Speta drept civil. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 490
Ședința publică din 13 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 3350 pronunțată la 19 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică Reșița, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul personal, pentru intimată cj..
Procedura completă.
Contestația este scutită de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin Serviciul registratură al instanței, la 5 martie 2009, contestatorul a depus la dosar dezvoltarea motivelor contestației în anulare, cererea contestatorului înregistrată la Ocolul Silvic Reșița sub nr. 483/19 februarie 2009, copii după borderou de intrare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare pentru motivele expuse pe larg; că atunci când a primit lista propriu zisă de preaviz nu a primit și lista locurilor de muncă vacante; că au fost fabricate două procese verbale ca și cum i-ar fi fost comunicate; că a fost o concediere colectivă, iar în cazul lui nu au fost avute în vedere criteriile de disponibilizare - avea copii la facultate, probleme de sănătate.
Reprezentanta intimatei a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Arată că toate motivele invocate sunt o reiterare a aspectelor invocate în recurs; că înscrisurile depuse reprezintă probe noi.
Instanța
Deliberând asupra contestației în anulare a constatat următoarele:
Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 18 decembrie 2008 sub nr-, contestatorul Gas olicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata direcția Silvică Reșița, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia civilă nr. 3350 pronunțată la 19 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- și să rejudece recursul declarat de el împotriva sentinței civile nr. 433/7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Arata ca instanța de recurs a omis să cerceteze din greșeală motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 cod procedură civilă și motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă; că instanța de recurs a preluat lapidar concluziile instanței inferioare; că în registrul de intrări-ieșiri apar modificări; că instanța nu a analizat caracterul colectiv al concedierii, aspect invocat de el și că prin modul de soluționare a cauzei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 318 teza a II-a cod procedură civilă, instanța a apreciat contestația în anulare neîntemeiată, urmând aor espinge cu următoarea motivare:
Prin sentința civilă nr. 433 pronunțată la 7 aprilie 2008 de către Tribunalul CSî mpotriva intimatei Direcția Silvică Reșița pentru anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcția deținută anterior, cu toate consecințele decurgând din aceasta.
Impotriva sentinței, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5,8,9 cod procedură civilă, a declarat recurs reclamantul G, solicitând în principal modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate și precizate, iar în subsidiar casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.
A arătat că adresa nr. 8288/3 octombrie 2007 nu are caracterul unei decizii de desfacere a contractului de muncă; că el a refuzat primirea directă a acestei adrese, care i-a fost comunicată de Ocolul Silvic Reșița cu adresa nr. 3999/17 octombrie 2007, astfel că preavizul nu a început să curgă la 5 octombrie 2007; că nu a primit lista posturilor vacante pentru a-și manifesta opțiunea.
A mai arătat că procesele verbale nr. 3865/5 octombrie 2007 și 3991/16 octombrie 2007 sunt antedatate și sunt semnate de angajații Ocolului Silvic; că pârâta a încălcat prevederile art. 74 Codul Muncii, măsura concedierii fiind lovită de nulitate absolută.
A mai invocat nerespectarea dispozițiilor privind concedierea colectivă, respectiv încălcarea art. 68-722codul Muncii, art. 79, 80 raportat la art. 100 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic pe anii 2007-2010, precum și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, art. 24 din aceeași lege.
Mai invocă efectuarea procedurilor de comunicare de către Ocolul Silvic Reșița, fapt de natură a atrage nulitatea; că abia la 30 august 2007 luat cunoștință de situația posturilor vacante și a optat pentru unul din acestea, însă problema nu i-a fost rezolvată.
Prin decizia civilă nr. 3350 pronunțată la 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul ca neîntemeiat.
A reținut instanța de recurs că prin decizia nr.
476/1 noiembrie 2007, în temeiul art. 65 alin. 1 Codul Muncii, pârâta a dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului începând cu 5 noiembrie 2007, având în vedere expirarea preavizului de 20 de zile lucrătoare comunicat prin adresa nr. 8288/3 octombrie 2007 și neoptarea pentru unul din posturile vacante oferite cu ocazia comunicării preavizului.
Urmare a concediilor medicale prezentate de reclamant, unitatea a constatat suspendat termenul de preaviz, emițând succesiv deciziile nr. 557/27 noiembrie 2007, nr. 10/15 ianuarie 2008 prin care a modificat data cu care a încetat raportul de muncă al reclamantului.
A înlăturat apărarea reclamantului conform cu care nu i-a fost comunicată lista locurilor de muncă vacante cu motivarea că din procesele verbale nr. 3865/5 octombrie 2007 și 3991/16 octombrie 2007 semnate inclusiv de liderul sindical rezultă că reclamantului i-a fost comunicată adresa nr. 8288/3 octombrie 2007 și i s-a prezentat și lista posturilor vacante, însă acesta a refuzat să semneze de primire și nici nu a înțeles să opteze pentru unul din locurile de muncă vacante; că aceeași solicitare de a opta i-a fost adusă la cunoștință reclamantului prin adresa nr. 8082/11 octombrie 2007.
A mai reținut că reclamantul nu a făcut dovada că procesele verbale au fost întocmite pro causa și că inclusiv în cursul procesului, pârâta și-a manifestat disponibilitatea de a oferi reclamantului unul din posturile de lucru vacante, însă reclamantul nu a fost de acord cu posturile oferite și nu a optat pentru niciunul.
A mai reținut că procedura de comunicare a preavizului și a listei locurilor de muncă vacante nu este lovită de nulitatea, deoarece comunicarea s-a făcut prin intermediul unității în cadrul căreia reclamantul își derulează raporturile de muncă, fapt neinterzis de legiuitor.
A apreciat că reclamantului i-au fost respectate toate drepturile prevăzute de lege - dreptul la preaviz, drept care a fost suspendat pe perioada 1 noiembrie 2007 - 31 decembrie 2007, cât reclamantul s-a aflat în concediu medical, i s-a dat posibilitatea să opteze pentru unul din locurile de muncă vacante din unitate, însă acesta nu a optat, au fost respectate dispozițiile art. 76 din contractul colectiv de muncă nr. 11517/2 iunie 2006 încheiat la nivelul RN a Pădurilor Romsilva și că decizia de concediere cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 74 Codul Muncii.
Conform prevederilor art. 318 teza a II-a cod procedură civilă, contestația în anulare este admisibilă în ipoteza în care instanța de recurs admițând recursul în parte sau respingându-l a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare.
Din analiza considerentelor deciziei pronunțate de instanța de recurs se observă însă că instanța de control judiciar a analizat toate motivele de casare sau de modificare prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5,8 și 9 cod procedură civilă invocate de recurent, respectiv problema comunicării listei posturilor vacante, a suspendării preavizului, a comunicării deciziei de concediere, a nulității deciziei de concediere invocată de recurent, recurentul fiind nemulțumit de modalitatea în care instanța a răspuns acestor motive de recurs, criticile aduse deciziei nr. 3350/19 noiembrie 2008 fiind practic motive de recurs la recurs, care nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare, cale de atac admisibilă doar în situațiile strict și limitativ prevăzute de lege.
Câtă vreme instanța de recurs a analizat motivele de recurs invocate de recurent și a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 3350 pronunțată la 19 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 13 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
4.05.2009
Instanță de recurs:
, - Curtea de Apel Timișoara
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Lucian
