Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 41/CM
Ședința publică din 3 Februarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în M,- B, județul C - PRIN SINDICATUL POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în-,.4, județul C, împotriva sentinței civile nr.1213/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASH, cu sediul în B, sector 2,-, având ca obiect drepturi bănești -indemnizație de detașare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă d-na consilier juridic, în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul intimatei pârâte, depune la dosar întâmpinare, în două exemplare și susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța față de susținerile părții prezente, fiind lămurită asupra cauzei și având în vedere că recurenta reclamantă a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte având cuvântul, solicită respingerea recursului de față ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Învederează că, instanța de fond în mod corect a interpretat dispozițiile art.45 și 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precum și dispozițiile menționate în decizia de detașare. Prin prisma funcției sale, atât în cadrul cât și în cadrul societății pe care o reprezintă, locul de muncă al reclamantului nu s-a schimbat decât în privința locului de plecare și sosire, activitatea desfășurată fiind tot pe teritoriul județului C, dar în folosul altui angajator.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată cu nr-,aflată pe rolul Tribunalului Constanța reclamantul reprezentat prin Sindicatul Poșta Română Cas olicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC. CASH SRL.ca prin hotărâre judecătorească, să fie obligată pârâta la plata sumei de 476 lei reprezentând indemnizație de detașare aferentă perioadei 14.04.2008-14.05.2008 Reclamantul a afirmat că a fost detașat pentru o perioadă de un an la societatea pârâtă,iar aceasta în conformitate cu prevederile art.46 alin.4 din Codul Muncii avea obligația să-i plătească și indemnizația de detașare. Prin întâmpinare societatea pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Poșta Română C,iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nefondată. S-a susținut în întâmpinare că prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel național tratează în mod generic instituția detașării,iar HG.1860/2006 reglementează drepturile personalului pe perioada delegării și detașării și prevede condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ, pentru acordarea unor sume angajaților aflați în această situație. Pârâta a menționat că reclamantul își desfășoară activitatea pe un traseu ce are durata cuprinsă între 8 ore și 11 minute și 8 ore și 30 de minute nedepășind astfel perioada minimă de 12 ore,astfel cum prevede actul normativ menționat. Au fost invocate și dispozițiile art.18 din care prevăd faptul ca în cazul în care condițiile de transport permit ca persoana aflată în delegare sau detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de domiciliu,după terminarea programului de lucru în localitatea în care e delegat sau detașat,se vor deconta cheltuielile zilnice de transport,situație în care nu se acordă indemnizația zilnică de detașare sau delegare. S-a precizat că localitatea în care domiciliază reclamantul este aceeași cu locul în care își desfășoară activitatea, drept pentru care reclamantul nu este îndreptățit să primească nici cheltuieli de transport.
Prin sentința civilă nr.1213/31.10.2008, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamantul prin Sindicatul Poșta Română C, în contradictoriu cu pârâta SC CASH SRL
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Art.46 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 prevede că:"Salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art.45.În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive,în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație se acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile.". Art.46 alin.4 din Codul Muncii prevede că:"Salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare,precum și la o indemnizație de detașare,în condițiile prevăzute de lege, sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.",iar art.47 alin.1 din Codul Muncii menționează că-"Drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea".
Indemnizația de detașare are rolul de a compensa cheltuielile suplimentare de hrană și întreținere,prilejuite de dislocarea sa din mediul de viață obișnuit. Este o compensare acordată de legiuitor salariaților sau angajaților, care din dispoziția angajatorului li se schimbă temporar locul de muncă,la un alt angajator
Indemnizația se poate acorda numai dacă condițiile de muncă și transport nu permit salariatului, să se înapoieze zilnic, în localitatea de unde a fost detașat. Aplicabil speței dedusă judecății este faptul, că deși reclamantul a fost detașat pe o perioadă de un an de zile fiindu-i schimbat locul muncii, din înscrisurile depuse la dosar și din susținerile părților nu reiese că își desfășoară activitatea în altă localitate,mai mult de atât programul de lucru așa cum reiese din itinerariile curselor poștale auto nu depășește timpul de 8 ore și 30 de minute sau 9 ore. S-a reținut din analiza acestor înscrisuri, că traseele erau diferite de la caz la caz,că erau efectuate în intervalul de timp amintit și că autovehiculele poștale se întorceau la terminarea itinerarului în localitatea,de unde plecau în cursă. Față de aceste aspecte,instanța nu poate reține susținerile reclamantului reprezentat de sindicat, în sensul că dispozițiile art.46 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, nu prevăd nicio altă condiție suplimentară în acordarea indemnizației de detașare.
Împotriva sus menționate sentințe civile a declarat recurs reclamantul prin Sindicatul Poșta Română, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Prin sentința pronunțată, instanța de fond deși a reținut că în speță nu sunt aplicabile prevederile nr.HG1860/2006, deoarece angajatorul reclamantului este o Companie Națională a considerat totuși considerat că a fost interpretată greșit dispoziția cuprinsă în art.46 din CCM Unic la Nivel Național și pe cale de consecință angajații ce au fost detașați de SC CASH SRL nu au dreptul să primească indemnizația de detașare, făcându-se în acest sens trimitere la timpul în care se desfășoară activitatea lor care nu depășește 12 ore.
Se prevede că "indemnizația de detașare" este o compensare acordată de legiuitor salariaților sau angajaților, cărora din dispoziția angajatorului li se schimbă temporar locul de muncă la un alt angajator". Ori, tocmai având în vedere această definiție, s-a solicitat obligarea angajatorului la plata indemnizației de detașare, dat fiind că își desfășoară activitatea sub autoritatea sub autoritatea unui alt angajator, conform unui nou regulament intern, în alte condiții decât cele existente până la momentul detașării.
Pentru că acești angajați sunt încadrați în muncă, ca șoferi sau însoțitori valori, datorită specificului funcției, urmare a detașării, a intervenit și o schimbare a locului în care își desfășoară activitatea. Este evident că nu poate fi considerat ca loc în care aceștia își desfășoară activitatea vehicolul cu care se deplasează zilnic la diferitele puncte poștale, în diverse localități, pe traseele indicate de angajator, care pot fi schimbate în funcție de necesitățile acestuia. Și în cazul acestor angajați, locul de desfășurare al activității este sediul sau punctul de lucru aparținând angajatorului unde se prezintă zilnic la începerea programului și de unde pleacă spre casă după îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Prin materialul probator administrat, s-a demonstrat ca acești angajați au realizat zilnic, în perioada de referință, trasee ce au depășit 250 km. pe parcursul a minim 8-9 ore. Programul de lucru în aceste condiții era mai mare, desfășurându-se pe o perioadă de timp superioară celor 8-9 ore în care sunt parcurse traseele din "itinerarul cursei poștale auto". În programul zilnic de lucru sunt cuprinse perioadele de pregătire a curselor, formalități ce se realizează la întoarcerea din cursă, precum și toate celelalte activități curente pe care le presupune calitatea de angajat. Cu toate acestea, angajații nu au beneficiat de o plată a orelor suplimentare, activitatea lor desfășurându-se în condiții complet diferite față de modul de derulare al acestor activități și anterior detașării. Astfel, perioada pe parcursul căreia angajatul se afla pe traseu nu are relevanță. Art.12 și 18 din anexa la HG nr.1860/2006 nu sunt aplicabile în această speță.
Având în vedere cele mai sus menționate, consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal. Nu există o normă legală sau convențională care să stabilească ca indemnizația de detașare se acordă în scopul acoperirii "cheltuielilor suplimentare de hrană și întreținere, prilejuite de dislocarea din mediul de viață obișnuit".
Art.46 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național stabilește în sarcina angajatorului obligativitatea plății unei indemnizații de detașare reprezentând 50% din salariul de bază de încadrare, în situația în care perioada de detașare depășește 30 de zile, necondiționat de îndeplinirea unor alte condiții. De asemenea, nici Codul Muncii, nu condiționează obligativitatea acordării indemnizației de detașare de apariția în sarcina angajatului, ca urmare a detașării lui, a unor cheltuieli suplimentare de transport sau altele asemenea.
Mai mult, art.46 alin.4 din Codul Muncii prevede că "salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de cazare".
Astfel, legea prevede că salariatul detașat are dreptul în mod concomitent și la plata cheltuielilor de transport și a celor de casare și a unei indemnizații de detașare. Rolul indemnizației de detașare nu mai poate fi considerat în aceste condiții, ca fiind acela de a acoperi eventuale cheltuieli suplimentare provocate de măsura de detașare, ci se poate considera că aceasta reprezintă o compensație pentru modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, în măsura în care această dispoziție a adus la modificare fundamentală a condițiilor în care angajatul își desfășoară activitatea comparativ cu perioada anterioară.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respinsrecursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.45 din Codul Muncii detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă prin dispoziția angajatorului la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
În conformitate cu prevederile art.46 alin.4 din același act normativ, salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art.46 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 prevede că salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art.45. În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește i indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație de acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile.
Din dispozițiile legale invocate mai sus, rezultă fără echivoc că este vorba de salariații trimiși în detașare în altă localitate pe o anumită perioadă de timp.
Pe toată durata detașării, salariatul primește o indemnizație de 50% din salariul de bază zilnic, al cărei rol este de a compensa cheltuielile suplimentare de hrană și întreținere, prilejuite de dislocarea sa din mediul de viață obișnuit. Această indemnizație se acordă numai dacă condițiile de muncă și transport nu permit salariatului aflat în detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de unde a fost detașat.
Este de observat că art.46 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, face în mod expres trimitere la art.45 care se referă la salariații trimiși în delegație în țară sau străinătate.
Din probele administrate în cauză, cu ocazia judecării cauzei pe fond reiese faptul că recurentul reclamant își desfășoară activitatea în localitatea de domiciliu, pe raza județului
Deplasarea în timpul programului de muncă, în afara localității pe teritoriul județului în desfășurarea normală și zilnică a atribuțiilor de serviciu în timpul programului normal de lucru urmată de întoarcerea zilnică în localitatea de domiciliu, nu poate fi considerată o deplasare în altă localitate determinată de schimbarea locului muncii în sensul art.45 și 46 din unic la nivel național și nu poate conferi dreptul la indemnizația de detașare.
Prin "locul muncii" se înțelege localitatea, unitatea, secția/biroul/oficiul în care salariatul își desfășoară activitatea. Acesta poate fi stabil, când relațiile de muncă se desfășoară într-un singur astfel de spațiu sau este mobil, atunci când se deplasează în diverse locuri.
În cazul recurentului, prin natura activității desfășurate prin prisma funcției sale, atât în cadrul societății pârâte locul muncii nu s-a schimbat, decât în privința locului de plecare și sosire în și din cursă, Cu plecare și revenire în localitatea de domiciliu, activitatea fiind desfășurată în continuare pe teritoriul județului C, dar în folosul unui alt angajator.
Având în vedere faptul că prima instanță a făcut o corectă interpretare a prevederilor legale și a probelor administrate, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în M,- B, județul C - PRIN SINDICATUL POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în-,.4, județul C, împotriva sentinței civile nr.1213/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASH, cu sediul în B, sector 2,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.jud.-/23.02.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./25.02.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Răzvan Anghel
