Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1755/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE munca & SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1755
Ședința publică de la 19 septembrie 2008
JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
- - Andre a
Grefieri -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1513 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în Câmpina, str. - 15,.B,.9, județ P și -, domiciliat în P, str. Gh. nr.23,.34,.4,.7, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Avocat, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și, pe fond, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate de reclamanți raportat la salariul de bază mediu pe societate în cuantum brut. Cheltuielile de judecată urmează să le solicite pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanții și au chemat in judecată pe pârâta SC SA
B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale cuvenite și neacordate constând în contravaloarea primelor de C și Paști pentru perioada 2005 - 2007, astfel: suma de 10350 lei reprezentând prime de Paști și prime de C 2005-2007 și suma de 882,86 lei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, pentru fiecare reclamant.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost și sunt salariații pârâtei, ocazie cu care nu au încasat suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Reclamanții au mai arătat că, pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La dosarul cauzei, pârâta a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse in salariul de bază începând cu 2003.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă in discuția părților și unită cu fondul.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1513 din 27 mai 2008 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de câte 10350 lei reprezentând prime de Paști 2005-2007 și C 2005-2007, sume urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost și sunt salariații paratei, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Astfel, din analiza probelor administrate în cauză, s- constatat că reclamanții au fost și sunt salariații pârâtei, însă, în perioada 2005 - 2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi, mai ales ca nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus in salariul de bază.
Faptul că ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă s-a întocmit o adresă în cursul anului 2008 in baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamanții au dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite in baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008, deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise in perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor si nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce li se cuvin reclamanților în calitate de salariați.
Prin urmare instanța, in baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. Codul Muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de câte 10350 lei reprezentând prime de Paști 2005-2007 și C 2005-2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Totodată, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că, în speță, sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor, începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu precum și din Nota Comisiei Paritare din 31.08.2007.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile, însă, urmează să fie impozitate conform legii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în
ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca, pentru drepturile salariale, să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamanți la câte 6631 lei brut pentru fiecare, reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă, sumă care a fost calculată conform adresei nr.830/5.02.2008 depusă la fila 64 - dosar fond cuprinzând salariile de bază medii brute din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003- 2007.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1513 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în Câmpina, str. - 15,.B,.9, județ P și -, domiciliat în P, str. Gh. nr.23,.34,.4,.7, județ
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la câte 6631 lei brut pentru fiecare, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tenored. CP/MD
3 ex./10.10.2008
f- - Tribunalul Prahova
R -
Președinte:Marilena Panait Cristina Pigui Vera AndreaJudecători:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
