu indicele de inflație, plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt salariați la SC SA si in baza art.137 si 139 din Contractul colectiv de muncă erau îndreptățiți sa primească cota de participare la profit, in limita a 10% din profitul net la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, pe care însă societatea pârâtă nu l-a plătit în perioada 2004-2007.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte si au depus la dosarul cauzei copii xerox ale carnetelor lor de muncă (filele 8-235).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare (filele 238-250) prin care a invocat excepțiile prematurității acțiunii, prescripției dreptului material la acțiune si lipsa calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Susține parata prin întâmpinare că acțiunea este prematura deoarece conform contractului colectiv de muncă de acordarea drepturilor trebuia sa aibă loc o negociere intre sindicat si patronat. De asemenea parata susține ca acțiunea reclamanților este prescrisa având in vedere ca dreptul de participare la profit este un drept prevăzut de CCM si conform art.283 lit. e acesta se prescrie intr-un termen de 6 luni iar reclamanții nu au calitate procesuala activa deoarece numai sindicatul avea calitate sa formuleze astfel de acțiune.
Pe fondul cauzei parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul ca societatea este privatizata si are capital majoritar privat ceea ce nu conferă dreptul salariaților la profitul societății.
Prin sentința civilă nr.331 pronunțată la 10 februarie 2009, prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, prematurității formulării acțiunii și prescripției dreptului material la acțiune-invocate de pârâtă precum și acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, că în conformitate cu dispozițiile legii 130/1996, CCM se aplica tuturor salariaților, acesta reprezintă legea părților, fapt ce conferă fiecărui salariat dreptul de a acționa in judecata pentru respectarea drepturilor ce le-au fost încălcate sau nesocotite.
Cu privire la excepția prematurității formulării acțiunii, instanța a apreciat ca si aceasta trebuie respinsă motivat de faptul ca sindicatul ca, instituție, avea dreptul sa negocieze cu patronatul care ar fi cuantumul drepturilor ce s-ar cuveni salariaților, insa daca nu s-a efectuat aceasta negociere nu se poate retine automat ca salariații nu au dreptul sa încaseze cota de participare la profit, având in vedere ca CCM se aplica pentru fiecare salariat nu pentru sindicat ca instituție ce are obligația de a veghea la respectarea CCM.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă având în vedere că acțiunea vizează acordarea unor drepturi salariale care se prescriu intr-un termen de 3 ani conform Decretului nr.167/1958 si art 283 lit.c din codul muncii iar acțiunea reclamanților a fost introdusa la ribunalul Prahova la data de 06 octombrie 2008. Susținerile pârâtei ca aceste drepturi cuprinse in CCM se prescriu într-un termen de 6 luni conform art.283 lit.e din codul muncii nu por fi reținute având în vedere ca dispozițiile din codul muncii și alte legi nu pot cuprinde clauze mai defavorabile salariaților și se aplica legea mai favorabila. De asemenea in CCM la nivel de societate și la nivel național se prevede ca drepturile salariale si despăgubirile ce trebuie acordate salariaților se prescriu intr-un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților a fost considerată neîntemeiată deoarece art.137 - 139 din CCM la nivel de societate prevede dreptul salariaților de a incasa cota de participare la profitul net al societății la sfârșitul exercițiului financiar al fiecărui an.
Potrivit OG 64/2001 care reglementează dreptul salariaților de a beneficia de cota privind participarea la profitul societății, acest drept se acorda numai în cazul societăților cu capital majoritar de stat sau regii autonome cu capital majoritar de stat.
Având in vedere ca SC SA este o societate cu capital majoritar privat, salariații nu pot beneficia de cota din profitul acesteia, pentru că urmare a modificării Legii 31/1990 privind societățile comerciale, prin Legea 161/2003, dreptul salariaților de a primi o cota parte din profit a fost înlăturat, întrucât in mod direct sau pe cale ocolita se încalcă dreptul de proprietate privata, profitul net fiind cuvenit exclusiv acționarilor iar asupra destinației sale neputând-se dispune decât prin hotărârea adunării generale a acționarilor societății.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au exercitat recurs (filele 5-8) criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Ei au susținut că în mod greșit le-a fost respinsă cererea de amânare formulată de apărătorul lor ales, care a justificat absența sa de la termenul de judecată din 10 februarie 2009, cu acte medicale, în acest mod fiind incidente dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În plus, o cerere făcută de apărătorul pârâtei, aflat în concediu de odihnă, a fost admisă, ceea ce dovedește încălcarea dreptului sus-arătat în privința tratamentului aplicat în modalitatea inechitabilă și inegală de administrare a justiției.
În fine, recurenții-reclamanți au mai susținut că prima instanță a nesocotit și dispozițiile art.156 cod pr.civ. care prevede obligația amânării pronunțării pentru a da posibilitatea părții căreia îi refuză o cerere a amânare, să formuleze și depună concluzii scrise.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Examinând sentința prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele care succed:
Potrivit art.156 alin.1 cod pr.civ instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
În interpretarea acestor dispoziții legale nu se înțelege că instanța este obligată să admită cererea. Judecătorul este în drept să aprecieze temeinicia motivelor invocate de părți și să dispună motivat, asupra acesteia.
Aplicând greșit aceste dispoziții legale în cauza de față, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, fiindcă cererea de amânare a judecății formulată pentru termenul de judecată din 10 februarie 2009 de avocatul ales al reclamanților era justificată obiectiv cu o adeverință medicală ce atestă imposibilitatea acestuia de a se înfățișa la instanță, în intervalul 9-14 februarie 2009 (filele 174-175) din motive medicale.
În aceeași ședință au avut loc și dezbaterile asupra fondului dreptului, iar reclamanții au fost plasați în situația de a nu putea pune concluzii în lipsa apărătorului lor ales, căruia în mod nejustificat cererea i-a fost respinsă (fila 187 verso).
Argumentele primei instanțe sunt străine de cerere, pentru că s-a invocat data înregistrării acțiunii-28 octombrie 2008 și termenul anterior acordat-16.ianuarie 2009, fără a conține nicio referire la împrejurarea că avocatul reclamanților este bolnav, în repaus medical conform actului doveditor anexat solicitării de amânare.
În egală măsură, art.6 prf.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România încă din anul 1994, obligă instanțele naționale să respecte exigențele unui proces echitabil, între componentele dreptului complex la apărare fiind și cel al egalității armelor și al efectivei asigurări a garanțiilor procesuale.
Cu ignorarea acestui drept, instanța de fond, a refuzat fără motivare cererea de amânare a apărătorului reclamanților în condițiile în care, la un termen anterior, a încuviințat o cerere similară a apărătorului părții adverse, ceea ce pune sub semnul îndoielii echitatea administrării justiției în această cauză.
Un ultim aspect, criticat în mod întemeiat de recurenți, privește lipsa de preocupare pentru respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, fiindcă respingând cererea de amânare, prima instanță trebuia să observe că dezbaterilor se desfășoară fără prezența sau concluziile reclamanților asupra cauzei și era în drept să amâne eventual pronunțarea sentinței pentru a le da efectiva posibilitate să-și susțină acțiunea, să combată apărările opuse de partea adversă și să restabilească echilibrul procesul pe care l-a înfrânt prin modalitatea în care a soluționat cererea de amânare.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că procedura dezbaterilor în fața tribunalului încalcă exigențele unui proces echitabil și pentru a fi respectate integral drepturile părților, va admite recursul și va casa hotărârea instanței de fond cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G, G, G, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocatură -comuna, sat, nr. 772, județul P, împotriva sentinței civile nr. 331 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- - -
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
Tehnored
2 ex. 16.07.2009
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
