Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3834/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2121/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3834/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.101/17.10.2008 pronunțate de Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4915/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL COVASNA și TRIBUNALUL GIURGIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind intimata-reclamantă și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 101/17.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a-VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Curtea de Apel București, și, pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Covasna, Tribunalul Giurgiu, i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Covasna, Tribunalul Giurgiu, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.09.2006 și în continuare, sumelor respective urmând a le fi aplicată dobânda legală de la data introducerii acțiunii, la data efectivă a plății, i-a obligat pe pârâții Tribunalul Covasna și Tribunalul Giurgiu, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei si l-a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor stabilite.
În considerente a reținut că în ceea ce privește pe pârâtul Curtea de Apel București, acesta nu are calitate procesuală pasivă, în cauză, deoarece din copia carnetului de muncă al reclamantei, rezultă că aceasta funcționează în calitate de judecător la Judecătoria Giurgiu, iar acest pârât nu are calitatea de ordonator de credite față de reclamantă, astfel încât acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât va fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul pricinii, s-a constatat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, invocat drept temei juridic al acțiunii, magistrații beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.I pct.2 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, preciza că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Ca atare, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Pentru considerentele arătate, Curtea a reținut că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior (art.I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată), contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Astfel s-a statuat și prin decizia nr.21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
În considerarea celor mai sus reținute, Curtea a admis, în parte, cererea si i-a obligat pe pârâți la plata în favoarea reclamantei a sumelor aferente sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, sumele acordate până la data pronunțării hotărârii urmând a fi actualizate cu rata inflației corespunzătoare perioadei cuprinse între data nașterii dreptului și data plății efective.
De asemenea, pârâții au fost obligati la plata către reclamantă a sporului sus menționat și în continuare, până la momentul la care norma în temeiul căreia acest spor se cuvine va fi în mod legal abrogată.
Având în vedere faptul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este un spor salarial, instanța a apreciat că se impune înscrierea acestuia în carnetul de muncă ale reclamantei, sens în care Tribunalul Covasna și Tribunalul Giurgiu au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare.
Ținând seama de faptul că Ministerului Economiei și Finanțelor îi incumbă, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, obligația întocmirii proiectelor legilor bugetare anuale pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, iar în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, pârâtul Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești, instanța l-a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
Cererea privind acordarea și a ratei inflației, a fost respinsă, ca neîntemeiată, deoarece prin acordarea atât a actualizării cât și a dobânzii legale, s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului produs în patrimoniul reclamantei prin plata cu întârziere a sumelor datorate. Curtea apreciază că, în speță, își au incidența dispozițiile art.1088 Cod civil,potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs
recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, calea de atac fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție - Secția Civilă pentru Proprietate Intelectuală sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că faptul ca recurentul gestioneaza bugetul de stat, nu ii confera acestuia dreptul de a incalca legea finantelor publice prin alocari de fonduri din diverse capitole bugetare, aceasta este si ratiunea art.5 din nr.HG 386/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor. Pronuntarea unei asemenea hotarari ar duce la nesocotirea prevederilor din Legea nr. 500/2002.
Responsabilitatea recurentului se limiteaza la faza de proiect bugetar si executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Prin urmare, obligațiile de plata ale Ministerului Justitiei in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Economiei si Finanțelor in materie de buget.
Recurentul are in vedere dispozițiile legale referitoare la finanțele publice, la bugetul de stat si la executarea titlurilor executorii de către instituțiile publice, pe care le-a citat in susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive de cererea de chemare in judecata, cu precizarea ca, potrivit Codului d e procedura civila, ceea ce determina participarea unei persoane la un proces este calitatea sa si nu opozabilitatea hotărârii cu care se finalizează acesta, raportul de drept procesual neputandu-se lega valabil decât intre titularii dreptului, respectiv, obligației ce rezulta din dreptul material dedus judecații.
Tot referitor la calitatea procesuala pasiva, solicita sa se aiba in vedere faptul ca, Ministerul Justitiei are calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Admițând cererea de chemare in judecata, instanța a aplicat greșit si dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar si care la lit. d ) - e) prevede faptul ca, "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanta, in speța, faptul ca, MINISTERUL FINANȚELOR elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatoriilor principali de credite - si nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acestora -si a proiectelor bugetelor locale.
Astfel, in opinia recurentului parti in dosar trebuie sa fie numai reclamantul -persoana fizica, si paratul - instituția publica angajatoare, urmând ca in cazul admiterii acțiunii, instituția publica parata, in calitate de ordonator principal de credite sa solicite Ministerului Finanțelor o rectificare bugetara in acest sens, prin intocmirea unui proiect de lege de modificare a legii bugetului de stat.
Având in vedere raționamentul de mai sus, precum si de prevederile legale expuse, apreciaza ca prima instanța a reținut in mod eronat mecanismul elaborării bugetului de stat, rolul instituției recurente in cadrul acestuia, precum si obligațiile si competentele ordonatorilor principali de credite in materie, cu consecința admiterii in mod neintemeiat a cererii de chemare in judecata.
de aceste considerente, solicita admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Intimatii nu au formulat intampinare.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Litigiul părți este un conflict de drepturi așa cum este el definit de art.5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Prin sentinta recurata, instanta de fond a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Covasna, Tribunalul Giurgiu, i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Covasna, Tribunalul Giurgiu, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.09.2006 și în continuare, sumelor respective urmând a le fi aplicată dobânda legală de la data introducerii acțiunii, la data efectivă a plății, i-a obligat pe pârâții Tribunalul Covasna și Tribunalul Giurgiu, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei si l-a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor stabilite.
Curtea constata ca in fapt reclamantii au solicitat pronuntarea unei hotarari si in contradictoriu cu Ministerul Economiei si Finantelor, desi solicitau plata unor drepturi echivalente drepturilor salariale.
Trebuie avut in vedere specificul raporturilor juridice de munca si calitatea partilor in aceste raporturi. In acest sens, potrivit art.282 din Codul muncii, ot p. fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Ministerul Fianatelor Publice nu se poate incadra in niciuna ceste categorii si, in concluzie acesta nu poate fi parte intr-un litigiu de munca, unde raporturile juridice de munca s-au stabilit intre reclamanta si ceilalti parati.
Intre reclamanti, parati si aceasta institutie nu exista raporturi juridice de munca, astfel incat Curtea constata ca nu exista identitate intre acesta si debitorul obligatiei in raportul juridic dedus judecatii.
Mai mult, Ministerul Justitiei este ordonator principal de credite, iar conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
de aceste considerente, Curtea, in temeiul art.312 Cod procedura civila, va admite recursul acestui recurent, va modifica sentinta recurata in sensul ca va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice si va respinge cererea formulata in contradictoriu cu acest parat, de lipsa calitatii procesuale pasive, urmand sa mentina celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.101/17.10.2008 pronunțate de Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4915/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL COVASNA și TRIBUNALUL GIURGIU.
Modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca:
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si respinge cererea formulata impotriva acestuia, de lipsa calitatii procesuale pasive.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /Tehnored:
2 EX./12.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
