Drepturi salariale (banesti). Decizia 1672/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.1672
Ședința publică din data de 25 august 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-- 14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.1105 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în P, str. - -, Bl.4..8 județul P și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI reprezentat de consilier juridic,conform delegației depusă la dosar, lipsind recurenți pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P, intimata reclamantă și intimați pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură, sub nr.13986 din data de 7 august 2009 întâmpinare formulată de intimata reclamantă.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația reprezentantului recurentului pârât, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În subsidiar, în situația menținerii pe fond a acțiunii, solicită admiterea capătului de cerere vizând obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporurile de confidențialitate de 15%, începând cu martie 2005 si pana la 01.01.2006 - data încetării activității prin pensionare, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a dezvoltării monedei naționale începând cu data nașterii drepturilor si pana la data executării hotărârii judecătorești (plata efectivă) și sa fie obligat MFP să aloce fondurile necesare plații sumelor neîncasate.
În cauză au formulat întâmpinare pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
De asemenea, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au invocat pe calea întâmpinării excepția prescripției dreptului al acțiune pentru perioada 01.03.2005-04.11.2005.
În plus, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
La termenul din 13 februarie 2009 în ședința publică, Curtea a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea acțiunii. Prin sent.civ.nr.51/13.02.2009, Curtea de Apel Ploiești a hotărât, declinarea competenței de soluționare a cauzei formulata de reclamanta, în favoarea Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1105/22.05.2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a CNCD și a respins acțiunea față de MEF și CDCD ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03.2005-04.11.2005 invocata de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție B și a respins acțiunea pentru perioada 01.03.2005-04.11.2005 ca fiind prescrisă.
Pe fond, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15% din salariul de baza pentru perioada 05.11.2005-01.01.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plății efective.
Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că MEF nu este direct plătitor al drepturilor salariale pretinse de reclamantă, aceasta neaflându-se în raporturi directe cu Ministerul Economiei și Finanțelor, raporturi în temeiul cărora acest minister să fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
Pentru acest considerent, este întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD, care nu ar fi trebuit să fie introdus în cauză în calitate de pârât, ci doar citat pentru opozabilitate.
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03.2005-04.11.2005, și aceasta este întemeiată deoarece acțiunea având ca obiect plata drepturilor salariale este supusă termenului de prescripție general, de 3 ani, calculați de la data nașterii dreptului la acțiune. Întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 04.11.2008, instanța a constatat că puteau fi valorificate doar drepturile născute în ultimii trei ani care au precedat cererea de chemare în judecată, respectiv drepturile salariale născute începând cu data de 04.11.2005.
Pe fondul pretenției, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, deoarece reclamanta a avut funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Drepturile și obligațiile personalului auxiliar de specialitate sunt reglementate de Legea nr. 567/2004, iar Codul muncii dispune în art. 39 alin.2 lit.f că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
La rândul ei, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate stabilește la art. 36 alin. 3 că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate trebuie să prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu.
Totodată, conform art.78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotărârea nr. 145/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 382 din 05 mai 2005, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitate, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
În conformitate cu prevederile art.3 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract de muncă și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Spor de confidențialitate primește și personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, (art.30 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare) funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care lucrează cu cifru ( art. 15 din Ordonanța Guvernului nr.64/2006), personalul din aparatul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2000 astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr.9/2001) personalul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002) personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene, precum și personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.123/2003 și art. 13 din Ordonanța Guvernului nr.10/2007) etc.
Cu alte cuvinte, spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informațiile clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor.
Potrivit art. 1 alin.2 lit.i din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condițiile de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Salariul cuprinde, potrivit art.155 din Codul muncii și art. 38 alin.4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri la salariul de bază.
Indiferent de nivelul studiilor, importanța, complexitatea și atribuțiile de serviciu, funcția (postul) meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate și cuantumul salariului (indemnizației) de bază ale unui salariat acestuia trebuie să i se dea un anumit spor dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
Considerentele anterioare au fost reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul deciziei nr. 46/15.12.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În legătură cu cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 63 proc.civ. potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire, neexistând nici un temei legal sau convențional pentru obligarea Ministerului economiei și Finanțelor să plătească sumele acordate, care reprezintă drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivările recursurilor se susține, în esență, că în mod eronat tribunalul a admis acțiunea deoarece reclamanta nu ocupă o funcție dintre cele enumerate expres de lege pentru acordarea sporului de confidențialitate și nici nu poate fi constatată existența unei discriminări.
Se susține că în mod greșit s-a respins și cererea de chemare în garanție a MFP deoarece acest minister poate aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs curtea va constata că recursurile sunt nefondate.
Astfel, prin decizia nr. 46/15.12.2008 a ICCJ admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, reclamanta avea dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15% în perioada stabilită de instanța de fond.
Față de această decizie în recurs în interesul legii orice alte motive invocate în recursurile declarate nu mai au relevanță și nu vor mai fi analizate.
Referitor la cererea de chemare în garanție a MEF, curtea va constata că în mod corect instanța de fond a respins-o deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 63 proc.civ. potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Nu există nici un temei legal sau convențional pentru obligarea MEF să plătească sumele acordate, care reprezintă drepturi salariale deoarece nu există raporturi juridice de muncă între acest minister și reclamantă.
Mai mult, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamantă, care nu îi este salariată, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Față de considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-- 14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.1105 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în P, str. - -, Bl.4..8 județul P și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- - - - - -
Grefier,
red. /IM
8 ex./31.08.2009
f- Tribunalul Prahova
-
Operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
