Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1272
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, și,toți cu domiciliul ales în P,-,. 151, C,. 8,. 36, jud. P, la Cabinet de avocat, împotriva sentinței civile nr.916 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata -pârâtă SC SA B, prin avocat, din cadrul Baroului P, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul,solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate reprezentând contravaloarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pe perioada 2005-2007 pentru reclamanții, și și pe perioada 2005-2006 pentru reclamantul.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit contractului individual de muncă, în afara salariului de bază pentru munca prestată, beneficiază și de toate drepturile acordate pe baza CCM la nivel de ramură, iar conform art.176 alin.1 și 2 din acest contract, salariații aveau dreptul și la acordarea unei suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi de care reclamanții nu au beneficiat pe perioada indicată.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că acesta este prescris în raport de art.283 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni, a lipsei calității procesuale active a reclamanților pe motiv că aceștia nu sunt creditori în raportul juridic dedus judecății, neexistând un drept al reclamanților pentru aprovizionare toamnă-iarnă pe perioada indicată, iar pe fond, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât venitul cerut a fost inclus în salariul de bază al fiecărui salariat, excepție de la aplicarea art.176 alin.1 și 2 CCM pe ramură.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză de specialitate, administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 916 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Prahova respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 283 alin. lit.e din Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, însă în ceea ce privește drepturile salariale, prin același articol la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani, aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii îl constituie pretențiile salariale indiferent de izvorul acestora, motiv pentru care a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active reclamanților, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată pe motiv că reclamanții sunt salariați ai societății pârâte, calitate în care pot formula acțiuni privind plata unor drepturi salariale, decurgând din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin dispozițiile art. 137 din CCM pe ramură se prevede ca prin contractele de muncă încheiate la nivel de agent economic unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
S-a mai reținut că din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de expert rezultă că prin CCM la nivel SC SA din 1997-art. 168 s-a prevăzut, cu ocazia unor evenimente anuale și în luna octombrie, pentru aprovizionare toamnă- iarnă, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, iar începând cu 01.06.1997 suplimentarea pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă urma a fi introdusă în salariul de bază pe un model de calcul, ce urma să facă obiectul unui act adițional la contract.
Potrivit aceluiași raport de expertiză, prin adresa nr. 3552/29.06.1999 se menționează că drepturile salariale urmează a fi reașezate începând cu 01.06.1999- și se consemnează debutul alinierii grilelor de salarizare ale SC SA cu cele ale SN SA B, acestea conținând și suplimentul salarial pentru aprovizionarea toamnă-iarnă inclus la nivelul SN SA în baza adresei IP 2412/1998- negociat de sindicatul reprezentativ și reprezentanții patronatului.
De asemenea, s-a arătat că raportul de expertiza concluzionează că prin operațiunea de reașezare a salariilor, salariații SC SA au beneficiat de toate majorările, indexările și toate drepturile salariale introduse în salariul de bază de la nivelul SN SA.
Împotriva sentinței primei instanțe, au formulat recurs reclamanții criticând-o ca nelegală, invocând disp.art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea întrucât prin CCM la Nivelul Energie Electrică,Petrol și gaze pe anii 2005-2007 se prevede expres, la art. 176 alin. 1 și 2, că salariații vor beneficia, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște,Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă- iarnă, de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar fiecare dintre adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, fiind obligatorie executarea acestui contract la nivel de societate.
Se mai susține că din raportul de expertiză efectuat în cauză nu rezultă că sumele solicitate de recurenți au fost introduse în salariul de bază, expertiza nereprezentând decât apărarea făcută de pârâtă, prin expertiză reiterându-se adresele depuse de pârâtă la dosar, în loc să se verifice în statele de plată dacă sumele respective au fost introduse în salariu.
Se mai învederează că în mod greșit instanța a reținut că din expertiză reiese că sumele solicitate de reclamanți au fost introduse în salariu, expertul nefăcând niciun calcul din care să reiasă această situație.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la Nivelul Energie Electrică, petrol și Gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Probatoriile administrate în cauză, corect interpretate de prima instanță, conduc la concluzia că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale recurenților- reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a dispus, la solicitarea reclamanților, efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate salarizare-normare.
În lucrarea efectuată, expertul - a răspuns pe larg și în mod argumentat obiectivelor fixate de instanță, conchizând, pe baza întregului material documentar avut la dispoziție, că pentru reclamanți, introducerea în salariul de bază a suplimentului pentru aprovizionare toamnă-iarnă s-a făcut la data de 01.06.1999, în baza IP nr.3552/1999, prin care s-au alineat și s-au egalizat grilele de salarizare ale SC cu cele ale SNP SA, acestea din urmă cuprinzând toate drepturile acordate salariaților, precum și indexările ce au avut loc până la data de 30.05.1999.Reclamanții nu au formulat obiecțiuni la prima instanță cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SN SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
Curtea mai reține că aceste adrese nu au vizat Societatea -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997 această societate nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Astfel, prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Societatea a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome, cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații SC, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Societății aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" ", iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această din urmă federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților din cauza de față.
La data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile angajaților conform adresei nr.3552/1999, prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
Prin urmare, la data de 1 iunie 1999 s-au egalizat grilele de salarizare ale SC cu cele ale SN SA, iar acestea din urmă cuprindeau toate drepturile acordate salariaților, precum și indexările care au avut loc până la 30.05.1999, așa cum a concluzionat și expertul - în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond.
În concluzie, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței indicat de recurenți în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în P,-,. 151, C,. 8,. 36, jud. P, la Cabinet de avocat, împotriva sentinței civile nr.916 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
-
/VS
2 ex./07.07.2009
f--Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
