Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3307/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2134/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3307/
Ședința publică de la 13.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, -, împotriva sentinței civile nr.1908/16.11.2007 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24834/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitata ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1908/16.11.2007, Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24834/3/LM/2007, respins excepția lipsei calității calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de reclamanții, și intervenienții în interes propriu, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată
În considerente a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este neîntemeiată, având în vedere următoarele: instanța a analizat prevederile HG386/200 privind organizarea si funcționarea, art.2 alin.2 din acest act normativ stabilind ca are funcția de reglementare si sinteza prin elaborarea cadrului normativ si instituțional necesar realizai obiectivelor strategice in domeniul finanțelor publice, elaborând si implementând politica bugetara fiscala Guvernului, administrând veniturile statului, cu control financiar public intern. Art.3 litera pct.6 prevede ca analizează la nivelul instituțiilor publice modul de utilizare /administrare fondurilor si patrimoniului public, prezentând Guvernului spre dezbatere si aprobare proiecte de a normative care sa conducă la îmbunătățirea procesului de programare si execuție bugetara. Mai depa pct.13 din același articol stabilește ca aproba prin delegare de competente anexe la buget ordonatorilor principali de credite bugetare-atributie care urmează sa o exercite si in ceea ce privi rectificările bugetare asupra drepturilor salariale rezulte din situația de discriminare. Astfel, se poate retine ca paratul are un rol decisiv - stabilit prin propria lege de organizare si funcționare privire la plata despăgubirilor rezultate din discriminare - delegarea sa de competenta urmand sa acționeze asupra aprobării anexelor la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare, in speta Ministerul Public. In art.4 din același act normativ se mai arata ca, in exercitarea atributiilor sale colaborează cu celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritatile publice si celelalte organisme in vederea realizării obiectivelor strategice bugetare.
Pe fond instanța a reținut următoarele: prin art. 47 al Legii 50/1996, a fost prevăzut pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest articol a fost abrogat expres prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, pentru modificarea si completarea Legii 50/1996, ordonanță ce a fost aprobată fără modificări prin Legea 334/2001.
Cum ordonanța de guvern prin care s-a abrogat textul din Legea 50/1996 a fost aprobata prin lege, au fost respectate disp. art. 56 alin. 2 din Legea 24/2000, potrivit căruia evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
În aceste condiții, afirmația reclamanților, în sensul că nu există o abrogare expresa implicită a art. 47 din Legea 50/1991 nu poate fi reținută, urmînd ca acțiunea să fie respinsa ca neintemeiata.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs
Recurentii-reclamanti si intervenienti,.
În susținerea recursului au arătat că prin acțiunea adresată instanței, au solicitat acordarea sporului de risc și de solicitare neuropsihică, în procent de 50%, pe perioada iunie 2004 - 01. 02 2007, actualizat cu indicele de inflație, înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale.
Tribunalul București - Secția a-VIII-a, prin sentința civilă nr. 1908 din 16 noiembrie 2007, respins cererea ca neîntemeiată.
Consideră ca hotărârea judecătorească este nelegală și netemeinica si solicită admiterea recursului pentru motivul prezentat în art. 304 pct.9 din Proc. Civ. casarea în totalitate a sentinței civile nr. 1908 din 16 noiembrie20C Tribunalului București - Secția a- VIII -a, reținerea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel București și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
Astfel, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc supra solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar,
Ulterior, prin art. 50 din NR.OUG 177/2002, privind salarizarea și ai drepturi ale magistraților, printe altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea r 50/2006, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest act normativ a abrogat i totalitate nr.OUG 177/2002.
S-a ajuns la această concluzie, dat fiind faptul că, în timp ce G ni 177/2002 prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr. 50/ 1996, în art.4 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres, în art. 50 că se abrogă numai G nr. 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
In atare situație, apreciaza că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a realizat.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care procurorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Condiții asemănătoare de risc și suprasolicitare neuropsihică sunt prevăzute în lege și în ce privește personalul auxiliar de specialitate, respectiv grefierii.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, întrucât odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite care, în situația existenței unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc fară doar și poate la creșterea celor doi factori de risc.
La cele de mai sus, se adaugă și presiuni indirecte venite din partea justițiabililor care, abuzând de dreptul lor de petiționare, au formulat împotriva procurorilor și judecătorilor numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale total nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
Acțiunea este pe deplin întemeiată pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un act normativ de aceeași forță juridică.
Or, nu se poate pune semnul egal între lege și ordonanțele guvernului.
Față de cele expuse solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile nr.1908 din 16 noiembrie 2007, din dosarul nr- și după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv plata sporului de risc și de suprasolicitare neuropsihică, începând cu luna iunie 2004 până la 01.02.2007, actualizat cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății, obligarea înscrierii mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea. Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării sumelor.
Intimatul a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatii au calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul intimatului-parat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din materialul probator administrat in cauza Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că"Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
de aceste considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul formulat si va modifica sentinta recurata in sensul ca va admite in parte actiunea formulata in contradictoriu cu paratul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care il va obliga la plata catre reclamanti si intervenienti a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, aferent intervalului 1.06.2004-1.02.2007, proportinal cu perioadele lucrate de fiecare reclamant sau intervenient, sume ce urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflatie de la scadenta la data platii efective.
Drepturile salariale constand in sporul de 50% sunt cuvenite reclamantilor si paratul, in calitate de angajator si ordonator de credite, nu a platit aceste sume.
Potrivit art.161 alin.4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit.
In concluzie, Curtea constata ca solutia acordarii diferentelor rezultate din actualizare se justifica de disp art. 1082 si 1084.civ. intimatul-parat fiind in culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantilor-recurenti, in speta neexistand o cauza straina exoneratoare de raspundere. Astfel reclamantii-recurenti au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsiti. de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice, Curtea constata ca in cauza trebuie avut in vedere specificul raporturilor juridice de munca si calitatea partilor in aceste raporturi. In acest sens, potrivit art.282 din Codul muncii, ot p. fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Ministerul Fianatelor Publice nu se poate incadra in niciuna din aceste categorii. Intre reclamanti si acest parat nu exista raporturi juridice de munca, astfel incat Curtea constata ca nu exista identitate intre acest parat si debitorul obligatiei in raportul juridic dedus judecatii, urmand sa admita exceptia invocata de parat si sa respinga actiunea formulata impotriva acestuia de lipsa calitatii procesuale pasive
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie formulata de parat impotriva Ministerului Finantelor Publice, in litigiile de munca, tocmai de specificul acestora, cererea de chemare in garantie este inadmisibila, neexistand o obligatie de garantie a unui tert de partile raportului juridic de munca in legatura cu obligatiile reciproce dintre acestea. Intre persoana incadrata in munca, parte in litigiu si tertul chemat in garantie nu exista raporturi juridice de munca.
Pe de alta parte, instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciara care conferă uneia dintre părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire, în ipoteza în care partea respectiva ar pierde procesul, deci aceasta instituție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire. Prin chemarea în garanție se urmărește tocmai realizarea unei asemenea obligații cadrul procesului în care cel garantat este amenințat în dreptul său de către o altă persona. În principiu, obligația de garanție revine tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv. Pentru promovarea chemării în garanție, partea interesată trebuie să afirme existența unei obligații legale sau convenționale de garanție ori a unei obligații de despăgubire, situație în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu se găsește în cauză de față.
Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane, pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului, pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlul de salarii.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu exista nici o obligație de garanție, iar simplu fapt că ordonatorul principal de credite a fost obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului în cazul în care acțiunea reclamanților a fost admisă, nu îi conferă acesteia nici o garanție legala din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Ministerul Public este ordonator principal de credite, iar conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, actualizata creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
În aceste condiții, nu sunt aplicabile prevederile art. 60-63 Cod procedura civila. 3.
de aceste considerente, Curtea va respinge ca neintemeiata cererea de chemare in garantie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenții-reclamanți, -, împotriva sentinței civile nr.1908/16.11.2007 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24834/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice si respinge actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat, de lipsa calitatii procesuale pasive.
Admite in parte actiunea formulata in contradictoriu cu paratul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obliga paratul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata catre reclamanti si intervenienti a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, aferent intervalului 1.06.2004-1.02.2007, proportinal cu perioadele lucrate de fiecare reclamant sau intervenient, sume ce urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflatie de la scadenta la data platii efective.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulata de paratul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /Tehnored:
2 EX./27.05.2009
Jud. fond:Dalina
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
