Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 300/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 300/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1070/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta intimată, lipsind reclamantul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate, prin registratură, întâmpinare, iar din partea reclamantului recurent o cerere prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicirea de reprezentare și copie după decizia civilă nr.1274/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, ca practică judiciară. Arată că protocolul de la fila 49 dosar fond este din anul 2005 și nu din anul 2009, solicitând a i se da posibilitatea să rectifice greșeala. De asemenea arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.1940/85/17.06.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - GAZ DISTRIBUȚIE SA Regiunea Sud - Sibiu, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite la data de 19.XII.2007 când a încetat contractul de muncă prin demisie, drepturi stabilite conform protocolului încheiat cu sindicatul, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea acțiunii se reține în esență că reclamantul a fost angajatul pârâtei până în decembrie 2007 când a încetat activitatea prin demisie, urmare unui protocol încheiat cu sindicatul la data plecării din societate se plăteau salariaților o serie de drepturi salariale.
Întrucât societatea nu ia plătit drepturile cuvenite conform protocolului s-a promovat prezenta acțiune.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Conform art.285 Codul muncii acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
Pârâta solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, întrucât reclamantul a solicitat plecarea din societate înaintându-și demisia la 6.XII.2007, situație în care, se arată în continuare nici un text de lege nu prevede obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale decât cele prevăzute în contractul individual de muncă.
În ceea ce privește protocolul la care face referire reclamantul, dispozițiile acestuia se aplică în situația încetării raporturilor de muncă prin acordul părților în condițiile art.55 lit.b și nu art.79 Codul muncii cum este cazul reclamantului. În fine se arată că pentru a putea beneficia de compensațiile financiare prevăzute de protocol se cer a fi întrunite o serie de condiții privind data depunerii cererii, forma cererii conform anexei 2 din protocol, încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, solicitarea angajatului de a beneficia de prevederile protocolului să fie una expresă. Cum reclamantul a depus o cerere de demisie, nu beneficiază de prevederile acestui protocol ( întâmpinare 24-29 dosar).
Ulterior reclamantul și-a precizat acțiunea 58 dosar, sub aspectul cuantumul drepturilor salariale.
Prin sentința civilă 1070/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC E - GAZ DISTRIBUȚIE SA - Tărgu M,
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că raporturile reclamantului cu societatea au încetat prin demisie în condițiile art. 79 al.7 Codul muncii, nefiindu-i aplicabile prevederile Protocolului privind programul "plecare voluntară" 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că procedura necesară a fi de urmat pentru a beneficia de protocol nu i-a fost cunoscută, cu atât mai puțin formularul pe care nu l-a avut la dispoziție.
Cererea sa de demisie a fost depusă în termenul stabilit de protocol și a fost aprobată de conducerea societății. Arată în acest context că împrejurarea că nu a depus cererea pe un formular tipizat, care nu a fost făcut public, este o aberație.
Nici protocolul nu a fost afișat într-un loc public, accesibil angajaților, astfel că acest fapt nu-i poate fi imputat angajatului.
Recursul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinare (5-9), intimata E - GAZ DISTRIBUȚIE a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 3041Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306(2) Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin decizia nr.141/19.12.2007, pârâta E - GAZ Distribuție SA a dispus încetarea activității reclamantului, în temeiul art. 79(7) Codul muncii - demisie cu renunțare la preaviz, începând cu 31.12.2007, ultima zi lucrată fiind 30.12.2007.
Recurentul arată că prin cererea sa de încetare a raporturilor de muncă a înțeles de fapt să solicite a i se aplica dispozițiile programului "plecare voluntară"2007 și nu să-și dea demisia în conformitate cu dispozițiile art. 79 (7) Codul muncii.
Însă pentru a beneficia de acest program era necesar ca angajatul să sesizeze conducerea societății cu o cerere neechivocă în acest sens, chiar dacă nu era redactată pe un anumit formular tipizat. Singura condiție era ca voința salariatului să fie expresă și chiar în sensul dorit (art.7).
Mai mult decât atât, pentru a beneficia de acest program era absolut necesar acordul conducerii companiei, conform art. 4 din protocol, art. 9 stipulând totodată că angajații nu pot cere pe cale judecătorească participarea la acest program.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul că decizia de încetare a Contractului individual de muncă prin demisie și-a produs efectele prin necontestare, ea fiind operată ca atare în carnetul de muncă al reclamantului.
Coroborând toate cele anterior menționate, Curtea va constata că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, clauzele protocolului invocat nefiindu-i aplicabile recurentului.
Ca o consecință a respingerii recursului, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1070/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored./4 ex./ 26 martie 2010
Jud. fond. /
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
