Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 296/R-CM
Ședința publică din 02 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.888/CM din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, în baza delegației nr-/2.04.2008, pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți G, și intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât, arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond, respingerea acțiunii.
Solicită admiterea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iunie 2007, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea prevăzută de art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002 pe perioada 01.06.2004 - 31.03.2006 și de art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 pe perioada 01.04.2006 și în continuare, drepturi ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data plații efective, precum și înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în calitate de judecători își întemeiază cererea pe prevederile nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006 care prevăd că judecătorii si procurorii au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută si cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004.
În art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 se prevede că la calcularea vechimii în funcția de judecător și procuror se ia în calcul și perioada în care judecătorul și procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta să fie mai mare de 10 ani.
discriminarea in cauză a fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.273/06.06.2006 care a stabilit că legiuitorul consideră vechime în magistratură perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat,. jurisconsult, consilier juridic, întrunindu-se, sub aspectul naturii activităților, condiția de comparabilitate din punctul de vedere al profilului comun, respectiv juridic.
În ceea ce privește tratamentul diferențiat, reclamanții au arătat că acesta nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Prin precizarea la acțiune (53), reclamanții au arătat că solicită obligarea pârâților la acordarea majorării prevăzute de cele două acte normative menționate în cererea de chemare în judecată, prin luarea în considerare a vechimii în funcția de jurisconsult și consilier juridic, conform procentelor arătate în această precizare.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.758/CM din data de 14 noiembrie 2007 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească acestora drepturile salariale reprezentând diferențele dintre sporul de stabilitate acordat și sporul de stabilitate în magistratură cuvenit, corespunzător perioadelor 01.06.2004 - 31.03.2006, 01.04.2006 - 19.12.2007, după cum urmează: pentru reclamantul G sporul de 20% de la 01.06.2004 și sporul de 30% de la 01.04.2006; pentru reclamanta sporul de 20 % de la 01.06.2004 și sporul de 30% de la 01.04.2006, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
S-a reținut astfel că, reclamanții îndeplinesc calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Comercial Argeș.
Anterior îndeplinirii acestor funcții, fiecare a îndeplinit funcțiile de jurisconsulți sau consilieri juridici.
Prin dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 s-a statuat că judecătorii și procurorii au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, astfel cum aceasta a fost modificată și completată.
Același drept era consacrat și de nr.OUG177/2002 care a fost abrogată prin intrarea în vigoare a dispozițiilor nr.OUG 27/2006.
În ceea ce privește vechimea în funcția de judecător și de procuror, în art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 se prevede că, la calcularea acesteia, trebuie avută în vedere și perioada în care judecătorul și procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta să fie mai mare de 10 ani.
cu acțiunea privind constatarea și înlăturarea unui fapt discriminatoriu, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat prin Hotărârea nr.273/06.06.2006, luând în calcul și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, precum și actele normative care reglementează activitatea celor două profesii juridice, de avocat și de consilier juridic, că sub aspectul naturii activităților se întrunește condiția de comparabilitate din punctul de vedere al profilului comun, respectiv juridic, cât și sub aspectul reținerii de către legiuitor în aceeași categorie de situații, a perioadelor de timp în funcțiile care sunt considerate vechime în magistratură.
S-a mai arătat în hotărârea menționată că faptele prezentate de către reclamanți în acțiunea de sesizare a CNCD constituie tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării.
Analizarea incidenței art.4 alin.1 din OUG nr.177/2002 și a art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006, având în vedere precizarea la acțiune făcută de reclamanți, trebuie făcută prin prisma vechimii în funcțiile de jurisconsult și consilier juridic pe care fiecare dintre reclamanți le-au avut.
Astfel, potrivit art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002, magistrații beneficiază de sporul de stabilitate nu numai în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror etc. ci și în raport de vechimea de personal asimilat magistraților. Aceasta rezultă din interpretarea gramaticală a textului de lege.
Cum personalul asimilat magistraților este definit de art.44 din Legea nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că și cei care au îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult beneficiau de sporul de stabilitate reglementat de art.4 alin.l din OUG nr.177/2002.
Aceste reglementari au fost preluate și de OUG nr.27/2006, precum și de dispozițiile Legii nr.304/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Conform carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au îndeplinit funcțiile de jurisconsult și consilier juridic anterior desfășurării activității în funcțiile de judecători sau judecători financiari.
Dreptul în discuție incluzându-se în categoria situațiilor specifice la care se referă art.38 alin.2 din Constituția României din 1991 care reglementează măsurile de protecție a muncii, precum și art.41 pct.2 din Constituția României, republicată, restrângerea existenței sau exercițiului acestui drept constituțional fundamental nu se poate face, conform art.49 din Constituția din 1991, decât în situațiile prevăzute de textul constituțional, care nu se regăsesc în cauza de față.
Dreptul în cauză poate fi restrâns numai prin lege, nu și prin ordonanță de urgență, iar restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența sa.
Nu a fost primită apărarea pârâților în sensul că sporul pentru vechimea în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de disp.art.2 din OUG nr.177/2002, întrucât art.3 din acest act normativ, atunci când precizează cum se stabilește indemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, la nivelul instanțelor sau parchetelor, la vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Pe cale de consecință, reclamanților li se cuvin creșterile arătate de aceștia în precizarea la acțiune în raport de luarea în considerare a vechimii în funcția de jurisconsult și consilier juridic, prin prisma prevederilor art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002, coroborat cu art.44 din Legea nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare din textele menționate rezultând că și cei care au îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult beneficiază de sporul de stabilitate reglementat de art.4 alin1. din nr.OUG177/2002.
Or, reclamanții fac parte din această categorie, ei îndeplinind anterior funcțiile de jurisconsult și de consilier juridic.
Așa fiind, cererea de plată a diferenței dintre sporul de stabilitate în magistratură acordat și sporul de stabilitate în magistratură potrivit precizării s-a reținut a fi întemeiată, urmând ca aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art.161 alin.4 Codul muncii, fiind obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În raport de dispozițiile Decretului nr.92/1976 a fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției au declarat recurs împotriva acestei sentințe.
În recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este criticată sentința pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Se susține că, în conformitate cu art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice "Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
În speță, ordonator principal de credite al reclamanților este Ministerul Justiției și nu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Conform art.47 alin.2 din aceeași lege, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
În recursul declarat de Ministerul Justiției este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. Reclamanții solicită acordarea sporului de stabilitate, respectiv majorarea indemnizației pentru perioada în care aceștia au îndeplinit alte funcții decât cele prevăzute de art.4 din nr.OUG177/2002, făcând confuzie între vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, avută în vedere la stabilirea coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa 1 din nr.OUG177/2002, respectiv la calculul indemnizației de încadrare brută lunară și vechimea în funcțiile prevăzute expres și limitativ de art.4 din același act normativ, luată în calcul la stabilirea procentului de majorare a indemnizației de încadrare brută lunară.
2. Instanța de fond în mod greșit a reținut că cei care au îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult reprezintă personal asimilat magistraților astfel cum este definit de art.44 din Legea nr.92/1992.
3. Nici Hotărârea CNCD nr.273 din 6 iunie 2006 nu poate constitui temeiul juridic al sentinței criticate, de vreme ce din nr.OG137/2000, rezultă că sesizarea instanței de judecată nu este condiționată de desfășurarea unei hotărâri în fața CNCD, partea care se consideră discriminată putând sesiza direct instanța de judecată care este suverană în aprecierea situației de fapt și aplicarea legii, ceea ce nu se confundă cu modificarea sau completarea actelor normative.
Analizând cu prioritate recursul declarat de Ministerul Justiției se constată că este fondat.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că reclamanții au solicitat acordarea sporului de stabilitate pentru perioada când aceștia au îndeplinit alte funcții decât cele prevăzute de art.4 din nr.OUG177/2002, făcând confuzie între vechimea în magistratură și vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent sau personal asimilat magistraților.
Critica este întemeiată.
Sporul de stabilitate în magistratură a fost instituit prin art.5 din Legea nr.50/1996 și s-a acordat în raport de vechimea efectivă în funcția de magistrat.
Prin nr.OG83/2000 a fost modificat art.5 din Legea nr.50/1996 prin care se precizează că "magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare lunară în raport de vechimea efectivă în funcțiile prevăzute de art.42 și art.43 alin.2 din Legea nr.92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Începând cu data de 1 ianuarie 2003 a intrat în vigoare nr.OUG177/2002, care la art.4 prevede că magistrații beneficiază, în raport de vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației.
Deci, judecătorii și procurorii beneficiază de o majorare a indemnizației numai în raport cu vechimea în funcțiile prevăzute în mod imperativ de acestea.
Intimații solicită însă acordarea sporului de stabilitate, deci majorarea indemnizației pentru perioada când aceștia au îndeplinit alte funcții decât cele prevăzute de art.4 din nr.OUG177/2002.
Se face o confuzie între vechimea în magistratură definită de art.44 din Legea nr.92/1992 și art.86 din Legea nr.303/2004 care statuează vechimea continuă în magistratură și vechimea în funcțiile expres și limitativ prevăzute de art.4 din nr.OUG177/2002, luată în calcul la stabilirea procentului de majorare a indemnizației de încadrare brută lunară.
Astfel, intimații au ajuns la concluzia că au vechime continuă în magistratură și sunt îndreptățiți la acordarea sporului de stabilitate în raport cu perioadele când au îndeplinit alte funcții juridice.
Ulterior, potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției "judecătorii, procurorii, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul asimilat judecătorilor și procurorilor, beneficiază în raport numai de vechimea în aceste funcții de o majorare a indemnizației stabilite în procente la indemnizația de încadrare brută lunară.
Indemnizația de încadrare majorată potrivit alin.(1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea, actualizarea pensiei de serviciu, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit a reținut instanța de fond că cei care au îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult reprezintă personal asimilat magistraților.
Și această critică este întemeiată.
Potrivit art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază în raport de vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.(1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară.
Or, atâta timp cât legiuitorul nu a precizat expres în cuprinsul dispozițiilor art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006, că majorarea indemnizației se stabilește în funcție de vechimea în funcțiile menționate de reclamanți în acțiunea lor, nu se poate extinde vechimea "numai în funcțiile de judecător și procuror" și la aceste funcții.
Cuvântul "numai" obligă la luarea în considerare doar a vechimii în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal asimilat judecătorilor și procurorilor.
Că este așa, o demonstrează și dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor potrivit cărora "constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.(1) sau magistratul asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat asistent, auditor de justiție, judecător financiar și consilier la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice, precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau ale Consiliului Legislativ.
Funcțiile de avocat, jurisconsult, consilier juridic, judecător financiar etc. nu se regăsesc printre cele prevăzute expres și limitativ de lege ca făcând parte din personalul asimilat magistraților așa cum este prevăzut la art.43 din Legea nr.92/1992.
Și cea de a treia critică este întemeiată.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din nr.OUG137/2000, respectiv rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică contagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alte criterii, care are ca scop restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Și practica Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Hotărârea nr.273 din 6 iunie 2006 nu poate constitui temeiul juridic al sentinței criticate, de vreme ce rezultă din nr.OG137/2000 că sesizarea instanței de judecată nu este condiționată de desfășurarea unei hotărâri în fața, partea care se consideră discriminată putând sesiza direct instanța de judecată.
OG nr.137/2000 privește acte sau fapte de discriminare, iar prin hotărârile sale Consiliul se pronunță asupra unor acte sau fapte de discriminare, prin care se restrânge exercițiul unor drepturi recunoscute de lege, or în speță nu este vorba de un drept recunoscut de lege.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se constată a fi fondat, având în vedere motivele de nelegalitate invocate.
Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.291 din Codul muncii și art.312 (1) Cod procedură civilă vor fi admise ambele recursuri și modificată sentința atacată, iar pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.888/CM din data de 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Modifică sentința, iar pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanții G și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/09.04.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Florica Răuță
