Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1673/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.1673
Ședința publică din data de 25 august 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,--14, sector 5 și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu sediul în B,--81, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1329 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul ales la Direcția Națională Anticorupție, cu sediul în P, str. -.-., nr.257, județul P și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5.
Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție intimatul reclamant și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prev. de art. 47 din Legea nr.50/1996 calculat din salariul de baza brut lunar începând cu 09.11.2007 și în continuare pentru viitor.
In motivarea acțiunii reclamantul a susținut că față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică in procent de 50% Procurorul Generală al Parchetului de pe lângă ICCJ formulat recurs în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 21/10.03.2008, potrivit căreia în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii și asistenți judiciari, și personalul auxiliar de specialitate au dreptul de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare, Ministerul public Parchetul de pe lângă ICCJ Bas usținut că acțiunea este neîntemeiată deoarece Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească pe de o parte Guvernul și Parlamentul României pe de alta parte, în sensul că în exercitarea atribuțiilor prev.de art.126 din Constituție ICCJ are competenta de a asigura completarea și aplicarea unitară a legii și nu de a modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestuia.
Ministerul public, Parchetul de pe lângă ICCJ formulat și cerere de chemare în garanție a susținând că acesta urmează să fie obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
DGFP P formulat întâmpinare prin care invocat excepția calității procesuale active MFP, susținând că acesta este terț și nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu acesta și nu poate fi ordonator principal de creditare pentru alte instituții sau ministere.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă 1329 din data de 22 iunie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP și a respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și a obligat pârâții să plătească reclamantului sportul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 09.11.2007 și în continuare.
De asemenea, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul public - Parchetul de pe lângă ICCJ B în contradictoriu cu MFP
Tribunalul Prahovaa constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP este întemeiată, deoarece acesta nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului, și nu are raporturi de muncă cu reclamantul, neputând fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere.
Ca urmare în baza art. 137 c, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP și a respins acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, prima instanță analizând actele si lucrările dosarului a constatat că acțiunea este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Reclamantul îndeplinește funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție fiind îndreptățit astfel cum s-a statuat si prin Decizia nr.32/2007 a ICCJ la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50%.
In acest sens, prin decizia precizată anterior ICCJ reținut că potrivit art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din Organele autorității judecătorești - republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de stres de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc si suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 23/1 din Legea nr. 96/1996 modificată si completată a fost efectiv plătită magistraților, prin dispozițiile art.1 pct.42 din Ordonanța nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 s-a dispus ca art.47 se abrogă, ordonanța fiind aprobata prin Legea nr. 334/2001.
Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea nr.50/1996, se reține în decizia ICCJ, la momentul emiterii Ordonanței fiind in vigoare Legea nr.50/1996, care prevedea sporul de risc și suprasolicitare.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a ICCJ, în interpretarea ți aplicarea unitară dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s- statuat că judecătorii, procurorii și magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut prin decizie de către ICCJ că nici in prezent dispozițiile art. 47 din 50/1996 și art. 23 din Legea nr.56/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea deoarece prin prevederile OG nr.83/2000 au fost depășite limitele și condițiile Legii de abilitare.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamant sporului de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar începând cu data de 09.11.2007 la zi și în continuare.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție,prima instanță a constatat că este neîntemeiată, întrucât Ministerul Finanțelor publice nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții, Ministerul public fiind un astfel de ordonator nu repartizează sume de la buget altor instituții, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare și legii bugetului de stat.
Ca urmare, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs se arata faptul că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală deoarece Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte si Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte și ca in exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, ICCJ are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești și nu poate să constituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
O altă critică se referă ca instanța de fond in mod nelegal a dispus plata drepturilor salariale actualizate in raport cu rata inflației in situația in care Ministerul public, nu poate să înscrie in bugetul propriu nici o plata fără o bază legală pentru respectiva cheltuiala.
De asemenea se arata ca instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamantului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului,precum și a dispozițiilor legale incidente în cauza Curtea va reține următoarele:
In ceea ce privește motivul de recurs privitor la faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, Curtea va reține ca decizia Curții Constituționale nu poate afecta aplicarea dispozițiilor art.329 alin.3 pr.civilă.
De asemenea, decizia Curții Constituționale cu privire la existența unui conflict juridic de natura constituționala între Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României și Guvernul României nu poate constitui un motiv de netemeinicie sau de nelegalitate al hotărârii atacate.
In ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de fond in mod nelegal a dispus plata drepturilor salariale actualizate in raport cu rata inflației in situația in care Ministerul public, nu poate să înscrie in bugetul propriu nici o plata fără o bază legală pentru respectiva cheltuiala, Curtea va retine ca aceasta este nefondata întrucât instanța a dispus actualizarea sumelor conform indicelui de inflație pentru a se acoperii prejudiciul suportat de reclamant urmare a neplății sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica,astfel că susținerile recurentei nu au nici o relevanta in cauza.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, în mod corect aceasta a fost admisă, întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
In baza disp.art.3041pr.civilă corob. cu disp.art. 304 pct.9 pr.civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,--14, sector 5 și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu sediul în B,--81, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1329 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul ales la Direcția Națională Anticorupție, cu sediul în P, str. -.-., nr.257, județul P și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- - - - - -
Grefier,
red./
6 ex./31.08.09
f- Tribunalul Prahova
; -
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
