Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2139/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 921,-
DECIZIA NR. 2139
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Elena Simona
- - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,--14, sector 5, împotriva sentinței civile nr.67 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, G, (fosta ), intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită,
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, prin cererea de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, iar din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI au sosit relațiile solicitate de către instanță.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentului că alte cereri nu mai are de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, începând cu 1 ianuarie 2003, dreptul magistraților la primele de vacanță a fost abrogat prin art.50 din nr.OUG177/2002.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Reclamanții, C, G, (fostă ), și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție, pentru a fi obligați primii doi pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de vacanță pentru perioada 2005-2006, sume actualizate în raport de inflație.
În motivarea acțiunii s-a susținut că această obligație legală subzistă în sarcina celor doi pârâți față de prevederile art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 modificată prin OUG nr.83/2000, drept recunoscut și prin art.24 din Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006, neavând niciun fel de relevanță că anterior plata unor astfel de drepturi a fost suspendată temporar pentru anul 2005, prin art.7 din Legea bugetului asigurărilor sociale nr.512/2004, în același sens statuându-se și prin decizia în interesul Legii nr.XXII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar apoi în același sens a avut loc o reglementare expusă prin OUG nr.146/2007.
Pârâții au formulat întâmpinări conform art.115 Cod pr.civilă.
Ministerul Publica solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât dispoziția legală anterioară care reglementa primele de vacanță a fost abrogată începând cu anul 2003 prin OUG nr.177/2002, iar prin decizia în interesul legii mai sus-menționată s-au recunoscut astfel de drepturi numai pentru perioada 2001-2002, un astfel de drept fiind instituit abia prin OUG nr.27/2006 modificată prin Legea nr.45/2007.
De asemenea, nu se justifică actualizarea sumelor pretinse în raport de inflație, întrucât o astfel de cheltuială nu a fost înscrisă în bugetul de stat cu această destinație prinsă și limitată prin Legea finanțelor publice nr.500/2002, fiind astfel o obligație imposibilă în afara intervenției legiuitorului.
În întâmpinarea sa, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nu este angajator pentru reclamanți și nu poate fi ordonator principal de credite pentru alți astfel de ordonatori cum este și Ministerul Public, pentru a fi obligat la plata drepturilor solicitate.
Prin sentința civilă nr.67 din 18 noiembrie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, C, G, (fostă ), și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI să plătească reclamanților primele de vacanță pentru anii 2005-2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, că potrivit dispozițiilor legale, atât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cât și Ministerul Public sunt ordonatori principali de credite, iar în conformitate cu prevederile art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite și deci, în speță, acest minister nu poate fi parte și obligat la plata unor astfel de drepturi salariale către reclamanți în mod direct sau indirect.
Așa fiind, a admis excepția invocată și a respins acțiunea îndreptată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, prima instanță a apreciat acțiunea reclamanților ca întemeiată, față de prevederile art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, introduse prin OUG nr.83/2000, și având în vedere că s-a statuat de către instanța supremă, prin decizia în interesul legii nr.XXIII/2005 că dreptul la primele anuale de vacanță instituite pentru magistrați și personalul auxiliar subzistă ca atare. Confirmarea legislativă a fost reluată și prin OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că rezultă existența neîndoielnică a dreptului la prime de vacanță al reclamanților, atât anterior cât și după adoptarea Legii nr.45/2007, situație în care acțiunea acestora este pe deplin admisibilă pentru perioada în litigiu, fiind admisă în baza art.283 și urm. din Codul muncii și obligați primii doi pârâți la plata sumelor solicitate de reclamanți prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, că dispoziția legală care reglementa primele de vacanță a fost abrogată începând cu anul 2003 prin OUG nr.177/2002, iar prin decizia în interesul legii nr.XXIII/2005 s-au recunoscut astfel de drepturi numai pentru perioada 2001-2002.
De asemenea, nu se justifică actualizarea sumelor pretinse în raport de inflație, întrucât o astfel de cheltuială nu a fost înscrisă în bugetul de stat cu această destinație prinsă și limitată prin Legea finanțelor publice nr.500/2002, fiind astfel o obligație imposibilă în afara intervenției legiuitorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că dispoziția legală care reglementa primele de vacanță pentru magistrați și personalul auxiliar a fost abrogată prin art.50 din OUG nr.177/2002.
De asemenea, prin decizia în interesul legii nr.XXIII/2005, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au dispus:
În aplicarea dispozițiilor art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, stabilesc:
Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordănumai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată .
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, în cazul recursurilor în interesul legii dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, prima instanță a admis în mod greșit acțiunea reclamanților, reținând că dreptul la prime de vacanță al reclamanților subzistă și după anul 2002.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că, pe fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,--14, sector 5, împotriva sentinței civile nr.67 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, G, (fostă ), intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Elena Simona
- - - - - -
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.18 ex./24.11.2009
/
.fond nr- Curtea de APEL PLOIEȘTI
Jud.fond
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Elena Simona
