Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1748/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE munca & SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.1748
Ședința publică de la 19 septembrie 2008
JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
- - -
Grefieri -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA), prin reprezentant legal și asociații - B,-,.3,.7, sector 1,împotriva sentinței civile nr.1745 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Rusina, domiciliat în,. nr. 18, domiciliară în comuna Bănesti, sat, nr. 271, domiciliat în comuna, sat, nr. 783, domiciliat în comuna Bănesti, sat, nr. 620 și intimații-enienți, ambii prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în comuna, sat, nr. 63, județ P și în nume propriu și ca reprezentant legal al intimaților-enienți.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți și intimații-enienți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G depune la dosar concluzii scrise, însoțite de un set ce acte în copie xerox și anume adresele nr.1237/2008, nr.46/208 și nr.938/2008, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificatul de înregistrare mențiuni din 4.04.2008 și încheierea nr.28702/2008, filele 16-29. În continuare având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația apărătoarei recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând pe primul motiv de recurs admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, pe cel de-al doilea motiv de recurs solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare. Precizează că salariul mediu de bază pe nu este același cu salariul mediu de bază pe SC SA. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta fosta ( SC SA) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
Ulterior, la primul termen de judecată s-a formulat o cerere de enție în interes propriu de către, care solicită aceleași drepturi ca și reclamanții.
În motivarea acțiunilor s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Prin sentința civilă nr.1745 din 13 iunie 2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și cererea de enție formulată de reclamanții, și enienții, și prin reprezentant comun, în contradictoriu cu pârâta SC SA fosta ( SC SA B), obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant și enient suma brută de 3900 lei pentru fiecare, reprezentând prime de Paști pentru anul 2005-2006 și C 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data scadenței fiecărei sume până la data plătii efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005,2006, 2007au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.562/09.02.2004, nr.405/2005, nr.6152/21.11.2005,1990/2006 neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006,2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și nu a plătit reclamanților și enienților suplimentările salariale instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant și enient suma de 3900 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA B,solicitând admiterea căii de atac și în principal modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii în fond a acțiunii ca neîntemeiată iar în subsidiar a stabilirii obligației de plată prin raportare la salariul de bază mediu,cu mențiunea că acestea sunt sume brute susceptibile de deducerea impozitului pe venit,a CAS și CASS.
A susținut recurenta-pârâtă că în mod greșit tribunalul nu a reținut apărarea sa în sensul că primele pretinse de salariați au fost incluse în salariul de bază începând cu luna martie 2003,această operațiune juridică având valoarea unei novații.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariu astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paști și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul muncii să probeze veridicitatea susținerilor făcute, ori în cauză pârâta nu a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamanților că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, ori în lipsa acestei negocieri instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamanților și enienților s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile.
Este adevărat că în recurs s-a depus la dosar o adresă privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual însă acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamanților și enienților în condițiile art. 168, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare care în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Cum în fața instanței de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă în recurs casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit a cuantumului corect al sumei datorate reclamanților și enienților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC " " SA (fostă SC "" SA cu sediul în B, str.ral nr.11 bis, sector 1 și cu domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea Civilă de avocați și asociații, împotriva sentinței civile nr. 1745 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în,., nr.18, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.271, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.783, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.620, județul P, intimații-enienți, toți reprezentanți de, cu domiciliul ales în comuna, sat, nr.63, județul P și în consecință:
Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./30.09.2008
/
dos.fond nr- Trib.
Jud.fond R
Președinte:Marilena Panait Cristina Pigui Vera AndreaJudecători:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
