Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/CM
Ședința publică din 3 Februarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -M 6,.A,.28, județul C - PRIN SINDICATUL POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în-,.4, județul C, împotriva sentinței civile nr.1211/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASH, cu sediul în B, sector 2,-, având ca obiect drepturi bănești -indemnizație de detașare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă d-na consilier juridic, în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul intimatei pârâte, depune la dosar întâmpinare, în două exemplare și susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța față de susținerile părții prezente, fiind lămurită asupra cauzei și având în vedere că recurenta reclamantă a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte având cuvântul, solicită respingerea recursului de față ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Învederează că, instanța de fond în mod corect a interpretat dispozițiile art.45 și 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precum și dispozițiile menționate în decizia de detașare. Prin prisma funcției sale, atât în cadrul cât și în cadrul societății pe care o reprezintă, locul de muncă al reclamantului nu s-a schimbat decât în privința locului de plecare și sosire, activitatea desfășurată fiind tot pe teritoriul județului C, dar în folosul altui angajator.
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față:
Sindicatul Poșta Română Cad eclarat recurs la 5 decembrie 2008 împotriva sentinței civile nr. 1211/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul reprezentat prin Sindicatul Poșta Română Cas olicitat instanței în contradictoriu cu pârâta "G 4 S Cash ", ca prin hotărâre judecătorească, să fie obligată pârâta la plata sumei de 400 lei reprezentând indemnizație de detașare aferentă perioadei 14.04.2008-14.05.2008. Reclamantul a afirmat că a fost detașat pentru o perioadă de un an la societatea pârâtă, iar aceasta în conformitate cu prevederile art. 46 alin. 4 din Codul muncii avea obligația să-i plătească și indemnizația de detașare. A invocat și prevederile art. 46 din contractul colectiv de muncă la nivel național care stabilește modalitatea de calcul a acestei indemnizații. A precizat că punctul de vedere al societății pârâte nu a coincis cu propriul punct de vedere și că în opinia sa prevederea contractuală este fără echivoc în sensul că: "În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic", nici legea și nici contractul colectiv de muncă neimpunând vreo altă condiție suplimentară.
Prin întâmpinare societatea pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Poșta Română C, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nefondată. S-a susținut în întâmpinare că prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel național tratează în mod generic instituția detașării, iar HG nr. 1860/2006 reglementează drepturile personalului pe perioada delegării și detașării și prevede condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ, pentru acordarea unor sume angajaților aflați în această situație. Pârâta a menționat că reclamantul își desfășoară activitatea pe un traseu ce are durata cuprinsă între 8 ore și 11 minute și 8 ore și 30 de minute nedepășind astfel perioada minimă de 12 ore, astfel cum prevede actul normativ menționat. Au fost invocate și dispozițiile art. 18 din care prevăd faptul ca în cazul în care condițiile de transport permit ca persoana aflată în delegare sau detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de domiciliu,după terminarea programului de lucru în localitatea în care e delegat sau detașat,se vor deconta cheltuielile zilnice de transport, situație în care nu se acordă indemnizația zilnică de detașare sau delegare. S-a precizat că localitatea în care domiciliază reclamantul este aceeași cu locul în care își desfășoară activitatea, drept pentru care reclamantul nu este îndreptățit să primească nici cheltuieli de transport. În drept a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, Codul muncii și nr.HG 1860/2006.
Prin sentința civilă nr. 1211/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea reclamantului prin Sindicatul Poșta Română C, formulată în contradictoriu cu pârâta "G 4 S Cash "
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Din analiza deciziei nr. 240/12261/3.04.2008 emisă de Direcția Regională de Poștă C reiese că reclamantului i se garanta de către societatea pârâtă respectarea drepturilor cuvenite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, cu specificația că începând cu data detașării drepturile cuvenite salariaților urmau să fie acordate de societatea la care au fost detașați. S-a reținut că în decizie a fost menționat și faptul că reclamantului nu i se modifică felul muncii desfășurate și a semnat de luare la cunoștință a deciziei.
Analizând pretențiile reclamantului din prisma textelor de lege invocate de acesta, cât și de pârâtă în apărare, instanța a reținut că art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 prevede că: "Salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45. În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație se acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile". Articolul 46 alin. 4 din Codul muncii prevede că: "Salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil", iar art. 47 alin. 1 din Codul muncii menționează că: "Drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea".
Reclamantul reprezentat prin sindicat a invocat că societatea pârâtă nu a respectat în cazul său dispozițiile imperative din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și din Codul muncii și este îndreptățit să i se acorde indemnizația de detașare în cuantum de 425,5 lei.
Societatea pârâtă prin întâmpinare a învederat instanței dispozițiile nr.HG 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, respectiv art. 18 potrivit cu care: În cazul în care condițiile de transport permit ca persoana aflată în delegare sau detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de domiciliu, după terminarea programului de lucru, din localitatea unde este trimisă în delegare sau detașare, ordonatorul de credite poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport sau costul unui abonament de transport, dacă cheltuielile astfel efectuate sunt mai mici decât cele pentru plata indemnizației zilnice de delegare sau de detașare și a cazării și dacă prin acestea nu se afectează bunul mers al activității la locul delegării sau detașării. În această situație nu se acordă indemnizația zilnică de delegare sau de detașare". Acest text nu este însă aplicabil decât instituțiilor publice, ori în speță angajator este o companie națională fiind însă incidente prevederile Codului muncii.
Analizând întregul material probator aflat la dosar, instanța a reținut din curselor poștale auto nr. 91232, 91231, 91132, 91332, 91331, 9113, aflate la filele 18-23, că deși itinerariile erau diferite, timpul de lucru se încadra între 8 ore și 30 de minute și 9 ore.
Indemnizația de detașare are rolul de a compensa cheltuielile suplimentare de hrană și întreținere prilejuite de dislocarea sa din mediul de viață obișnuit. Este o compensare acordată de legiuitor salariaților sau angajaților, cărora din dispoziția angajatorului li se schimbă temporar locul de muncă, la un alt angajator.
Indemnizația se poate acorda numai dacă condițiile de muncă și transport nu permit salariatului, să se înapoieze zilnic, în localitatea de unde a fost detașat. Aplicabil speței dedusă judecății este faptul, că deși reclamantul a fost detașat pe o perioadă de un an de zile fiindu-i schimbat locul muncii, din înscrisurile depuse la dosar și din susținerile părților nu reiese că își desfășoară activitatea în altă localitate, mai mult de atât programul de lucru așa cum reiese din itinerariile curselor poștale auto nu depășește timpul de 8 ore și 30 de minute sau 9 ore. S-a reținut din analiza acestor înscrisuri, că traseele erau diferite de la caz la caz, că erau efectuate în intervalul de timp amintit și că autovehiculele poștale se întorceau la terminarea itinerarului în localitatea, de unde plecau în cursă.
Față de aceste aspecte, instanța nu poate reține susținerile reclamantului reprezentat de sindicat, în sensul că dispozițiile art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, nu prevăd nicio altă condiție suplimentară în acordarea indemnizației de detașare. Acest articol din contractul colectiv de muncă unic la nivel național coroborat cu dispozițiile din Codul muncii au fost interpretate în mod eronat de reclamant, reprezentat de sindicat.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
Prin sentința pronunțată, instanța de fond, deși a reținut că în speță nu sunt aplicabile prevederile nr.HG 1860/2006, deoarece angajatorul reclamanților recurenți este o companie națională, a considerat că în susținerea acestei cereri a fost interpretată greșit dispoziția cuprinsă în art. 46 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, și pe cale de consecință, angajații ce au fost detașați la "G 4 S Cash " nu au dreptul să primească indemnizație de detașare, făcându-se în acest sens trimitere la timpul în care se desfășoară activitatea acestora care nu depășește 12 ore.
Deși Tribunalul Constanțaa dat o definiție corectă a indemnizației de detașare, nu a avut în vedere că acești angajați își desfășoară activitatea sub autoritatea unui alt angajator, conform unui nou regulament intern, în alte condiții decât cele existente până la momentul detașării.
Prin materialul probator administrat s-a demonstrat că acești angajați au realizat zilnic, în perioada de referință, trasee ce au depășit 250 km. pe parcursul a minim 8-9 ore. Evident, programul de lucru în aceste condiții era mai mare, desfășurându-se pe o perioadă de timp superioară celor 8-9 ore în care sunt parcurse traseele din "itinerarul cursei poștale auto".
În programul zilnic de lucru sunt cuprinse perioadele de pregătire a curselor, formalități ce se realizează la întoarcerea din cursă, precum și toate celelalte activități curente pe care le presupune calitatea de angajat.
A învederat că dispozițiile art. 12 și 18 din nr.HG 1860/2006 nu sunt aplicabile în această speță.
Articolul 46 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național stabilește în sarcina angajatorului obligativitatea plății unei indemnizații de detașare reprezentând 50% din salariul de bază de încadrare, în situația în care perioada de detașare depășește 30 de zile, necondiționat de îndeplinirea unor alte condiții.
De asemenea, Codul muncii nu condiționează obligativitatea acordării indemnizației de detașare de apariția în sarcina angajatului, ca urmare a detașării lui, a unor cheltuieli suplimentare de transport sau altele asemenea.
Mai mult, art. 46 alin. 4 din Codul muncii prevede că "salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare precum și la o indemnizație de detașare".
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Curtea, examinând cauza din perspectiva criticilor formulate, a textelor de lege incidente în cauză și a dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
de lege incidente în cauză.
Articolul 46 (4) Codul muncii dispune: Salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Articolul 46 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 dispune: "Salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45".
Articolul 45 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 dispune: Salariații unităților trimiși în delegație în țară sau străinătate vor beneficia de următoarele drepturi:
a)decontarea cheltuielilor de transport, de asigurare și a costului cazării, potrivit condițiilor stabilite prin contracte colective de muncă la celelalte niveluri;
b)diurnă de deplasare al cărei cuantum se stabilește prin negociere directă la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituțiile publice.
Articolul 18 din nr.HG 1860/21.12.2006 dispune: "În cazul în care condițiile de transport permit ca persoana aflată în delegare sau detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de domiciliu, după terminarea programului de lucru, din localitatea unde este trimisă în delegare sau detașare, ordonatorul de credite poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport sau costul unui abonament de transport, dacă cheltuielile astfel efectuate sunt mai mari decât cele pentru plata indemnizației zilnice de delegare sau detașare și a cazării și dacă prin aceasta nu se afectează bunul mers al activității la locul delegării sau detașării. În această situație nu se acordă indemnizația zilnică de delegare sau de detașare.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus arătate desprindem următoarele concluzii:
Dispozițiile art. 18 din nr.HG 1860/2006 au devenit aplicabile la această reglementare făcându-se trimitere prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 care la art. 46 prevede în mod explicit că salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45 care la rândul lui la lit. "b" conține prevederi referitoare la calculul diurnei de deplasare prin raportare la cel stabilit de actele normative ce se aplică la instituțiile publice.
Articolul 18 din nr.HG 1860/21.12.2006 devine aplicabil, însă numai sub aspectul modalității de calcul a diurnei atunci când prin contractul colectiv de muncă nu s-a prevăzut o modalitate efectivă de calcul sau nu s-a negociat cuantumul acesteia de către părți.
contractuali (în referire la contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010) au dorit aplicarea dispozițiilor nr.HG 1860/2006, întrucât prin art. 46 au făcut trimitere la art. 45 în integralitatea lui și nu numai la lit. "a" care prevede modalitatea de decontare a cheltuielilor de transport, de asigurare și a costului cazării, ci și la lit. "b" care face trimitere la modul de calcul al diurnei minime ca fiind aceea stabilită prin actele normative aplicabile la instituțiile publice.
Aceste prevederi contractuale sunt în deplină concordanță cu rolul pe care îl are diurna și anume aceea de a compensa cheltuieli suplimentare de hrană și întreținere prilejuite de dislocarea salariatului din mediul de viață obișnuit.
Această indemnizație se poate acorda numai dacă condițiile de muncă și transport nu permit salariatului aflat în detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de unde a fost detașat.
Ori, în cazul salariatului de față, cum de altfel corect a stabilit Tribunalul Constanța din interpretarea înscrisurilor depuse, dar și potrivit susținerilor părților, rezultă că detașarea respectiv activitatea s-a desfășurat în aceeași localitate mai mult decât programul de lucru nu depășește timpul de 8 ore și 30 minute sau 9 ore.
S-a reținut din analiza înscrisurilor și nu s-a criticat în recurs împrejurarea de fapt că traseele erau diferite de la caz la caz și că acestea erau efectuate în intervalul de timp de amintit, autovehiculele poștale întorcându-se la terminarea itinerariului în localitatea de unde plecau în cursă.
Drept urmare, criticile formulate prin motivele de recurs nu pot determina reformarea sentinței Tribunalului câtă vreme situația de fapt a fost stabilită corect.
O soluție contrară ar lipsi de semnificație însăși indemnizația de diurnă prin deturnarea acesteia de la scopul avut în vedere de partenerii sociali, dar și de legiuitorul Codului muncii întrucât în concret nu a avut loc o dislocare a salariatului într-o altă localitate care să-l îndreptățească la dezdăunare în forma avută în vedere de legiuitor.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă, menținând hotărârea Tribunalului, astfel cum a fost pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, șoseaua nr. 67, - 6,. A,. 28, județul C - PRIN SINDICATUL POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în-,. 4, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1211/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "G 4 S CASH ", cu sediul în-, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
- -
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 12.02.2009.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Răzvan Anghel
