Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1746/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE munca & SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1746
Ședința publică de la 19 septembrie 2008
JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
- - -
Grefieri -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA), prin reprezentant legal și asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1170 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, R, G și, toți prin reprezentant legal G, domiciliat în,-,.30,.A,.5, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimații-reclamanți reprezentanți de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G depune la dosar concluzii scrise, însoțite de un set de acte în copie xerox și anume adresele nr.1237/2008, nr.46/2008 și nr.938/2008, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificatul de înregistrare mențiuni din 4.04.2008 și încheierea nr.28702/2008, filele 14-27. În continuare având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând pe primul motiv de recurs admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și, pe fond, respingerea acțiunii, pe cel de-al doilea motiv de recurs solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare. Precizează că salariul mediu de bază pe nu este același cu salariul mediu de bază pe SC SA. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că recursul a fost formulat pro forma pentru îndeplinirea unei proceduri. Susține în esență că drepturile bănești solicitate de reclamanți au fost calculate raportat la salariul mediu de bază pe, conform adreselor emise de pârâtă în teritoriu, nedorindu-se raportarea sporurilor salariale solicitate de reclamanți la salariul pe.
Avocat G, având cuvântul în replică, susține că s-a făcut calculul la salariul mediu brut întrucât există confuzie cu salariul mediu brut pe ramură.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1618/105/12.03.2008 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții G, G, G, R, și, toți prin reprezentant comun G au chemat in judecată pe pârâta SC service SA B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate reprezentând prime de Paște și de C conform prevederilor Contractului colectiv de muncă, actelor adiționale și notelor încheiate între angajator (pârâta din prezenta cauză) si reprezentanții sindicatului pe perioada 2003 la zi, actualizarea in raport cu indicele de inflație, așa cum vor rezulta din expertiza contabilă ce va fi efectuată in cauză.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei încă din anul 2000 în cadrul punctului de lucru arătând că, pe lângă salariul de bază, urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La dosarul cauzei pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse in salariul de bază începând cu 2003.
La data de 11.04.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a sumei de 6600 lei reprezentând suplimentări salariale constând în primele de Paști și C pe anii 2004-2007.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1170 din 11 aprilie 2008 admis acțiunea precizată formulată de reclamanții G, G, G, R, și în contradictoriu cu pârâta SC service SA B, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă brută de câte 6600 lei reprezentând prima de C și prima de Paște pe anii 2004-2007, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei din anul 2000, însă în perioada 2004-2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Din analiza probelor administrate în cauză s- constatat că reclamanții au fost salariații pârâtei, însă, în perioada 2004-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus in salariul de bază.
Faptul că, ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă s-a întocmit o adresă in cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamanții au dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise in perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce i se cuvin reclamantului in calitate de fost salariat.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit instanța de fond stabilit că nu există nicio dovadă la dosar privind achitarea efectivă a primelor de Paști și de C deoarece în anul 2003 aceste prime au fost incluse în salariu și, chiar dacă nu cu caracter permanent, acest lucru are valoarea unei novații iar în măsura în care pretențiile reclamantului ar fi fost întemeiate, cuantumul sumei datorate trebuia calculat în raport cu salariul de bază mediu brut pe unitate și nu în raport cu salariul mediu pe unitate care include și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a temeiurilor de casare prev. de art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariu astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu înseamnă că, începând cu această dată, primele de Paști și de C rămân incluse în salariu, însă, presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca, în conformitate cu art. 287 Codul muncii, să probeze veridicitatea susținerilor făcute, or, în cauză, pârâta nu a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamanților că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003 deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al, Curtea reține că părțile la contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, or, în lipsa acestei negocieri, instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamantului s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile, critica formulată de recurentă sub acest aspect fiind corectă.
Pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamanților în condițiile art. 168 sus-citat este necesară efectuarea unei expertize contabile care, în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Cum în fața instanței de recurs, în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt (avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că, în materia conflictelor de muncă în recurs, casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe), în temeiul art. 312 Cod pr. civilă Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit a cuantumului corect al sumei datorate reclamanților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA), prin reprezentant legal și asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1170 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, R, G și, toți prin reprezentant legal G, domiciliat în,-,.30,.a,.5, județ
Casează sentința civilă nr. 1170 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. CP/MD
3 ex/25.09.2008
fond - al Trib.
-
Președinte:Marilena Panait Cristina Pigui Vera AndreaJudecători:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
