Drepturi salariale (banesti). Decizia 297/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 297/R-CM
Ședința publică din 02 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.889/CM din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, în baza delegației nr-/2.04.2008, pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției și intimații-reclamanți, -, -, intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus la dosar note de ședință prin care solicită suspendarea judecății cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii referitor la posibilitatea acordării îndemnizației lunare de 10% din salariul de bază tuturor grefierilor din cadrul instanțelor și parchetelor, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât, este de acord cu suspendarea judecății cauzei și solicită admiterea cererii formulată în acest sens de recurentul-pârât Ministerul Justiției.
Având în vedere că soluționarea litigiilor de muncă este guvernată de principiul celerității, curtea, respinge cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință.
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 iunie 2007, reclamanții, -, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor - în calitate de pârât - chemat în garanție, cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 14.06.2004-14.06.2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar chematul în garanție să fie obligat să includă în bugetul de stat, la prima rectificare bugetară, sumele mai sus menționate.
Au mai solicitat și acordarea pe viitor a sporului în cauză până la prevederea sa în lege.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că norma juridică stabilită prin dispozițiile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin OG nr.83/2003, este discriminatorie, în sensul că stabilește acordarea unui spor de 10 % doar pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și de executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii.
Se încalcă astfel art.6 2 din Codul Muncii dispozițiile OG nr.137/2000, precum și art.20 și art. 53 din Constituția României.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, ca și Ministerul Justiției. De asemenea, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici un fel de raport juridic astfel încât, primul minister nu poate avea calitate de pârât în cauză, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a sa.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că acordarea sporurilor respective se face în temeiul legii care enumeră limitativ categoriile de personal ce beneficiază de aceste sporuri.
Prin cererea depusă la același termen, 07.08.2007, acest pârât a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale Finanțelor Publice
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.08.2007, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, susținând că sporul în cauză se acordă raportat la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate de Legea nr.50/1996.
În ceea ce privește întâmpinarea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției a arătat că rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare îl are Ministerul Finanțelor conform art.3 1 pct.2 din HG nr.208/2005.
Pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești, precum și în temeiul art.21 pct.3 din OG nr.137/2000, la data de 20.02.2007 reclamanții au solicitat citarea în cauză și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Excepțiile invocate prin întâmpinare de către Ministerul Economiei și Finanțelor au fost analizate, potrivit art.137 1 Cod procedură civilă, fiind respinse în ședința publică din data de 14.11.2007.
Prin sentința civilă nr.889/CM din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților sporul de 10 % din salariul brut lunar conform raportului de expertiză contabilă întocmit de, care face parte integrantă din prezenta sentință, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, formulată de reclamanți.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare efectuării plăților.
A fost respinsă cererea privind acordarea sporului de 10 % pentru viitor.
S-a reținut astfel că, reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Curtea d Argeș.
Potrivit art.19 3 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin OG nr.83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut raportat la timpul efectiv lucrat în aceste activități.
De asemenea, conform dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești art. 38 2, art. 42 2 și art. 48, personalul auxiliar este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției.
Revine președintelui instanței atribuția de a stabili, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Așadar, atribuțiile personalului auxiliar repartizat prin ordin de serviciu se stabilesc prin fișa postului de către președintele instanței.
Din analiza textelor de lege menționate, tribunalul a reținut, pentru început, că trecerea personalului auxiliar pe unul din posturile enumerate de art.19 3 din Legea nr.50/1996 nu impune condiția existenței unui examen sau concurs.
Conducătorul instanței poate avea în vedere doar pregătirea profesională și experiența fiecărui grefier. Dar, tot din dispozițiile legale enumerate mai reiese și condiția obligativității respectării acestor criterii. Alegerea este lăsată la latitudinea președintelui instanței.
Reclamanții au invocat existența în cauză a unui tratament discriminatoriu.
Conform art.2 1 din OG nr. 137/2000, discriminare înseamnă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
2 al aceluiași articol arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor arătate față de alte persoane în afara cazului în care toate acestea sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Tot în domeniul discriminării, Legea Fundamentală a României statuează, prin dispozițiile art.4 și art.16, principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Nu mai puțin trebuie respectate și dispozițiile tratatelor internaționale, pe care Statul Român le-a ratificat și care, conform art.11 și art.21 din Constituție, fac parte din dreptul intern și se impun ca atare.
În acest sens, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la o plată egală pentru o muncă egală.
Cele arătate sunt incluse, cu valoare de principiu și în dispozițiile Codului Muncii, care în art.6 1 și 2 stipulează că pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice formă de discriminare.
Principiul nediscriminării este consacrat, de altfel și de dispozițiile art.5 1, 2, 3 și 4 din Codul Muncii.
În speță, este evident că între personalul auxiliar enumerat limitativ de art.19 3 din Legea nr.50/1996 și celălalt personal auxiliar al instanțelor este creată o diferență în domeniul social, cu impact asupra unui element fundamental al contractului individual de muncă, respectiv salariul.
Se impune analizarea, în continuare a caracterului acestei diferențe, pentru aop utea sau nu încadra în noțiunea largă de "discriminare", respectiv dacă prin cele statuate în actele normative invocate legiuitorul a urmărit existența unui scop legitim, prin instituirea unor practici justificate obiectiv.
În România, instituția abilitată prin lege să se pronunțe asupra existenței unei discriminări este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care, în punctul de vedere înaintat instanței (fila 257), analizând condițiile pe care o faptă trebuie să le îndeplinească pentru a fi discriminare, arată că nu se impunea existența unor diferențe în cadrul aceleiași categorii profesionale.
Deosebit, tribunalul a reținut și că nu sunt îndeplinite criteriile art.2 1 din OG nr.137/2000 pentru justificarea diferenței statuate de art.19 3 din Legea nr.50/1996.
Este evident că tratamentul diferențiat adoptat de legiuitor are ca efect înlăturarea de la prevederile legii a unei părți a aceleiași categorii profesionale, respectiv personalul auxiliar al instanțelor, fără însă a se justifica un scop legitim în cauză sau cel puțin necesitatea unei astfel de măsuri.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat ca discriminatorie acordarea unui spor doar pentru anumite categorii de grefieri, fapt care conduce la existența unui tratament diferențiat în cadrul aceleiași profesii, iar singura modalitate de înlăturare a acestei discriminări o reprezintă admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata acestui spor.
Pentru cuantificarea drepturilor salariale ale reclamanților, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă de către expertul, care a calculat diferențele salariale pe care reclamanții le au de primit.
Tribunalul a apreciat ca întemeiată și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că în raport de nr.HG208/2005, această instituție răspunde de realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de către Parlament, precum și de luarea măsurilor care se impun, pentru aplicarea politicii financiare a statului. Pentru aceste motive a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acest minister.
Capătul de cerere privind acordarea pentru viitor a sporului solicitat de reclamanți prin acțiune, a fost respins, de vreme ce la baza răspunderii contractuale stă existența certă a unui prejudiciu, excluzându-se atât prejudiciul eventual cât și cel incert.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Într-un prim motiv, încadrat în dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, se arată că nu i-a fost comunicat raportul de expertiză contabilă care stabilește sumele datorate reclamanților, încălcându-se astfel dreptul procedural al recurentului de a-și formula apărările, de a verifica calculul efectuat și de a-l combate.
2. Un alt motiv de recurs incident este cel prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata indemnizației de 10 % către alte persoane decât cele pe care legiuitorul le-a avut în vedere, constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
3. O ultimă critică adusă sentinței se referă la faptul că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile art.19 3 din Legea nr.50/1996, prevăd în mod expres categoriile de personal auxiliar care beneficiază de indemnizația lunară de 10 % din salariul lunar brut.
Dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, atunci când se referă la discriminare, au în vedere persoanele aflate în situații comparabile și interzic orice discriminare care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului sau ale drepturilor prevăzute de lege, în condiții de egalitate.
Ca atare, instanța trebuia să administreze probe, respectiv să ceară fișa postului pentru fiecare reclamant, pentru a vedea dacă toți reclamanții desfășoară muncă egală.
În acest sens, trebuiau verificate atribuțiile de serviciu ale reclamanților, atribuții care sunt delimitate și stabilite în mod concret în fișa postului.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința cu privire la greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea recursului a arătat că acest minister nu este angajator al reclamanților, calitate pe care o are numai Ministerul Justiției și că raporturile de muncă existente între aceștia nu au nici o implicație asupra Ministerului economiei și Finanțelor.
Se mai arată că, ordonator principal de credite al reclamanților este de asemenea Ministerul Justiției, iar nu recurentul care răspunde numai de gestionarea bugetului aprobat instituției pe care o conduce și că în realitate Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și el repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, instanța reține următoarele:
Primul motiv de recurs al Ministerului Justiției este nefondat.
Codul d e procedură civilă, prin dispozițiile sale care reglementează administrarea probei cu expertiză (art.201-214 Cod procedură civilă), nu prevede pentru instanță obligația de a comunica părților din proces copii de pe expertizele întocmite în dosar.
Și celelalte două motive de recurs sunt neîntemeiate.
Potrivit art.19 3 din Legea nr.50/1996, "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 3 din Codul Muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 2 lit.i din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, iar conform 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
De asemenea, potrivit art.1 3 din același act normativ exercitarea drepturilor enunțate cuprinse în prezentul articol privește persoane aflate în situații comparabile.
În recursul său, pârâtul Ministerul Justiției pretinde că dispozițiile nr.OG137/2000 nu ar fi aplicabile în speță, deoarece reclamanții din prezenta cauză nu se află în "condiții de egalitate" și nici în "situații comparabile", condiții cerute de actul normativ arătat.
Această susținere este nefondată, întrucât reclamanții în cauză sunt încadrați pe postul de grefier de ședință, arhivar, informatician, șef de secție, dactilograf, și din fișele postului, rezultă că atribuțiile lor sunt asemănătoare, inclusiv din punct de vedere al complexității și volumului de muncă, iar faptul că între atribuțiile diverselor categorii de grefieri există anumite diferențieri, nu poate duce la concluzia că aceștia nu s-ar afla în situații comparabile.
În aceste condiții, se apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se introduce un anumit spor doar pentru unele categorii de grefieri, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este de asemenea nefondat.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 din Codul Muncii și art.312 (1) Cod procedură civilă, recursurile urmează a se respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.889/CM din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/09.05.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Florica Răuță
