Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2351/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2351
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1669 din data de 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133, județul D, și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ambii reprezentați de consilier juridic, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, reprezentat de consilier juridic, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursurile sunt motivate, au fost declarate în termen și că recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă.
De asemenea, se învederează că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, depune la dosar delegațiile de reprezentare juridică, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, cu o singură mențiune, constând în faptul că instanța de fond nu a făcut referire la înscrisul depus la dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, respectiv adresa nr. 2531 din data de 10 iunie 2009 emisă de Departamentul Economico - Financiar și Administrativ, Serviciul audit Public Intern din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a aprobat modalitatea de plată a primelor de vacanță și a indemnizației aferente concediului de odihnă, respectiv care este motivul pentru care a înlăturat această probă.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, solicitând obligarea pârâților la plata indemnizației de concediu și primă de concediu aferente anului 2009, calculate cu indicele de inflație și dobânda legală până la data executării.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 28.04.2009 a fost eliberată din funcție prin pensionare, iar în perioada 09.02.2009 - 31.03.2009 s-a aflat în concediu de odihnă într-un număr de 27 de zile, iar în luna aprilie 2009 i-a fost reținută suma brută de 8360 lei, reprezentând indemnizație de concediu încasată în timpul efectuării acestuia. Recalcularea a fost motivată de faptul că indemnizația de concediu s-ar acorda proporțional cu perioada efectiv lucrată din anul calendaristic în curs, fără a se indica dispoziția legală, astfel că au fost încălcate prevederile art.6 și 13 din Hotărârea CSM nr. 325/2005 modificată și completată și art. 24-1 din nr.OUG26/2006.
În drept, dispozițiile art. 6 și 13 din Hotărârea CSM nr.325/2005 modificată și completată și nr.OUG 27/2006.
A fost atașată cererii adresa nr. 3402/11.06.2009.
Prin întâmpinarea formulată, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a solicitat respingerea acțiunii, întrucât, potrivit art. 6 din Legea nr. 325/2005, indemnizația de concediu se stabilește în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a indemnizației brute lunare, precum și a majorării indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte sporuri, iar potrivit art. 145 din Legea nr. 53/2003, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. A mai arătat că indemnizația de concediu este aferentă perioadei lucrate, respectiv numărului zilelor efectiv lucrate, iar prima de concediu este egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu.
Potrivit art. 13 din HG nr. 325/2005 magistrații sunt obligați să restituie partea de indemnizație de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate în cazuri strict determinate, iar în speță pensionarea este pregătită și așteptată de către magistrat, timp de mai multe luni și, prin urmare, indemnizația de concediu nu este acordată într-un alt cuantum decât cel prevăzut de lege.
Prin întâmpinarea formulată, de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat respingerea acțiunii, arătând că acesta este și punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în sensul că dreptul la concediul de odihnă este stabilit proporțional cu perioada lucrată.
S-a mai atașat la dosar adresa 3402 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, prin care se menționează că punctul de vedere al consilierului juridic al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI este în sensul că cererea reclamantei este întemeiată, atașându-se în acest sens și adresa nr. 3408/09.06.2009.
Prin sentința civilă nr. 1669 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligând pârâtele să plătească reclamantei în totalitate contravaloarea primei concediu de odihnă și concediul de odihnă aferente anului 2009, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței sumei până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta, în perioada 09.02.2009 - 31.03.2009, s-a aflat în concediu de odihnă, iar la data de 28.04.2009 a fost pensionată, în luna aprilie 2009 fiindu-i reținută suma de 8360 lei, reprezentând indemnizația de concediu încasată în timpul efectuării concediului de odihnă, motivat de faptul că această indemnizație se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, adică pentru perioada 01.01.2009 -28.04.2009.
Instanța de fond a apreciat că în mod greșit pârâtele au procedat în acest fel, neținând cont de prevederile art. 13 din Hotărârea CSM nr. 325/2005 modificată și completată, potrivit cărora "Judecătorii și procurorii sunt obligați să restituie instituției partea din indemnizația de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care li s-a acordat acel concediu, în situația în care au fost eliberați din funcție pentru următoarele motive:
a) demisie;
b) incapacitate profesională;
c) sancționare disciplinară;
d) condamnare definitivă;
e) neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute la art. 13 alin. 2 lit. a, c și e din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor cu modificările și completările ulterioare;
f) încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. 14 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Față de aceste prevederi, instanța de fond a reținut că pentru pensionare nu este prevăzută restituirea indemnizației de concediu, astfel că în mod greșit i-a fost reținută reclamantei contravaloarea indemnizației concediului de odihnă și a primei de concediu, neavând nici un temei legal pentru reținerea acestor sume. Motivul invocat de pârâtă, că reclamanta știa și își pregătea pensionarea, nu are niciun argument legal și nici juridic, fiind o simplă supoziție care încalcă Hotărârea CSM nr. 325/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit s-a dispus plata drepturilor bănești pretinse de reclamantă, față de dispozițiile art. 6 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005 și de Decizia în interesul legii nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a interpretat art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa arătat, în esență, în motivarea recursului său, că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, că în perioada 23.02.2009 - 28.02.2009 aceasta a fost în concediu medical, concediul de odihnă fiind suspendat, iar, pe de altă parte, față de disp. art. 241din nr.OUG 27/2006 și de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că potrivit disp. rt. 241din nr.OUG 27/2006la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel mult 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură dată.
De asemenea, potrivit rt. 6 alin. 4 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005 modificată și completată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 422/2007 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005La plecarea în concediu de odihnă judecătorii și procurorii au dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu prevăzută la alin. 1, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură dată.
Faptul că reclamanta a fost în concediu medical în perioada 23.02.2009 - 28.02.2009 nu presupune că dreptul acesteia la indemnizația de concediu de odihnă nu mai există, având în vedere disp. rt. 10 alin. 1 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005, potrivit cărora În cazul în care concediul de odihnă început la o anumită dată este întrerupt, indemnizația nu se restituie.
Totodată, art. 13 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005 stabilește că udecătorii și procurorii sunt obligați s restituie instituției indemnizația de concediu numai în anumite situații, reclamanta neîncadrându-se în niciuna dintre situațiile prevăzute de acest text de lege, citat mai sus.
Față de aceste considerente, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamantei, Decizia în interesul legii nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a interpretat art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, neavând nicio relevanță în cauză, cu atât mai mult cu cât această lege a fost abrogată în totalitate prin nr.OG 8/2007.
Prin urmare, în baza art. 304, art. 3041și art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, Bulevardul, nr.14, sector 5, și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1669 din data de 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.133 A, județul D, și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Fiind în concediu fără plată,
semnează președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 6 ex./15.12.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
