Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2350/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2350
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în B, Cartier -, - 21,.16, județul B, domiciliat în B, str. -, - 1,. 14, județul B, domiciliată în B, str. -, -3,. 16, județul B, domiciliată în B, str. -,. 16 H,. 12, județul B, domiciliată în B, str. -,. 11 E,. 14, județul B, domiciliată în B, str. - -, - 5,. A,. 17, județul B, domiciliat în B, str. -, - 3,. 5, județul B, și, ambii domiciliați în B, str. -, - 7,. 38, județul B, domiciliată în B, str. -, - 1,. 6, județul B, domiciliat în B, str. -, - 1,. 42, județul B, împotriva sentinței civile nr.794 din data de 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR. 11 B, cu sediul în B,-, județul B, CONSILIUL LOCAL B și MUNICIPIUL B - prin primar, ambii cu sediul în B,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți -, și intimații-pârâți Școala cu clasele I - VIII nr. 11 B, Consiliul Local B și Municipiul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurenții-reclamanți au solicita judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod pr. civilă.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții -, și au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII Nr. 11 B și Consiliul Local B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate unitățile pârâte la plata primelor de vacanță restante pentru perioada 2001-2009, actualizate cu rata inflației la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt cadre didactice la Școala cu clasele I-VIII Nr. 11 B așa cum rezultă din adeverințele eliberate de această unitate și atașate cererii.
În conformitate cu art. 48 alin. 1 și art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prin art. 37 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură învățământ se reglementează dreptul personalul din învățământ la o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Se învederează că prevederea privind prima de vacanță este menționată expres în Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură învățământ înregistrat sub nr. 5521/2004 și în cel înregistrat sub nr. 596/2007, clauzele acestora producând efecte pentru toți salariații.
Mai arată că OUG nr.146/2007 a aprobat, conform prevederilor art.1 alin.1, plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 și conform alin.2 al aceluiași articol, din categoria personalului căruia îi sunt aplicabile aceste dispoziții fac parte și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Întrucât până în prezent nu au fost plătite drepturile reprezentând prima de vacanță, reclamanții au apreciat că sunt discriminați în raport cu alte categorii de salariați bugetari dar și față de proprii colegi, cărora le-au fost acordate aceste sume în baza sentinței civile nr. 1063/2008 a Tribunalului Buzău.
S-a apreciat că, în virtutea principiului dreptului la egalitate de șanse și tratament, consacrat prin art.39 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, nu există nici un motiv de fapt sau de drept care să limiteze dreptul reclamanților de a beneficia de prime de vacanță pe anii 2001-2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr.146/2007, art. 6, 49 și art. 50 din Legea 128/1997, art. 1082-1084 Cod civil.
S-au depus la dosar adeverințe emise de Școala cu clasele I-VIII Nr. 11 B și, în fotocopie, actele de identitate ale reclamanților, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, sentința civilă nr. 1063 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, decizia nr. 2446/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, sentința civilă nr. 525/18.04.2008 a Tribunalului Giurgiu.
Pârâta Școala cu clasele I-VIII Nr. 11 Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii întrucât potrivit legilor speciale aplicabile personalului didactic primele de vacanță sunt prevăzute a fi acordate doar din venituri proprii iar unitatea pârâtă nu are nicio sursă de obținere a unor asemenea venituri.
Reclamanții au formulat concluzii scrise la data de 04.09.2009, atașând acestora și adeverința nr. 2081/2009 emisă de unitatea școlară pârâtă.
Prin sentința civilă nr.794 din 5 octombrie 2009 Tribunalul Buzăua respins acțiunea promovată de reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâtele Școala cu clasele I-VIII nr.11, Consiliul Local B, Municipiul B - prin primar.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt cadre didactice la Școala cu clasele I-VIII Nr. 11 B, așa cum rezultă din adeverințele de la filele 6-16 dosar.
Ceea ce se solicită prin petitul prezentei cereri este acordarea primelor de vacanță aferente anilor 2001-2009 pe temeiul art. 50 din Legea 128/1997 și prevederilor OUG 146/2007.
Instanța constată că art. 50 al. 12 din Legea 128/1997, privind Statutul personalului didactic, stabilește că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ stipulează în mod expres că personalul din învățământ beneficiază de următoarele drepturi: o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, primă de vacanță care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Totodată, prin art. 3 al.2 din Contractul colectiv de muncă se prevede că aceste contracte se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice. Însă prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Legea 128/1997 nu prevede expres acordarea primelor de concediu de odihnă, singura reglementare fiind Contractul colectiv de muncă la nivel național și la nivel de ramură de învățământ și din analiza textelor din ambele acte normative, citate mai sus, instanța reține că respectivele drepturi trebuie să fie prevăzute atât de lege cât și de contractul colectiv de muncă, nu numai de Contractul colectiv de muncă.
Nu în ultimul rând, art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă prevede posibilitatea acordării primei de vacanță pentru personalul din învățământ care lucrează în unități școlare ce obțin fonduri din venituri proprii. Aceste unități școlare, însă sunt cele de cercetare care obțin venituri proprii, lucru care nu se întâmplă în cazul pârâților din prezenta cauză.
În altă ordine de idei, faptul că alte unități bugetare beneficiază de prima de vacanță nu are nici o relevanță în cazul de față, având în vedere că pentru salariații acelor unități dreptul respectiv, la prima de vacanță, era prevăzut prin legile lor speciale.
În acest fel pentru fiecare unitate bugetară, pe ramuri de activitate, legea specială coroborată cu prevederile codului muncii stipulau acordarea primei de vacanță. De multe ori motivul neacordării ei a fost lipsa fondurilor necesare ori faptul că prin acte normative succesive (legea bugetului de stat) s-a luat măsura suspendării plății acestui drept. Însă dreptul exista, era născut și actual, fiind reglementat în lege.
În cazul de față însă legea specială (nr. 128/1997) nu prevede expres acordarea acestui drept, singura reglementare fiind aceea din Contractul colectiv de muncă la nivel național și la nivel de ramură învățământ, ceea ce contravine dispozițiilor art. 50 al. 12 din Legea 128/1997 care stabilește ca dreptul să fie prevăzut cumulativ, atât prin lege cât și prin contractul colectiv.
Referitor la aplicabilitatea OUG 146/2007, se constată că prin art. 1 alin. 1 și 2 se prevede că respectiva ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, intrând în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acesteia: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Prin art. 2 alin. 1 din același act normativ se stabilește modalitatea de plată a respectivelor drepturi, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează: în luna martie - pentru anii 2001 și 2002; în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004; în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale legii speciale aplicabile în domeniul învățământului, adică Legea 128/1997, se observă că legea specială din acest domeniu nu prevede acordarea primei de concediu de odihnă, astfel încât nu se poate extinde aplicarea OUG 146/2007 personalului din învățământ.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată acțiunea pendinte judecății, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că tribunalul a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale deoarece eronat s-a reținut în considerentele acesteia inexistența unei clauze contractuale care să prevadă dreptul la prima de concediu, în condițiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2004-2007 și 2007-2008 stabilesc acest drept în art.37 lit.g, iar potrivit dispozițiilor Legii nr.130/1996 contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
O altă critică vizează greșita interpretare dată de tribunal dispozițiilor Legii nr.128/1997 în sensul că acestea nu conțin prevederi referitoare la dreptul la prima de concediu, căci în realitate art.50(12) din acest act normativ stabilește că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În plus, recurenții au mai arătat că potrivit art.XIII din OUG 32/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea.
În aceste împrejurări lipsa fondurilor sau faptul de a nu fi fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata dreptului la prima de concediu astfel cum acesta este reglementat de art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2004-2007 și cel pentru anul 2007-2008, pârâții având obligația stabilită de art.287 din Codul Muncii că nu au realizat venituri proprii care să permită plata primelor de concediu.
Invocând cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041cod pr.civ, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost promovată, ținând seama și de discriminarea existentă în raport cu alte categorii de salariați bugetari care beneficiază de prima de vacanță tot în temeiul unor contracte colective de muncă iar nu al unor acte normative.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul exercitat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate printr-o lege specială, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic care la art.50 (12), nu prevede dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată ci stabilește posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Recurentul-reclamant a susținut că personalul din învățământul preuniversitar beneficiază de prima de vacanță în temeiul art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 și cel pentru anul 2007-2008 (denumit în continuare ).
În termeni contractuali, clauza invocată stabilește ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Curtea reține că interpretând și aplicând corect aceste prevederi contractuale, tribunalul a stabilit că dreptul generic la prima de vacanță este condiționat de existența veniturilor proprii ale unităților școlare și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, " în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor- precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete " așa cum expres se prevede în art.39 din același.
Rezultă deci că art. 37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 - aplicabil în continuare ca efect al prelungirii operante în virtutea art.9, nu creează în patrimoniul salariaților aparținând personalului didactic din învățământ un drept la prima de vacanță ci doar o vocație la acest drept.
Curtea reține că această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea primei de vacanță fiindcă existența dreptului este într-adevăr dublu condiționată, așa cum în mod corect a stabilit prima instanță, de cerințele înscrise de părțile contractante în art.39 sus-citat și asupra incidenței căruia recurentul-reclamant nu a făcut nicio referire.
Astfel se explică și dispozițiile art.48(2) din Legea nr.128/1997, potrivit cărora drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază prin contractele colective de muncă- potrivit legii.
În Legea nr.128/1997 nu există limite minime și maxime pentru dreptul la prima de vacanță ce face obiectul litigiului de față, iar interpretarea "prin analogie" propusă de recurentul-reclamant asupra cuantumului primei, care nefiind determinat sau determinabil, ar putea fi egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu nu se justifică.
Pe de o parte, condiția necesară și obligatorie a încheierii unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, vizează tocmai modalitățile de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ precum și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității.
Pe de altă parte, alături de stabilirea acestor criterii obligatorii pentru a determina conținutul dreptului subiectiv material al fiecărui salariat la o astfel de suplimentare salarială, se impune cercetarea celei de a doua condiții, a existenței veniturilor proprii de care depinde plata efectivă a primei de vacanță.
Este mai presus de orice îndoială că o interpretare contrară a celor două clauze contractuale analizate ar conduce, exemplificativ, la imposibilitatea obiectivă de a stabili și diferenția cuantumul dreptului la prima de vacanță între un salariat profesor și un altul, angajat ca îngrijitor or educator, în lipsa negocierii criteriilor de acordare și a cuantumului sau limitelor minime și maxime ale acestui drept.
Acesta este motivul pentru care interpretarea corectă a dispozițiilor Legii 128/1997 coroborate cu cele două clauzele contractuale din conduce la concluzia inexistenței unui drept material subiectiv în favoarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, art.48(2) și art. 50(12)din Legea nr.128/1997, precum și 37 alin.1 lit.g și art.39 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004, respectiv 2007-2008, stabilind numai vocația la un atare drept, pentru considerentele expuse în cele ce preced.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul, conform art.312 alin.1 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică sub toate aspectele sentința civilă pronunțată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, domiciliat în B, Cartier -, - 21,.16, județul B, domiciliat în B, str. -, - 1,. 14, județul B, domiciliată în B, str. -, -3,. 16, județul B, domiciliată în B, str. -,. 16 H,. 12, județul B, domiciliată în B, str. -,. 11 E,. 14, județul B, domiciliată în B, str. - -, - 5,. A,. 17, județul B, domiciliat în B, str. -, - 3,. 5, județul B, și, ambii domiciliați în B, str. -, - 7,. 38, județul B, domiciliată în B, str. -, - 1,. 6, județul B, domiciliat în B, str. -, - 1,. 42, județul B, împotriva sentinței civile nr.794 din data de 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR. 11 B, cu sediul în B,-, județul B, CONSILIUL LOCAL B și MUNICIPIUL B - prin primar, ambii cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Fiind în prezenta
se semnează de
Președintele Instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Tehnored. 16 ex./21.12.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond I
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
