Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2015/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2015
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 796 din data de 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, str. -,.13 D,.3,.17, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă Direcția de Asistență Socială a municipiului B, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen și că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că aceasta este asistent personal al persoanei cu handicap și nu funcționar public. Precizează că grila de salarizare a asistentului personal al persoanei cu handicap este asimilată cu cea a asistentului social debutant, cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Deliberând recursului civil de față, constată:
Reclamanta - a chemat în judecată Direcția de Asistență Socială a Municipiului B pentru a fi obligată la:
1.- plata sumei de 561 lei reprezentând diferență drepturi salariale cuvenite pentru perioada 14 iunie 2006-31 martie 2008 cu dobânda legală aferentă până la data achitării sumei datorate;
2.- plata celui de-al 13-lea salariu pentru perioada 14 iunie 2006-31 decembrie 2006 și respectiv anul 2007, în sumă de 705 lei;
3.- stabilirea salariului său lunar corespunzător activității și serviciilor persoanei căreia îi acordă îngrijire, supraveghere și ajutor permanent, drepturi salariale în cuantum de 3582 lei de care a fost nelegal privată.
În motivarea acțiunii a susținut reclamanta că între părți există pendinte contract individual de muncă, aceasta fiind încadrată ca asistent personal pentru perioada cu handicap grav pentru care i se cuvenea salariile de bază corespunzătoare și creșterile salariale ce trebuia să le primească pentru perioada 2006-2008 conform OUG nr. 3/2006, 10/2007 și 10/2008, drepturi care nu i-au fost plătite, precum și cel de-al 13-lea salariu, precizând că persoana asistată este mama sa în vârstă de 95 ani care are grave leziuni neurologice, primite și fizice, care necesită o permanentă îngrijire și supraveghere.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamantei i-au fost acordate toate drepturile salariale legal cuvenite, în condițiile în care grila de salarizare ce îi este aplicabilă este asimilată asistentului personal debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, iar cu privire la cel de-al 13-lea salariul solicitat, a arătat că acesta constituie un premiu și nu un spor, iar legea nu prevede acordarea lor.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 796 din 23 iulie 2008, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 345 lei reprezentând diferența neacordată dintre salariile nete corespunzător funcției de asistent social și respectiv asistent social debutant în care a fost greșit încadrată începând cu 1 ianuarie 2007, sumă calculată pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 martie 2008, ca și la plata celui de-al 13-lea salariu pentru perioada lucrată în anul 2006 începând din luna iunie 2006 și pentru anul 2007, fiind respins capătul de cerere pentru plata despăgubirilor în sumă de 216 lei calculate pentru perioada 14 iunie - 31 decembrie 2006, ca și a capătului de cerere privind plata drepturilor maxime pentru funcția de asistent social pentru perioada iunie 2006-31 martie 2008 în sumă totală dde 4143 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că reclamantei i-a fost acordat salariul la nivelul asistentului debutant în mod greșit și care era inferior celui cuvenit, diferența cifrându-se astfel la 345 lei.
Referitor la cel de-al 13-lea salariu s-a reținut că și acest drept i se cuvine reclamantei întrucât chiar dacă nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă în mod expres, este îndreptățită la plata acestuia deoarece acest contract se completează cu prevederile Codului muncii și ale legislației în materie, unde este prevăzut, inclusiv în contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând modificarea sentinței și respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința recurenta-pârâtă a susținut că reclamanta nu a fost încadrată ca asistent social debutant ci doar salarizarea a fost stabilită potrivit dispozițiilor legale în materie, iar cu privire la cel de-al 13-lea salariu reclamantei nu i se cuvine un asemenea drept salarial, deoarece nu este prevăzut de lege și calitatea de asistent personal nu se asimilează cu cea de asistent social pentru i se cuveni un asemenea drept.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, inclusiv art. 304 și 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a fost angajată la 14 iunie 2006 prin contract individual de muncă pe durată nedeterminată în calitate de asistent personal pentru persoană cu handicap grav, respectiv mama sa în vârstă de 93 ani, conform OG nr. 102/1999 cu modificările ulterioare, salarizarea sa având loc cu un salariu similar asistentului social debutant cu studii medii din unitățile bugetare, precizare făcută și în art. 37 din Legea nr. 448/6 decembrie 2006.
Deci, reclamanta nu a fost încadrată ca asistent social debutant, ci în calitate de asistent personal, numai cu privire la salariu limitându-se la cel primit de un asistent social debutant în raport de dispoziții legale exprese.
În aceste condiții în mod corect i-au fost stabilite și plătite reclamantei.
Cum, reclamanta nu a fost încadrată ca asistent social ci asistent personal, iar al 13-lea salariu este un premiu și nu un spor, iar contractul colectiv de muncă invocat se referă doar la personalul de asistență socială nu și asistenții personali, în mod corect pârâta a refuzat acordarea acestui drept salarial care se cuvine legal doar asistenților sociali, cele două ocupații fiind diferite sub aspect legal, inclusiv cu privire la consecințele acestei diferențieri.
Față de considerentele arătate, în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea care trebuia respinsă în totalitate, Curtea va admite recursul de față în baza art. 304 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința și va respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței, care de altfel nici nu au fost atacate cu recurs de către reclamantă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 796 din data de 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, str. -,.13 D,.3,.17, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința sus-menționată și pe fond respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./10.11.2008
f- Tribunalul Buzău
G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
