Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA nr.24
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
Asistenți judiciari -
- escu
Grefier -
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții, G, A, ( ), cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova,- A, județul P și intervenienta -, domiciliată în P, str.- -,.34 R 1,.8, județ P, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA cu sediile în P,- A, jud.P, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI reprezentat de consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiune scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că moștenitorii reclamantului defunct au depus la doar, în copie, acte de stare civilă cu care își dovedesc calitatea de moștenitori. De asemenea, se învederează că urmează să se pună în discuție încuviințarea în principiu a cererii de intervenție formulată de numita -.
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de -.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu se opune admisibilității în principiu a cererii de intervenție formulată de -.
În continuare, având cuvântul, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 mai 2005 - 24 iulie 2005. Pe fond solicită respingerea acțiunii. Depune la dosar practică judiciară reprezentată de sentința civilă nr.111/2008 pronunțată de această instanță.
Curtea
Deliberând asupra acțiunii civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe reclamanții, G, (), au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica si a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate prin adaos, in raport cu evoluția preturilor de consum, in condițiile stabilite de lege, pentru determinarea si corecția valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica, pentru perioada 01.05.2005 - 31.12.2007, în raport cu perioada efectiv lucrată și anume:
- pentru perioada 1.05. 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referința sectoriala de 264,7 lei conform OG9/2005
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referința
sectoriala de 312,3 lei, conform OG3/2006
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de
referința sectoriala de 331 lei, conform OG3/2006
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de
referința sectoriala de 358 lei, conform OG10/2007
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de
referința sectoriala de 365 lei conform OG 10/2007,
- pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 la valoarea de referință sectorială de 405 lei conform OG. Nr.10/2007in raport cu valoarea de referința sectoriala pentru care au fost calculate salariile in perioadele de mai sus.
Solicită, de asemenea, ca sumele sa fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, in intervalul pentru care au formulat prezenta acțiune, au avut si au calitatea de salariați in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Prahova, îndeplinind funcții de magistrați, grefieri, personal auxiliar de specialitate și conex de specialitate, funcții în baza cărora au dreptul la încasarea diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare corectați periodic, ținându-se seama de actele normative sus-menționate, deoarece personalul din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor îndeplinește o funcție de demnitate publică având aceleași drepturi ca și persoanele care îndeplinesc funcții de demnitate publică din cadrul puterii legislative și executive.
Potrivit art. 1 din Legea nr.50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat. de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar".
De asemenea, OUG 123/2003, OG 9/2005, OG 3/2006 și OG 10/2007 au prevăzut pentru persoanele care îndeplinesc funții de demnitate publică creșteri ale valorii de referință sectorială.
Reclamanții nu au beneficiat în schimb începând cu data de 01.05.2005 de majorarea valorii de referință sectorială conform actelor normative menționate.
Consideră aceștia că există o discriminare între ei și persoanele care îndeplinesc funcții de demnitate publică alcătuind puterile legislative, executive și care beneficiază de aceste majorări ale valorii de referință sectorială. Mai mult în condițiile în care desfășoară activități specifice unor funții de demnitate publică ca și celelalte persoane menționate este normal și firesc să aibă dreptul la o plată egală pentru munca egală pe care o desfășoară ca și ceilalți salariați care îndeplinesc funcții de demnitate publică.
Învederează reclamanții că nu există nici o justificare care să se întemeieze pe vreun scop legitim pentru a majora valoarea de referință sectorială în favoarea salariaților care îndeplinesc anumite funcții de demnitate publică și nemajorarea valorii sectoriale a celorlalți salariați ce îndeplinesc aceleași funcții, de demnitate publică. Actele normative menționate nu prevăd nici o justificare în acest sens și nici un scop anume care să justifice măsura majorării valorii sectorial numai în favoarea anumitor categorii profesionale.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, înregistrată la data de 25.07.2008, intervenienta - a solicitat obligarea pârâților la plata acelorași drepturi salariale menționate în acțiunea principală, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 menționând faptul că până la data de 01.01.2006 a îndeplinit funcția de prim grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât nu se află în raporturi procesuale cu părțile în cauză ci răspunde dosar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Parchetul de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.05.2005 - 24.07.2005 și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru restul perioadei.
În motivarea întâmpinării formulate pârâtul a arătat că potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la nașterea sa, iar pentru drepturile solicitate de reclamanți in perioada anterioară anului 2005, s-a împlinit acest termen.
Pe fond arată că prin Decizia nr. 818/16.07.2008 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 1, 2 alin. 3, 27 alin. 1 din OUG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii. Așadar, sistemul de salarizare pentru sistemul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
Mai mult acordarea unor majorări salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare așa cum aceasta este definită de lege. Mai mult Curtea Constituțională a stabilit constat în jurisprudența sa că prin lege prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate.
De asemenea, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca în cazul în care acțiunea principală va fi admisă să se dispună obligarea celui chemat în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pentru anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
A precizat că în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 chematul în garanție coordonează activitățile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa depus la rândul său întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca prescrisă a acțiunii pentru perioada 01.05.2005 - 24.07.2005 și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii pentru restul perioadei.
În motivarea întâmpinării au fost invocate, în esență, aceleași motive ca și cele menționate în întâmpinarea formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea urmează a se pronunța întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art.137 pr.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a MEF, urmează să o admită.
Astfel, se reține că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii,reclamanții învestind instanța cu soluționarea unui conflict de muncă,așa cum este definit de art.248 Codul Muncii, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamanți, care nu îi sunt salariați, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Prin urmare, nu există identitate între persoana Ministerului Economiei și Finanțelor și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
De asemenea, potrivit art.60 Cod pr.civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Or, în speță este vorba de un conflict de muncă, situație în care, ținând cont de natura raporturilor existente între cele două instituții publice - MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Ministerul Economiei și Finanțelor - este exclusă posibilitatea formulării unei cereri de chemare în garanție, întemeiată pe disp.art. 60 Cod pr.civilă, astfel încât cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor nu poate fi primită într-un proces ca cel de față.
În consecință, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și va respinge acțiunea față de acesta și cererea de chemare în garanție a acestuia, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii invocată de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă C de APEL PLOIEȘTI, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru perioada 1.05.2005 - 24.07.2005 având în vedere că, în raport de data introducerii acțiunii, 24.07.2008, termenul de 3 ani prevăzut de disp. art. 3 din Decretul 167/1958 s-a împlinit la data de 24.07.2005. Așa fiind, urmează să admită această excepție și să constate acțiunea ca fiind prescrisă pentru perioada menționată.
Pe fondul cauzei urmează să constate acțiunea reclamanților ca nefiind întemeiată având în vedere că, în temeiul art. 2 din OUG 177/2002, indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese, însă prin Legea nr. 347/10.07.2003 care probat OUG 177/2002, articolul 2 fost modificat în sensul că aceste indemnizații sunt stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute în anexa 1 la această ordonanță de urgență.
Potrivit art. 3 din ordonanța sus menționată, indemnizația de încadrare brută se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Prin art. 50 din OUG nr. 177/2002, au fost abrogate dispozițiile art.11și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, conform Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare. De asemenea, prin OUG nr. 27/2006 a fost abrogată OUG nr. 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea 56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art.56 din Legea nr. 317/2004, precum si orice alte dispoziții contrare.
Începând cu 1 ianuarie 2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese si numite în cadrul autorităților legislativă și executivă beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG 24/2000.
Or, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Astfel, prin acest act normativ, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, personalului asimilat acestora, potrivit legii, judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, magistraților asistenți, și asistenților judiciari au fost majorate, după cum se cunoaște cu un procent de 40% fată de cele prevăzute în OUG nr.177/2002, prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță. în raport de funcția deținută, si prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă si primă de concediu.
Legea nr. 303/2004 nu conține nici o dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă iar, pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr. 154/1998, OUG nr. 177/2002 și din alte acte normative care se refereau la acest aspect au fost abrogate expres după cum am arătat mai sus. Or, dacă Legea nr.303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ special la care le-am referit anterior, pretențiile intervenienților de a fi salarizați conform unor acte normative care nu li se adresează sunt, în mod vădit, neîntemeiate.
Totodată, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și a celuilalt personal prevăzut de acestea, în sens contrar celor susținute de intervenienți, au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr. J/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
De asemenea, rin p. decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art. 2 alin.3 și ale art. 27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Așa fiind, având în vedere dispozițiile legale sus menționate, va respinge ca neîntemeiată acțiunea față de restul pârâților pentru perioada 25.07.2005- 31.12.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, (), și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioada 01.05.2005 - 24.07.2005.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, prin moștenitori,. în P,-, jud. P și, domiciliat în B,-,. A,.17, sector. 1, G, A, ( ), cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova,- A, județul P și intervenienta -, domiciliată în P, str.- -,.34 R 1,.8, județ P, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA cu sediile în P,- A, jud.P, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5. ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
- - - - - -
Asistenți judeciari,
escu
Grefier,
Red..
31 ex./30.01.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
