Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2260/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 2260

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu

JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1157 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimați reclamanți domiciliat în P,-, -.C,.31, domiciliată în P,-, domiciliat în P,-, Bl.10,.A,.4,.18, județul P, domiciliat în P,-, Bl.2..B,.23, județul P, domiciliată în P,-, Bl.6A,.A,.1,.5, județul P, - domiciliată în P,-, -.B,.2,.28, județul P și domiciliată în P,-, Bl.18,.A,.3, județul

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat - din baroul d e Avocați P, și intimații reclamanți, reprezentați de avocat din baroul d e Avocați

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Avocat - depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară și declară că alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat -, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, criticând sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică. Arată că prin actul adițional nr.1602/2003 se aduc modificări Contractului colectiv de muncă, potrivit cărora primele de Paști și de C se introduc în salariu.

Aceasta s-a făcut atât la sucursalele Regiei Autonome a, RA, cât și la societățile comerciale preluate prin protocol. Din adresa nr.1453/14.03.2003 emisă de SNP SA rezultă că în fondul de salarii sunt cuprinse toate drepturile salariale, inclusiv ajutoarele ocazionale.

În cărțile de muncă ale tuturor salariaților s-au făcut mențiunile referitoare la reașezarea salarială, astfel că din analiza cărților de muncă rezultă că în fiecare an au fost introduse aceste suplimentări salariale.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii privind obligarea pârâtei la plata primelor de Paști și C, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Depune la dosar și concluzii scrise.

Avocat arată că prima instanță a făcut o justă apreciere a probelor dosarului atunci când a admis acțiunea, sumele solicitate cu privire la prime de Paști și C nefiind incluse în salariu decât în anul 2003. In fiecare an s-a făcut o negociere salarială, ceea ce a dus la diferențele salariale din fiecare an.

Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Avocat -, având cuvântul în replică, arată că la verificarea cărților de muncă rezultă că în fiecare an s-a făcut o reașezare salarială, nu s-a demonstrat de intimați că s-a revenit la o grilă salarială.

Avocat, având cuvântul în replică, arată că la începutul fiecărui an se negociază salariile și nu se poate vorbi de o creștere salarială, mai ales că în fiecare an s-a încheiat un contract de muncă.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, au solicitat obligarea acesteia din urmă la plata a 5 salarii medii nete, reprezentând indemnizația minimă de concediere prevăzuta la art.50 alin.1 și 4 din CCM cu actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectivă a plății, plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim pe unitate, c/valoarea unei cote anuale de câte 4000 mc. gaze naturale pentru perioada lucrată, plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C din anul 2007 și acordarea sporului de vechime pentru drepturile salariale cuvenite și neacordate la timp.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că toate drepturile pe care le revendică sunt de natură salarială, fapt stabilit și de disp. art.128 din CCM, conform cu care salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri suplimentare potrivit contractului colectiv de muncă și art.55 din Codul fiscal, potrivit căruia sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui Contract individual de muncă.

Pârâta SC SA a formulat întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ. prin care a invocat excepția prescripției, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A mai arătat că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionare toamnă - iarnă nu se datorează conform alin.1 si 2 din art.176 din CCM pe ramura, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SC SA.

Cu privire la c/ valoarea unei cote de gaze naturale, acest ajutor material a fost compensat prin contractul de muncă pe anul 1997, iar în ceea ce privește indemnizația de concediere arată că nu există un temei juridic în baza căruia să fie obligată la plata acesteia, având în vedere și instituirea măsurilor din planul social care au condus la acordarea unor pachete financiare mai avantajoase pentru salariații disponibilizați comparativ cu cele prevăzute în art.50 din CCM.

Referitor la excepția prescripției arată că termenul de prescripție este cel prevăzut de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii - 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pe considerentul că drepturile invocate de către reclamanți nu sunt drepturi de natură salarială și nici nu pot fi asimilate acestora, termenul de prescripție de 3 ani fiind aplicat doar în cazul în care se urmărește realizarea unor drepturi salariale prevăzute de contractul individual de muncă nu și în cazul drepturilor salariale prevăzute de contractele colective de muncă la nivel național de ramura sau de unitate.

Prin sentința civilă nr.1157 pronunțată la data de 2 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a obligat pârâta să plătească reclamantului prima de C 2007 conform art.168 din CCM la nivel de societate, calculat la nivelul unui salariu mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, suma ce se va calcula și actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.

Au fost respinse capetele acțiunii formulate de privind obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediere, cota de gaze naturale și aprovizionare toamnă - iarnă ca neîntemeiate.

A fost respinsă acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, respectiv, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, în totalitate, ca neîntemeiată.

A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată pentru reclamantul, ca nedovedit.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă, prima instanță a reținut că acțiunea vizează acordarea unor drepturi salariale care se prescriu într-un termen de 3 ani conform Decretului nr.167/1958 și art.283 lit.c din Codul muncii, a fost introdusă la Tribunalul Prahova la data de 06.10.2008 și vizează drepturi salariale pe anul 2007.

Susținerile pârâtei că aceste drepturi cuprinse în CCM se prescriu într-un termen de 6 luni conform art.283 lit.e din Codul muncii nu por fi reținute, având în vedere că dispozițiile din Codul muncii și alte legi nu pot cuprinde clauze mai defavorabile salariaților și se aplică legea mai favorabilă. De asemenea, în CCM la nivel de societate și la nivel național se prevede că drepturile salariale și despăgubirile ce trebuie acordate salariaților se prescriu într-un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata a 5 salarii medii nete reprezentând indemnizația de concediere, tribunalul a avut în vedere faptul că în contractul colectiv de muncă nu s-a prevăzut acordarea indemnizației de concediere, atât planul social cât și amendamentul din data de 13.09.2006 reprezentând în realitate acte de modificare ale contractului colectiv de muncă și nu acte individuale distincte de acesta. Prin instituirea masurilor din planul social au fost acordate pentru salariații disponibilizați anumite drepturi salariale mai avantajoase față de cele prevăzute în art. 50 din CCM.

In ce privește cererea privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă - iarnă, tribunalul a constatat că potrivit actelor existente la dosar (carnetelor de munca) reclamanții sunt salariații pârâtei SC SA-Sucursala, însă în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă în perioada sus-menționată.

Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.

De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.

Din analiza probelor administrate rezultă că reclamanții sunt salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă.

Cât timp din probele administrate nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu CCM-uri la niveluri inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri, pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea masuri este neîntemeiată.

Referitor la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata primei de C pe anul 2007, tribunalul a apreciat-o întemeiată și a admis-o potrivit art.168 din CCM la nivel de societate calculat la nivelul unui salariu mediu brut pe societate din luna anterioară celei care trebuia achitat dreptul, suma ce se va calcula și actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței pana la data plății efective cu ocazia executării silite.

Referitor la cererea privind c/valoarea cotei de 4000 mc. gaze naturale tribunalul a respins-o, având în vedere că potrivit art.187 din CCM s-a prevăzut că salariații vor primi anual un ajutor material egal cu c/valoarea unei cote de gaze naturale, dar cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare. La nivelul societății pârâte, s-a prevăzut potrivit art.176 din CCM la nivel de unitate ca ajutorul material reprezentând c/valoare unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de munca pe anul 1997.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SA B, cu motivarea că în mod greșit a fost obligată la plata primei de C pe anul 2007, având în vedere că acest drept a fost inclus în salariul de bază al fiecărui reclamant din anul 2003.

Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, precum și de dispozițiile art.304 cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță în mod corect a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că suplimentările salariale reprezentând prime de C ar fi fost efectiv plătite.

Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că, începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de includerea lor în salariu, ci de efectivitatea plății acestor drepturi.

Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt necontrazis de recurentă cu înscrisurile depuse la dosar.

În aceste condiții se constată că susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că, potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, așa cum a susținut.

Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate și, drept consecință, nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantul fiind legal și temeinic stabilită de instanța fondului.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate, nefiind justificate, astfel că recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare, conform disp. art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1157 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimați reclamanți, domiciliat în P,-, -.C,.31, domiciliată în P,-, domiciliat în P,-, Bl.10,.A,.4,.18, județul P, domiciliat în P,-, Bl.2..B,.23, județul P, domiciliată în P,-, Bl.6A,.A,.1,.5, județul P, -, domiciliată în P,-, -.B,.2,.28, județul P, și, domiciliată în P,-, Bl.18,.A,.3, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta

- - - - - -

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Th./Red.-CL/AV

2 ex./08.12.2009

f- Trib.

Președinte:Cristina Mihaela Moiceanu
Judecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2260/2009. Curtea de Apel Ploiesti