Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(464/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2523/
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 6660 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10073/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, reprezentată prin administrator judiciar Insolvency Specialists, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 15.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6660/29.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, și alții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C din perioada 2004-2007 și neachitate, plus daune materiale pentru neexecutarea la termen a acestei obligații.
Spre a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că:
- prin art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat;
- această prevedere a fost menținută și prin clauzele CCM aplicabil în perioada 2004-2006;
- rezultă că în anul 2003, în salariul de bază al reclamantei au fost incluse sumele reprezentând drepturi salariale de Paști și de C;
- acesta, fiind un drept câștigat, a fost menținut și pe parcursul anilor următori, fapt ce se deduce din conținutul datelor ce reies din adresele de la filele 7-8 dosar, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004-2005 înregistrat creșteri în raport cu salariul primit de reclamantă în anul 2003;
- ulterior anului 2003, negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă, în care erau incluse și suplimentările de Paști și de C;
- Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale CCM, a interpretat clauza conținută de art. 168 în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamantă;
- se constată că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație în care nu se poate susține de către reclamantă că i-au fost excluse din drepturile salariale brute de care trebuia să beneficieze în perioada 2004-2006, suplimentările de Paști și de C solicitate prin acțiune;
- în concluzie, se constată că reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor Contractului Colectiv de Muncă aplicabil pe perioada dedusă judecății interpretate de Comisia Paritară;
- având în vedere și prevederile art. 983.civ. acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Reclamanții au declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a respins acțiunea cu motivarea că drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat;
- această motivare nu poate fi reținută;
- din conținutul disp. art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate rezultă că drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anii de până în 2003;
- adresa Comisiei Paritare din data de 18.06.2007 nu poate fi luată în considerare, deoarece acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei prevăzută de art. 168 alin. 1 și 2 din CCM, ceea ce nu poate fi admis;
- prin probele administrate s-a făcut dovada că drepturile bănești solicitate nu au fost incluse în salariul de bază.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5.proc.civ. văzând și disp. art. 304/1 proc.civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
Convingerea primei instanțe în sensul că pretențiile deduse judecății sunt nefondate se întemeiază, în principal, pe argumente ce derivă din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare despre care se face vorbire în considerentele hotărârii.
Însă, cât privește hotărârea comisiei anterior amintite, în litigiul de față se pune problema validității acesteia.
Din acest punct de vedere, trebuie arătat că, deși Tribunalul a apreciat în sens contrar, este întrutotul veridică și teza potrivit căreia respectiva hotărâre (care în realitate are caracterul unei convenții intervenită între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă de la nivelul intimatei-pârâte) nu este validă, întrucât ar putea fi apreciată ca fiind nu o convenție cu caracter interpretativ a unei clauze pretins îndoielnice din CCM (cum susține intimata-pârâtă), ci una cu caracter modificator a unei clauze clare din CCM și care nu poate produce efecte decât dacă respectă cerințele art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acesteia la organul competent potrivit legii.
Este posibilă și o asemenea ipoteză, care vine în sprijinul susținerilor recurenților-reclamanți, pentru simplul motiv că art. 168 din CCM, astfel cum a fost reprodus în actele adiționale din perioada 2004-2007, poate fi considerat o clauză neîndoielnică, câtă vreme menționează explicit în primul alineat că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA". Împrejurarea că în cel de-al doilea alineat se prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui angajat, nu înseamnă în mod neapărat necesar că această operațiune ar fi valabilă și s-ar fi aplicat în perioada 2004-2007 (referirea expresă la anul 2003 se opune unei atare interpretări) și nu conduce automat la concluzia că art. 168 alin. 1 ar fi devenit neclar.
Mai mult, validitatea Hotărârii Comisiei Paritare trebuie stabilită și din perspectiva art. 38 alin. 2 din Codul Muncii, care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către sindicatul reprezentativ de la nivelul intimatei-pârâte.
Într-un asemenea context și în virtutea principiului rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 alin. 5.proc.civ. este evident că instanța de fond avea obligația să ia măsurile necesare pentru efectuarea unei expertize contabile în cauză, prin care să se răspundă la două obiective, primul corespunzător variantei în care art. 168 alin. 1 din CCM ar fi aplicabil și pentru perioada 2004-2007, iar cel de-al doilea corelativ tezei contrare, aceea decurgând din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare, potrivit cu care art. 168 alin. 1 din CCM nu a produs efecte după anul 2003.
Cum datorită art. 305.proc.civ. o asemenea dovadă este imposibil de administrat în recurs, apare ca fiind necesară admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, mai ales că această dovadă este absolut esențială pentru justa soluționare a pricinii.
Este adevărat că Tribunalul a pus în discuție administrarea acestei dovezi și față de faptul că reclamanții nu au făcut proba achitării onorariului provizoriu de expert, a dispus decăderea acestora din dreptul de a se folosi de respectiva dovadă. Însă, instanța de fond a omis faptul că litigiul dintre părți face parte din categoria conflictelor de muncă, în cadrul căruia sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul Muncii. Ca atare, era necesar ca intimata-pârâtă să fie obligată să ia măsurile necesare administrării probei cu expertiză, autorii acțiunii neavând nicio îndatorire legală din acest punct de vedere și, prin urmare, neputându-li-se aplica sancțiunea decăderii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, reprezentată prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS, împotriva sentinței civile nr. 6660/29.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./27.04.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
