Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.197
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1909 din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în M,-,.14, județ D, comiciliat în comuna, sat, județ D și, domiciliat în comuna, sat, nr.370, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a depus la dosar note scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, însoțite de copiile adresei nr.1453/2003, nota privind nota de salarii pe anul 2003, certificatul de grefă emis de Curtea de Apel București în dosarul nr-, adresa nr.831/200, practică judiciară în materie reprezentată de sentințele civile nr.4562/2007, nr.637/2007, nr.1697/2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea, certificatele de grefă emise în dosarele nr-, nr-, nr- și nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII-a, sentințele civile nr.1697/2007, 1671/2007, un raport de expertiză extrajudiciar întocmit de expert, punctul de vedere formulat de expert contabil - membru, anexa nr.1 bis la actul adițional la CCM l nivelul SA pentru anul 2008, adresa nr.1090/2008, raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert, adresa nr.3793/2007, nota comisiei paritare din 31.08.2007, adresa nr.5398/1992 și certificatele de grefă emise în dosarele nr-, nr-, - și nr- de Curtea de Apel Iași.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată aceasta la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite și neacordate pe perioada 2005-2006, reactualizată la data plății efective, întrucât au fost salariații societății pârâte, pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă, însă, pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze și de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu mediu de bază pe, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006. Au susținut reclamanții că nu au beneficiat de aceste suplimentări salariale pentru perioada 2005-2006, iar faptul că în art. 168 alin.2 se precizase că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost plătite eșalonat în 12 rate lunare, nu are relevanță, câtă vreme CCM pe anii următori face precizarea referitoare la anul 2003 și la aceste suplimente salariale.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâtă s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform art. 168 alin.1 din CCM, în acest sens fiind negociat și inserat în alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori, iar prin decizia nr.3793 din 18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM, cât și interpretarea oferită de Comisie, intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în venitul lunar este susținută și de faptul că se referă la o măsură dispusă pentru anul 2003 și nu se justifică decât în situația în care se intenționa să producă efecte în continuare.
A mai învederat instanței pârâta că, art. 9 din CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, când nu realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului, s-a invocat excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, întrucât, în situația în care drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, atâta timp cât nu au avut negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr.1909 din 19.11.2008, prin care a respins excepția prematurității promovării acțiunii invocată de către pârâtă, a admis acțiunea celor trei reclamanți, a oblicat pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare, ce reprezintă prime de C 2005 și Paști 2006 pentru fiecare reactualizare cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective calculate conform art. 168 alin.1 din aplicabil.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că excepția prematurității nu este întemeiată, întrucât chiar pârâta prin întâmpinare susține că drepturile salariale suplimentare solicitate au fost achitate prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat, iar, prin poziția pârâtei - de respingere a acțiunii - este evident că aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art. 168 alin.1 teza a II-a din CCM, neputându-se invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol, în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariații societății pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, potrivit art. 168 alin.1 din CCM pe 2004, salariații SNP SA urmau să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum, de câtre un salariu de bază mediu pe societate, în alineatul 2 făcându-se precizarea că, pentru anul 2003, suplimentările vor fi introduse în salariul de bază, această prevedere a fost inclusă și în CCM pe 2005, însă din înscrisurile depuse la dosar rezultă că numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că, cei trei reclamanți sunt îndreptățiți să primească respectivele prime de C și Paști. S-a constatat de Tribunalul Dâmbovița că salariul de bază mediu pe SA la care se referă art. 168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pârâta nu a făcut dovada că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului prevăzută în acest articol din contract, iar adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare nu poate fi luată în considerație, întrucât nu se menționează calitatea persoanelor semnatare, respectiv de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea acestei adrese.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs SC SA - membru GRUP - criticând sentința nr.1909/2008 a Tribunalului Dâmbovița pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii recurate, respingerea acțiunii ca fiind prematur formulată, ca fiind prescrisă sau ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că promovarea acțiunii de către cei trei reclamanți este prematură, întrucât dreptul de aof ormula nu se poate considera născut, atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fi fost stabilit, potrivit art. 168 alin.1 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărui an dintre cele două evenimente, Paști și C, astfel de negocieri nu au avut loc, neputându-se vorbi de existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat printr-o cererea de chemare în judecată.
Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul prescripției dreptului material de a cerere obligarea la plată, arătându-se că potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție aplicabil este de 6 luni, întrucât sumele în discuție nu reprezintă drepturi salariale în sensul CCM, ci drepturi acordate prin acest contract salariaților în scopul de a le oferi protecție socială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului pentru activitatea desfășurată în cadrul, prescripția dreptului la acțiune pentru pretenții derivate din CCM este diferită în raport de natura și izvorul dreptului solicitat.
S-a mai susținut de recurentă că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat, pretențiile sunt total nejustificate în condițiile în care societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu CCM, începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar ulterior, această măsură a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare, neexistând nici un dubiu, în sensul că pentru anul 2003 sumele în discuție nu s-ar fi acordat, clauza în discuție fiind reluată și în cuprinsul versiunii republicate a CCM pentru anii ulteriori.
De asemenea, s-a arătat că reprezentanții salariaților și instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea lor către salariați, iar, conform art. 10 din CCM, soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea CCM revine Comisiei Paritare, aceasta dând interpretarea în sensul susținut de către recurentă, respectiv că drepturile prevăzute la art. 168 alin.1 din CCM au fost incluse în întregime în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003.
Hotărârea Tribunalului Dâmbovițaa fost criticată și sub aspectul nivelului salariului mediu brut pe societate, arătându-se că sumele pretinse au fost greșit calculate, pornindu-se de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu, valorile celor două salarii fiind diferite față de cele prezentate de reclamanți.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și art. 3041pr.civilă, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
Între părți au existat raporturi de muncă ce au încetat la 9 august 2006, potrivit mențiunilor din Carnetele de muncă depuse la dosar de către reclamanții-intimați, acestora fiindu-le aplicabile și toate dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2003-2006.
Potrivit art. 168 alin.1 din CCM, salariații societății recurente au dreptul de a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, însă aceste clauze contractuale nu au fost aduse la îndeplinire de către SC SA B, care nu a făcut dovada că a achitat reclamanților respectivele drepturi cu ocazia sărbătorilor de C 2005 și Paști 2006, astfel că, în mod corect, instanța de fond a obligat societatea recurentă să aducă la îndeplinire această obligație, fiind aplicabile dispozițiile art. 161 și următoarele din Codul muncii, cuantumul acordat reclamanților nu a fost determinat de către instanță, ci doar determinabil, făcându-se referire la dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă, ce prevede că aceste suplimentări salariale sunt egale cu un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia acțiunea reclamanților este prematur formulată, această apărare fiind invocată ca excepție în fața instanței de fond, care în mod corect a respins-o, Curtea constată că este nefondat, întrucât societatea recurentă invocă, în fapt, propria sa culpă, inițiativa negocierilor și obligația organizării lor aparțin patronatului conform Legii nr.130/1996 republicată, motivarea societății fiind în contradicție cu susținerea potrivit căreia respectivele drepturi salariale suplimentare au fost achitate reclamanților prin includerea lor în salariul de bază.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia dreptul material la acțiune al reclamantului era prescris, Curtea reține că, în conformitate cu art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, această critică fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Nici motivul de recurs referitor la fondul cauzei nu este întemeiat, întrucât susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor drepturi salariale, recurenta nu a depus la dosar statul de plată individual din care să rezulte această susținere, deși aveau o astfel de obligație conform art. 163 din Codul muncii, iar sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
Motivul de recurs privind cuantumul sumei acordată reclamantului nu este întemeiat, întrucât instanța de fond nu a acordat respectivele drepturi salariale într-un cuantum determinat, ci într-unul determinabil, făcându-se referire la dispozițiile art. 168 alin.1 din CCM, ce prevăd că respectivele prime sunt egale cu un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Nici motivul de recurs potrivit căruia problemele invite în legătură cu modificarea, suspendarea, executarea sau încetarea Contractului Colectiv de Muncă revin unei Comisii Paritare, conform art. 10 din CCM, iar această comisie a interpretat alineatul 2 al art. 168 din CCM, în sensul că din anul 2004 și în continuare intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariilor suplimentare în salariile de bază, nu este întemeiat, întrucât adresa depusă la dosar de către recurentă nr. 3793 din 18.06.2007 nu poate produce efecte juridice atât timp cât nu este menționată calitatea persoanelor semnatare, de reprezentanți legali ai părților și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese, prin clauzele contractuale neputându-se îngrădi dreptul constituțional de acces al părților la justiție.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția prematurității formulării acțiunii, în condițiile în care societatea recurentă a solicitat respingerea acțiunii, fiind evident că nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, care de altfel fuseseră prevăzute în art. 168 alin.1 din CCM în ceea ce privește cuantumul și a obligat societatea recurentă la plata drepturilor salariale reprezentate de prima de C 2005 și prima de Paști 2006, sumă actualizată cu indicele de inflație în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin.1 din CCM pe 2005 și 2006, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaSC SA - GRUP,prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1909 din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în M,-,.14, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D și, domiciliat în comuna, sat, nr.370, județul D, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- - - - -- -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 5.02.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
