Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 301/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 301/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA Mediaș împotriva sentinței civile nr. 923/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care se solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâta Mediaș a solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi restante:
-drepturi salariale pe lunile aprilie - iunie 2009, cu includerea sporului de vechime și a orelor suplimentare efectuate în perioada de preaviz.
- prima de Paști pe anul 2009 conf. art. 34(1) din CCM.
-compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă neefectuate pe anul 2009 și 11 zile din anul 2008 cu includerea primei de vacanță în valoare de 5 lei / zi conf. CCM.
- un salariu compensator conf. art.59(1) din CCM
- restituirea garanției materiale depusă la BCR Mediaș și sumele reținute cu titlu de garanție în perioada 8 octombrie 2008- aprilie 2009 și nedepuse în contul de granații.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată în esență că deși contractul său de muncă a încetat la data de 30.06.2009 în baza art. 65 al.1 muncii, pârâta nu și- îndeplinit obligațiile privind plata drepturilor menționate.
Prin sentința civilă nr.923/26.10.2009, Tribunalul Sibiu admite în parte acțiunea formulată de reclamanta și în consecință obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale restante pe lunile aprilie mai și iunie 2009 precum și a sporului de vechime aferent salariului pe lunile aprilie mai și iunie 2009; prima de Paște aferentă anului 2009 în sumă de 100 lei net; compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat in anii 2008 și 2009; un salariu compensator prevăzut de articolul 59(1) din Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate; obligă pârâta la restituirea garanției materiale constituite în sumă de 1068,68 lei precum și sumele reținute din salariu cu titlu de garanție în perioada octombrie 2008 - aprilie 2009 în sumă totală de 70 lei și nedepuse la BCR Mediaș.
Celelalte cereri au fost respinse.
Pentru hotărî astfel prima instanță reține că, pârâta Mediaș nu și-a onorat integral obligațiile de plată a drepturilor cuvenite salariatei reclamante potrivit dispozițiilor legale sau contractuale până la data încetării contractului de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând admiterea acestuia și excluderea obligării sale de la plata sporurilor și a primelor, iar în subsidiar casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În expunerea de motive arată că instanța de fond s-a limitat la soluționarea cauzei în baza unor documente depuse de reclamant, fără a dispune administrarea unor probe care să confirme pretențiile acestuia. În cazul în care pârâta nu s-ar fi conformat dispozițiilor instanței, instanța trebuia să aplice sancțiunile legale înainte de a trece la soluționarea cauzei. Ori instanța în baza unor probe insuficiente a acordat reclamantului drepturi salariale care nu au fost dovedite, prejudiciind astfel societatea pârâtă.
Reclamantul a pretins plata contravalorii zilelor de concediu neefectuate în anul 2009, fără a menționa numărul acestora și fără a depune dovezi în acest sens.
Pentru drepturile salariale pentru lunile martie, aprilie, mai 2009 reclamantul a depus înscrisuri din care nu rezultă că nu a primit aceste drepturi, situație în care se impunea analiza valabilității înscrisurilor și stabilirea drepturilor salariale după înscrisurile care proveneau de la pârâtă.
Pârâta a fost obligată la plata unor sporuri și prime fără să se analizeze situația sa financiară în condițiile în care trebuiau acordate aceste prime.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În ce privește probațiunea plății salariului, art.163, reglementează dovedirea acesteia prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Or, pârâta nu a propus nici o probă în dovedirea susținerilor sale, deși instanța, în dezacord cu dispozițiile art. 287 din Codul muncii, i-a pus în vedere pârâtei prin încheierile de ședință din 24.09.2009 și 08.10.2009, să depună probe la dosar, respectiv state de plată, pontaje, acte cu care să facă dovada că achitat drepturile pretinse de reclamantă, fiind legal citată în acest sens cu mențiunile corespunzătoare.
Criticile recurentei vizând nedovedirea de către contestator a pretențiilor sale sunt nefondate, în contextul în care, aflându-ne într-un conflict de muncă, sarcina probațiunii este inversată și ca atare, potrivit dispozițiilor legale sus enunțate revenea angajatorului, în speță recurentei, obligația să probeze faptul că intimatei i-au fost achitate la zi drepturile bănești cuvenite, conform contractului individual de muncă încheiat între părți,obligație pe care trebuia să respecte până la prima zi de înfățișare.
Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei în sensul că instanța avea obligația să administreze probe, aceasta obligație revenea recurentei și de altfel așa cum am menționat, instanța nerespectând dispozițiile art.287 muncii a tergiversat soluționarea litigiului acordând doua termene de judecată pentru fi citată recurenta pârâtă cu mențiunea sa depună înscrisuri în probațiune.
În ce privește lipsa fondurilor financiare, nu are nici relevanță sub aspectul respectării obligațiilor asumate prin contract situația financiară societății.
În cazul în care contestatoarea nu ar fi fost îndreptățită la aceste drepturi, recurenta avea obligația să-și formuleze apărarea, ori atitudinea sa pasivă în fața instanței de fond a justificat raportat la înscrisurile depuse în cauza, admiterea acestor pretenții.
Astfel, cum nu există nici dovadă ca recurenta pârâtă a plătit drepturile salariale pe lunile aprilie - iunie 2009, incluzând și sporul de vechime de 25% înscris în carnetul de muncă și prev. de art. 33 lit. din CCM la nivel de unitate și prima pentru sărbătorile de Paști pe anul 2009 în sumă fixă de 100 lei net conf. art. 34 lit. c din CCM, în mod corect instanța de fond obligat pârâta să achite drepturile salariale menționate.
La încetarea contractului de muncă salariatul avea dreptul în baza art. 141 al.4 muncii la compensarea în bani concediului de odihnă rămas neefectuat pe anul 2009 și zilele neefectuate în 2008, drepturi care nu s- dovedit că au fost achitate, cum corect reținut și instanța de fond.
Având în vedere că intimata fost concediată din motive neimputabile, conf. art. 59(1) CCM modificat prin actul adițional la acesta, în mod corect s- apreciat că trebuia să i se acorde o compensație de un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
În ce privește garanția materială constituită conf. nr. 22/69, corect instanța de fond aplicat dispozițiile legale incidente și reținut că la încetarea contractului individual de muncă aceasta se restituie dacă angajatorul nu justifică pagube produse din vina și în legătura cu munca salariatului.
În considerarea celor reținute, în temeiul art.312 alin.(1) pr.civ, curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA Mediaș împotriva sentinței civile nr. 923/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red..
Tehnored./T/4 ex/26 MARTIE 2010
Jud. fond. /
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
