Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1674/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 1674

Ședința publică din data de 25 august 2009

PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu

JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1247 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Ploiești, cu sediul în P, str.-. -, nr.6, județul P, și pârâții Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.

Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, intimații reclamanții, -, și intimații pârâții Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, și - au chemat în judecată pe paratii Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 21.04.2009 și în continuare, sumele urmând a fi reactualizate începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, urmând ca sumele să fie calculate ulterior, în faza executării silite printr-o expertiză de specialitate, să efectueze cuvenitele mențiuni in carnetele de munca ale reclamanților și obligarea pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare primilor trei pârâți, pentru plata drepturilor sus-menționate.

In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca inițial, in baza art.47 din 50/1996, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică ca si magistrații, însă, ulterior, după intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, aceste drepturi nu au mai fost acordate, în mod nelegal, deși dispozițiile art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate, iar în ceea ce privește funcționarii publici, aceștia beneficiază de aceleași sporuri și drepturi salariale prevăzute de legislația specifică instituției în care-și desfășoară activitatea, inclusiv de sporurile de 50% solicitate prin prezenta acțiune, drept care de altfel a fost prevăzut si prin OG 2/2006, OUG 92/2004, OUG 123/2003, OUG 192/2002.

În continuare, reclamanții au arătat ca un asemenea drept constând în plata sporului de 50% a fost prevăzut si pentru alte categorii de bugetari, creându-se o situație discriminatorie între aceștia din urmă și toți reclamanții care-si prestează activitatea în cadrul instanțelor judecătorești, în aceleași condiții ca și ceilalți bugetari, măsura care nu este necesara într-o societate democratică și este disproporțională.

Pârâtul MEF prin DGFP P, a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care nu exista niciun raport de muncă intre reclamanți și aceasta instituție, solicitând și respingerea acțiunii în condițiile în care nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru Ministerul Justiției.

Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care disp.art.47 din 50/1996 au fost abrogate printr-o serie de acte normative ce reglementează salarizarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, astfel încât, sporul de 50% nu mai subzista începând cu februarie 2007, dispozițiile 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.

Prin sentința civilă nr.1247 din data de 9 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei si Finanțelor - DGFP P și a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -, și - și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 21.04.2009 și în continuare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflației, de la data scadentei fiecărei sume si pana la data plății efective.

Au fost obligați pârâtii Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Conform actelor existente la dosar, reclamanții sunt salariații Judecătoriei Ploiești, îndeplinind funcția de grefier, însă, inițial, după intrarea în vigoare a 50/1996, o perioada de timp, personalul auxiliar de specialitate a încasat alături de magistrați sporul de risc si suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază brut lunar.

Potrivit art.47 din 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat din salariul de baza brut lunar, dispoziții care au devenit neaplicabile prin intrarea in vigoare a OUG nr.177/2002. Disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.

De asemenea, disp.art.5 al.1 din 53/2000, art.38, 41 din Constituția României, art.5 Codul muncii, instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, astfel încât, orice salariat care prestează o muncă trebuie să aibă dreptul la o plata egală pentru muncă egală.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezulta că reclamanții sunt salariații Judecătoria Ploiești, îndeplinind funcția de grefier, funcție în baza căreia, începând cu 21.04.2009 și până în prezent, nu au încasat sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculate la salariul de baza brut lunar, deși toți acești reclamanți își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești.

Ca atare, atât timp cat reclamanții care îndeplinesc funcția de grefier in baza art.47 din 50/1996 fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, iar aceasta din urma dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă că reclamanții care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, au dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 21.04.2009 și în continuare, deoarece un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv 50/1996 neputând fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică, respectiv printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, caz în care pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, au obligația să achite aceste sporuri reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.

Mai mult chiar, în condițiile în care toți reclamanții desfășoară o anumită activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, tuturor reclamanților li se aplică un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporurilor in discuție, pe de o parte, li se creează acestora o situație nefavorabila, inferioara, iar pe de alta parte, li se încălca dreptul la o remunerație egala constând în sporurile de risc si suprasolicitare pentru munca egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activitatea ce necesită un volum mare de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.

De altfel, tratamentul aplicat reclamanților în calitate de personal auxiliar de specialitate, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim, întrucât activitatea prestata de toți reclamanții este asemănătoare cu activitatea prestata de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor etc. în condițiile în care și reclamanții ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționate, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor si, respectiv, asigurarea în bune condiții a actului de justiție, necesitând un volum mare de muncă cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihica ridicate.

Apărările pârâților conform cărora disp.art.47 din 50/1996 au fost abrogate și că reclamanții nu se afla într-o situație discriminatorie sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, în condițiile in care disp.art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, aceasta din urma nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din 50/1996, iar pe de altă parte, instituirea în favoarea anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar care desfășoară o munca ce necesita un grad ridicat de risc profesional si suprasolicitare neuropsihica ca și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, a sporurilor de risc si suprasolicitare creează o situație discriminatorie in defavoarea tuturor reclamanților care nu se justifica având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plata egala, pentru munca egala.

Prin urmare, instanța de fond, având în vedere aceste considerente și ținând seama de disp.art.47 din 50/1996, art.56 al.2 din 24/2000, disp.art.5 al.1 din 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38, 41 din Constituție, art.41 din OG.6/2007, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, să plătească reclamanților sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 21.04.2009 si in continuare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflației, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plații efective, cu ocazia executării pe baza unei expertize de specialitate, întrucât, prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamanților li s-a creat un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de sumele de bani sus-menționate, la termenele scadente.

In baza 92/1950, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de munca ale reclamanților.

Totodată, tribunalul, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei si Finanțelor - DGFP P și a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât nu exista raporturi juridice între reclamanți și pârâtul MEF, iar acesta din urma nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților, arătând, în esență, că hotărârea instanței de fond este criticabilă pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. sporul pretins de reclamanți nemaifiind prevăzut de lege din luna februarie 2007, când a intrat în vigoare noua lege a salarizării personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești. Totodată, obligarea la plata și în continuare a acestor drepturi salariale reprezintă o depășire a limitelor puterii judecătorești.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.

Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.

Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, curtea reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamanților la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară. Totodată, existența dreptului nu trebuie confundată cu plata sa, plată care se va face succesiv și numai atâta timp cât beneficiarele sale vor îndeplini condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dreptului principal.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.

Față de aceste considerente, curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1247 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Ploiești, cu sediul în P, str.-. -, nr.6, județul P și pârâții Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5,Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian

- - - - - -

Grefier,

red.CL/MI

12 ex./01.09.2009

f- Tribunalul Prahova

- R,

operator date cu caracter personal,

nr.notificare 3120

Președinte:Cristina Mihaela Moiceanu
Judecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1674/2009. Curtea de Apel Ploiesti