Pretentii civile. Speta. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.198
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Cobia, sat, județ D, împotriva sentinței civile nr.1872 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul București, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2500 lei reprezentând cota de participare la profit pe anul 2006, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea
Prin încheierea de ședință din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- s-a dispus judecarea separată a cererii formulată de reclamantul referitoare la obligarea pârâtei SC SA la acordarea beneficiului pe anul 2006, cerere care nu se afla în stare de judecată în același moment cu cererea principală, părțile solicitând judecarea separată a acesteia.
Pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la această cerere iar la termenul de judecată din 04.11.2008 reclamantul, prin apărător a formulat precizări și
a solicitat obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profitul societății pentru anul 2006, arătând că acest drept este prevăzut de art. 139 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006 care stabilește următoarele: "cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere, vor fi stabilite prin negociere cu ".
A mai arătat că pentru anul 2006 cota de participare a salariaților la profitul societății a fost determinată și plătită salariaților la valoarea de 2.500 lei.
Instanța a dispus comunicarea precizărilor pârâtei, care nu a formulat întâmpinare și nu a depus nici un fel de înscrisuri în apărare.
Prin sentința nr.1872 din 18.11.2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profitul societății pentru anul 2006 invocând împrejurarea că această cotă a fost plătită salariaților, astfel cum atestă statul de câștiguri personale pe luna martie 2007.
Tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată având în vedere că procedura prevăzută de art.139 din CCM nu a fost respectată, că în art.139 nu sunt cuprinse criteriile în baza cărora cuantumul cotei să poată fi stabilit dar și pentru faptul că a intervenit o schimbare a regimului juridic al SA, care din societate cu capital majoritar de stat a devenit societate cu capital majoritar privat și nu în ultimul rând au intervenit schimbări ale legislației aplicabile în această situație.
Schimbarea de regim juridic al societății a determinat inaplicabilitatea prevederilor OG nr. 64 /2001 care reglementează drepturile salariaților de a participa la profit în cazul societăților cu capital integral sau majoritar de stat și regiilor autonome care sunt de asemenea proprietate de stat.
De asemenea, în urma modificării Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, prin Legea 161 /2003, dreptul salariaților de a primi o cotă parte din profit a fost înlăturat, întrucât profitul este cuvenit exclusiv acționarilor, iar asupra destinației acestuia nu se poate dispune decât prin hotărâre AGA, în condițiile respectării legislației privind drepturile acționarilor.
O soluție contrară ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate privată, impunându-se ca declanșarea procedurii prev. de art 139 din CCM să fie precedată de o hotărâre legală a adunării generale a acționarilor, deoarece administratorii societăților pe acțiuni nu pot dispune asupra profitului societății în lipsa unui mandat expres în acest sens.
Așa fiind, în lipsa unei hotărâri a adunării generale a acționarilor, nu se poate acorda eficiență art. 139 din Contractul colectiv de muncă și nici nu poate fi apreciată ca legală acordarea unora dintre salariați a cotei părți din profitul pe anul 2006, așa cum rezultă din copia statului de plată pe luna martie 2007 depusă la dosar de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.8-9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond este ilegală întrucât, deși se invocă schimbarea regimului juridic al societății angajatoare, ca motivare a neacordării cotei de participare la profit către angajați, în Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2006, la art.139, se prevede că prin negocierea dintre Patronat și Sindicate se vor stabili modalitatea de acordare și condițiile de diferențiere, dar nu se pune în discuție existența dreptului salariaților de a primi o cotă de participare la profitul anual și, mai mult, este negociabilă limitarea acestui drept, limitare care prin prisma dispozițiilor art.38 din Codul Muncii, ar fi lovită de nulitate.
Referitor la lipsa hotărârii AGA privind acordarea cotei de participare la profit, recurentul a arătat că, deși evident din vina angajatorului nu s-a negociat modalitatea de acordare, în fapt acest drept nu poate fi pus la îndoială și nici restrâns sau anulat, mai ales că ceilalți angajați au primit sub forma de primă în bani, respectiv 2500 lei, fiind omiși în mod discreționar de la acordarea cotei de participare la profit pe anul 2006 numai recurentul și alți câțiva colegi ai săi.
În ceea ce privește faptul că nu a fost respectat articolul 139 din Contractul Colectiv de Muncă, întrucât acesta nu cuprinde criteriile în baza cărora cuantumul cotei de participare la profit poate fi stabilit, recurentul a arătat că această motivare a instanței de fond este nesusținută legal, deoarece lipsa modalităților efective de acordare nu prevalează față de existența însăși a dreptului angajaților privind participarea la profit, astfel spus lipsa modalității procedurale nu poate să prevaleze înlăturând existența dreptului.
Precizează recurentul că motivarea instanței de fond este contrazisă de însăși faptul că, așa cum s-a arătat anterior, majoritatea colegilor săi au primit în anul 2006 cota de participare la profit în cuantum de 2500 lei, considerând că dacă ar fi primită ipoteza în care nu au fost stabilite sau negociate, între patronat și sindicate, modalități efective de acordare a acestui drept, însăși modalitatea aleasă de patronat în cazul marii majorități a angajaților, anume aceea de a plăti majorității salariaților un cuantum bănesc de 2500 lei, reprezintă o achiesare explicită la existența acestui drept, precum și o executare justă și anticipată însușită de ambele părți.
Arată recurentul și faptul că în temeiul art.145 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, salariul nu poate face obiectul unei renunțări sau limitări (salariul reprezentând în accepțiunea art.128 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate) atât salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri suplimentare, iar lipsa modalităților efective de acordare a cotei de participare la profit, nu prevalează, față de existența însăși a dreptului angajaților privind participarea la profit.
Susține recurentul că prin însăși plata cotei de participare la profit pe anul 2006, către majoritatea angajaților, patronatul a demonstrat faptul că înțelege să acorde acest drept prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă.
Legal citată, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304-312 Cod proced. civ. curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Art.139 din Contractul colectiv de muncă, stabilește că, atât cota de participare la profitul anual cât și modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere între salariații SA, se stabilesc prin negociere cu, prin urmare acordarea cotei de participare la profitul anual este condiționată, de negocierea modalităților concrete de acordare și a criteriilor de diferențiere între salariați, cu.
Tribunalul a reținut în mod corect că cererea este neîntemeiată având în vedere că procedura prevăzută de art. 139 din CCM nu a fost respectată, că în art. 139 nu sunt cuprinse criteriile în baza cărora cuantumul cotei să poată fi stabilit, dar și pentru faptul că a intervenit o schimbare a regimului juridic al SA, care din societate cu capital majoritar de stat a devenit societate cu capital majoritar privat și nu în ultimul rând au intervenit schimbări ale legislației aplicabile în această situație.
Dispozițiile OG nr. 64 /2001, care reglementează drepturile salariaților de a participa la profit în cazul societăților cu capital integral sau majoritar de stat și regiilor autonome care sunt de asemenea proprietate de stat, nu sunt aplicabile, pârâta SC SA fiind constituită ca societate pe acțiuni sub regimul instituit de Legea nr.31/1990 modificată, prin Legea nr.161/2003, prin care dreptul salariaților de a primi o cotă parte din profit a fost înlăturat, întrucât profitul este cuvenit exclusiv acționarilor, iar asupra destinației acestuia nu se poate dispune decât prin hotărâre AGA, în condițiile respectării legislației privind drepturile acționarilor.
Este așadar necesar ca declanșarea procedurii prev. de art 139 din CCM să fie precedată de o hotărâre legală a adunării generale a acționarilor, deoarece administratorii societăților pe acțiuni nu pot dispune asupra profitului societății în lipsa unui mandat expres în acest sens, acordarea unora dintre salariați a cotei părți din profitul pe anul 2006, invocată de recurent, nefiind de natură să constituie temei legal pentru admiterea acțiunii formulată de reclamant.
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate de recurent, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pe cale de consecință, va respinge și cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Cobia, sat, județ D, împotriva sentinței civile nr.1872 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1.
Respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex/23.02.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
G,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
